Gust şi lumină
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Domnul Isus a trimis pe ucenicii Săi în lume ca sarea pământului şi lumina lumii, cerându-le gust şi lumină.
Fără gust, sarea n-are nici un preţ. Fără lumină, o făclie n-are nici un rost. Fără bunătate şi fără înţelepciune şi credinciosul este la fel.
2 - Hristos Domnul plecând în cer i-a lăsat în locul Său pe ai Lui - dar le-a dat aceste semne după care vor fi recunoscuţi de Tatăl şi cunoscuţi de lume; gustul şi lumina. Bunătatea şi înţelepciunea. Dragostea şi Adevărul.
Cine le are pe acestea face cinste Domnului său. Cine nu le are, face ocară locului pe care îl ocupă.
3 - Un loc ocupat promite, dar şi ameninţă. Dă şi drepturi dar pretinde şi datorii. Oferă şi cinste, dar obligă şi la răspunderi.
Amândouă aceste condiţii merg împreună şi una depinde de cealaltă.
Cine profită de avantajul unui loc, dar nesocoteşte datoria, - acela este un nelegiuit. Şi cu cât este răbdat mai îndelung, cu atâta va fi şi osândit mai greu.
4 - Noi avem un loc în biserica Domnului şi în adunarea lui Hristos; locul acesta este sfânt, chiar dacă n-ar fi din frunte, ci ar fi cel mai din urmă. Orice obiect din casa lui Dumnezeu este sfânt, fiindcă are o misiune sfântă acolo. Şi când a fost aşezat acolo a fost sfinţit pentru această misiune. Cu atât mai mult cele din locul dintâi.
Dar dacă vasul acesta cade şi se sparge, ori se murdăreşte, el nu mai poate fi folosit şi sfârşeşte prin a fi aruncat afară.
Oare cu un credincios în adunarea lui Dumnezeu nu este tot la fel?
5 - Vine împăratul să-şi controleze nuntaşii dacă au haina de nuntă sau nu o au... Vine Tatăl ceresc să-Şi cerceteze pe cei din biserica Sa, dacă au naşterea din nou - sau nu.
Ce va răspunde cel ce nu o are când va fi întrebat: Prietene, cum ai intrat tu aici? Un om murdar într-un loc sfânt?...
6 - Vine Stăpânul să-Şi vadă smochinii din via Sa... Cum va răspunde cel găsit de ani de zile la rând, fără rod?
7 - Vine Vierul să-Şi cerceteze mlădiţele dacă sunt în viţă ori nu, dacă sunt roditoare ori nu, dacă sunt verzi sau nu.
8 - Uitaţi-vă dar nu numai la bunătatea ci şi la asprimea lui Dumnezeu... asprime faţă de cei care au căzut și bunătate faţă de noi, dacă nu încetăm să rămânem în bunătatea asta... altfel, vom fi tăiaţi şi noi (Rom. 11, 22). Nu uitaţi de asprimea lui Dumnezeu...
9 - Ce cuvinte de foc şi ce porunci Dumnezeieşti sunt acestea! Cum ar fi trebuit ele să trăiască strălucind pe veci atât pe cerul cât şi pe pământul din faţa bisericii lui Hristos, în orice loc, în orice vreme şi în orice condiţii ar fi ajuns ea, mai ales în faţa celor din fruntea ei!
10 - Nu numai pentru că aceste datorii întruchipează voia şi dorinţa Dumnezeului nostru care ne este Creatorul şi Stăpânul, dar şi fiindcă tocmai în chiar împlinirea acestor datorii stă toată chemarea şi viaţa pentru care a fost creată ea, biserica Lui.
11 - Au fost nişte perioade minunate în viaţa bisericii lui Hristos, mai ales la începuturile ei, când şi-au împlinit în cel mai fericit fel datoria sa, fiecare din mădularele ei.
Dar pe măsură ce anii s-au adăugat şi aria s-a lărgit, frumosul şuvoi al binefacerilor a slăbit mereu, gustul s-a pierdut şi lumina a slăbit.
12 - Sarea a fost copleşită de stricăciune, lumina a fost copleşită de întuneric şi verdeaţa a fost copleşită de uscăciune.
Păcatul a început să devină obişnuinţă, pofta necesitate şi neascultarea tradiţie.
13 - În locul sfânt al lui Hristos s-au înghesuit oameni ai lui Satana. Izvorul curat şi limpede care curgea atât de frumos, a început să lenevească, să se întindă şi să se lăţească umplându-se de tot felul de vieţuitoare necurate faţă de Dumnezeu, contrare faţă de Hristos şi vrăjmaşe Duhului Sfânt.
14 - Unde se mai poate vedea astăzi o iniţiativă sfântă şi vie din partea oficialităţilor bisericeşti, direct pentru Hristos şi pentru semeni? Unde este sarea curată, lumina dulce, roada gustoasă?
E plină lumea de locuri de pierzare şi putrefacţie sufletească.
E plină lumea de spitale neîncăpătoare... de închisori cu câte 3-4 rânduri de paturi suprapuse... de aziluri de bătrâni rămaşi fără nimeni pe lume... De orfelinate unde putrezesc cei mai nefericiţi copii... De case de nebuni cu cele mai îngrozitoare condiţii... Hristos suferă acolo cumplit prin fiecare dintre aceste neînsemnate creaturi ale Sale. Unde este biserica milei?
15 - Numai cine se duce neoficial să vadă aceste locuri îşi dă cu adevărat seama ce putrejune este acolo!
16 - Ce ştiu bisericile oficiale de astăzi, ori mai marii lor, despre toate acestea? Ce ştiu astăzi aceste instituţii, singurele care nu cunosc nici o lipsă şi nu lucrează niciodată în pierderi materiale - despre cumplitele suferinţe, niciodată alinate îndeajuns - de acolo?
17 - Pe lângă toate aceste case de jale, mai marii ca şi mai micii instituţiilor clericale trec astăzi în maşini elegante legănându-şi grăsimea trupurilor sătule şi leneşe pe pernele cele mai moi şi în podoabele cele mai scumpe, - fără nici să se gândească unde a ajuns Hristos şi ce suferă El!
18 - Se alocă anual fonduri imense pentru formalităţi ceremoniale, pentru exterioare şi interioare arătoase, pentru comodităţi aducătoare de desfrâu şi insolenţă... Dar care dintre cei care au cu ce şi pot ajuta, ei care tocmai pentru asta AU şi POT, ca să ajute... care dintre ei se duce să verse o cât de mică parte din beneficiul lor, - acolo unde putrezesc şi mor aceşti nefericiţi ai lui Hristos?
19 - Au făcut însă aceasta şi o mai fac doar acei care îşi au şi-şi păstrează gustul de a săra - şi sărează. Şi harul de-a lumina - şi luminează...
Doar sufletele născute din nou care sunt partea cea sănătoasă, dar şi cea mai săracă, din trupul bolnav - şi în mare parte uscat - al bisericii lui Hristos.
20 - Aproape totdeauna cei mai mari care nu fac pentru că nu vor să facă, mai măresc răul şi prin împiedicarea celor mai mici care ar face atât cât pot.
Totuşi, datoria şi răspunderea rămân necruţătoare pentru toţi, a fiecăruia după puterea şi condiţia sa.
Dar în ziua cercetării Împăratului, Stăpânului şi Judecătorului Drept, fiecare îşi va primi răsplata ori osânda pe care o merită după tot ce a putut şi a făcut.
Sau nu.
Dumnezeul nostru, trezeşte-ne acum - şi nu atunci.
Amin.