Greșeala și observația

1 - Orice greșeală cere o observație corectoare. Când observ eu singur greșeala mea și mi-o corectez singur, este cel mai bine. Atunci oamenii nu mi-o văd, iar Dumnezeu Se face că nu mi-a văzut-o.

Când mi-o văd, dar nu mi-o corectez la timp, mi-o judecă alții și mi-o mustră Dumnezeu.

Când nu vreau nici să mi-o văd, și nici să mi-o corectez, atunci mi-o judecă oamenii și mi-o pedepsește Dumnezeu.

2 - Un om curat își observă imediat și caută să-și corecteze pe loc greșeala sa.

O pată care o speli repede se curățește total. Una care o întârzii, se curăță mai greu. Dar cea privită cu nepăsare, nu se curăță poate niciodată, dar se înrăutățește mereu.

Să nu fim nepăsători niciodată față de absolut nici una din greșelile noastre.

3 - Primiți cu bucurie de la oricare o observație pentru o greșeală pe care nu v-ați văzut-o, sau poate nici nu v-ați crezut-o ca greșeală. Dacă cineva v-a făcut o observație pentru ea, înseamnă că pentru el a fost.

N-avem voie să rănim cugetul nici unui semen al nostru.

4 - Dacă am făcut o lucrare care ni se pare nouă desăvârșită - să nu ne supărăm pe o observație făcută de oricine, asupra ei. Cine observă ceva acolo unde eu n-am observat nimic - înseamnă că vede mai bine.

Este spre îmbunătățirea propriei mele lucrări, dacă primesc și nu resping o observație binefăcătoare.

5 - Orice observație competentă, frumoasă și constructivă adaugă o notă în plus la frumusețea lucrării pe care o facem.

6 - Orice lucrare facem și pentru oricine am face-o, niciodată să nu spunem când are o greșeală, că merge și așa! Dacă are o cât de mică greșeală, - să o îndreptăm îndată ce o observăm - ori ni se atrage atenția asupra ei.

Aceasta cu atât mai mult atunci când lucrarea aceasta este pentru Domnul.

7 - În lumea de acum, când se arde un bec, iar cel care trebuie să-l înlocuiască este un nepăsător, zice: merge și fără el. Și nu-l mai pune.

8 - Când cade un șurub, sau cade o țiglă de pe acoperiș, ori se strică un robinet la o conductă, - cel ce trebuie să aibă grijă de astea, dacă este necinstit zice: merge și așa, - dar în curând mașina fără șurub se pierde, casa fără țiglă se dărâmă, conducta fără robinet se pierde... și adesea pagubele nu mai pot fi înlocuite niciodată.

Așa este și cu greșeala, așa este și cu păcatul...

9 - La Domnul și în lucrarea Sa, nu trebuie niciodată să zicem unui lucru care nu este exact cum trebuie: - merge și așa. Acolo trebuie să fim cu o exigență absolută, în tot ce se face.

Cum este Dumnezeu în tot ce a făcut și face El.

10 - Dacă ne obișnuim să spunem: - e bine și așa, - la ceea ce nu-i chiar cum trebuie, - atunci mâine vom fi îngăduitori mai cu mult. Poimâine și mai cu mult, până când ochiul nostru se va deforma de tot și îngăduința noastră va ajunge desfrâu.

Pietricelele se vor face bolovani și greșelile păcate.

11 - Cât de frumoase au ieșit toate din mâinile lui Dumnezeu! Priviți cerul cu stele și lună, ori cu soare și nori... priviți munții cu zăpezi ori cu păduri. Priviți izvoarele, râurile, marea și cu tot ce-i în ele, - cât de desăvârșit de frumoase sunt toate.

Așa trebuie să ne străduim să fie și tot ce iese din mâinile noastre, pentru Dumnezeul nostru și pentru semenii noștri.

12 - Va veni în curând clipa când toți va trebui să ne înfățișăm cu toate lucrările noastre la recepția Marelui nostru Stăpân și Dumnezeu pentru care lucrăm. Și controlul Său ne va arăta că nu merge oricum. Focul va fi mijlocul Său de control și criteriul Lui de verificare (1 Cor. 3,13).

Atunci se vor convinge înspăimântați, toți cei ce au crezut că merge oricum, - că nu merge.

13 - O melodie, o cântare atunci este cu adevărat reușită, când cei ce o ascultă de la a doua, ori a treia strofă încep să o cânte și ei, iar când se cântă ultima parte, deja o însoțesc cu toții.

Asta este dovada că o astfel de melodie este reușită, căci și-o însușesc cu plăcere și ușurință, toți cei ce o aud.

Și așa este cu orice lucru reușit.

14 - O cântare reușită o asculți de o sută de ori și tot mai dorești, fără să te saturi niciodată. Un tablou reușit te odihnește oricând te uiți la el, și nu te obosește niciodată... Un cuvânt înțelept te luminează și te atrage totdeauna când îl auzi, ori îl citești - și nu te îndepărtează niciodată.

La acestea nu le găsești niciodată - sau nu vrei să le găsești nici o greșeală.

15 - Greșeli găsești numai la oamenii cei pe care nu-i iubești... La cei pe care îi iubești nu afli nici o greșeală.

Și dacă o afli o îndreptățești cu îngăduință, ori o acoperi, - dar n-o trâmbițezi.

16 - Talentele nu sunt o proprietate a noastră, ci sunt ale Duhului Sfânt. Și El le împarte fiecăruia după cum vrea (1 Cor. 12,4-7) - și după cum este scris, ele ne sunt date spre folosul Lucrării lui Hristos și trebuie să fie însuflețite de duhul acestei Lucrări.

Câtă vreme suntem în acest duh, talentului nostru Dumnezeu îi revarsă inspirația. Când am părăsit acest duh, ne părăsește și inspirația Lui.

17 - Nu omul compune, ci Duhul Lucrării îl inspiră, îngerul bisericii din care face parte și căreia trebuie să-i fie subordonat.

Câtă vreme omul acesta este în duhul lucrării, el este un inspirat și un creator binecuvântat. Când a rupt-o cu duhul acesta, - el ajunge o conductă stricată prin care nu mai curge apa dulce și limpede a Duhului, - ci reziduurile tulburi ale firii sale pământești, ori ale unei ambiții netrebnice și arogante.

18 - Cine alunecă în astfel de abateri și dacă primește sincer observația și se întoarce de unde s-a abătut, - nu numai că poate fi salvat, dar experiența făcută îi va fi folositoare în viitor.

Dar cine nu ascultă și nu primește nici o observație dreaptă, - acela este definitiv pierdut.

19 - Când toți ajungem să gândim și să simțim la fel, este dovada că suntem în același duh - și că am ajuns la cea mai fericită realizare.

Atâta vreme cât umblăm și rămânem în același duh, tot ce facem este nu numai în asentimentul tuturor fraților - ci și în lumina voii lui Dumnezeu. Umblând în această ambianță sfântă, noi nu numai că aproape nu vom mai putea greși, dar chiar dacă ar fi să greșim cumva, aceasta ni se va vedea repede și o va corecta și mai repede.

20 - Umblând pe calea unui nepărtinitor și drept control față de noi înșine, vom ajunge să greșim tot mai puțin și tot mai ușor, până când prin Harul lui Dumnezeu, cum zice sfântul apostol Pavel: ...de-acum puțin îmi pasă de orice tribunal omenesc, - eu însumi nu mai am împotriva mea nimic(1 Cor. 4,3-4).

De la un astfel de nivel, următorul pas este în cer.

Așa să ne ajute Domnul Dumnezeul Sfințeniei.

Amin.