Gust și lumină
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Domnul Isus a trimis pe ucenicii Săi în lume ca sarea pământului și lumina lumii, cerându-le gust și lumină.
Fără gust, sarea n-are nici un preț. Fără lumină, o făclie n-are nici un rost. Fără bunătate și fără înțelepciune și credinciosul este la fel.
2 - Hristos Domnul plecând în cer i-a lăsat în locul Său pe ai Lui - dar le-a dat aceste semne după care vor fi recunoscuți de Tatăl și cunoscuți de lume; gustul și lumina. Bunătatea și înțelepciunea. Dragostea și Adevărul.
Cine le are pe acestea face cinste Domnului său. Cine nu le are, face ocară locului pe care îl ocupă.
3 - Un loc ocupat promite, dar și amenință. Dă și drepturi dar pretinde și datorii. Oferă și cinste, dar obligă și la răspunderi.
Amândouă aceste condiții merg împreună și una depinde de cealaltă.
Cine profită de avantajul unui loc, dar nesocotește datoria, - acela este un nelegiuit. Și cu cât este răbdat mai îndelung, cu atâta va fi și osândit mai greu.
4 - Noi avem un loc în biserica Domnului și în adunarea lui Hristos; locul acesta este sfânt, chiar dacă n-ar fi din frunte, ci ar fi cel mai din urmă. Orice obiect din casa lui Dumnezeu este sfânt, fiindcă are o misiune sfântă acolo. Și când a fost așezat acolo a fost sfințit pentru această misiune. Cu atât mai mult cele din locul dintâi.
Dar dacă vasul acesta cade și se sparge, ori se murdărește, el nu mai poate fi folosit și sfârșește prin a fi aruncat afară.
Oare cu un credincios în adunarea lui Dumnezeu nu este tot la fel?
5 - Vine împăratul să-și controleze nuntașii dacă au haina de nuntă sau nu o au... Vine Tatăl ceresc să-Și cerceteze pe cei din biserica Sa, dacă au nașterea din nou - sau nu.
Ce va răspunde cel ce nu o are când va fi întrebat: Prietene, cum ai intrat tu aici? Un om murdar într-un loc sfânt?...
6 - Vine Stăpânul să-Și vadă smochinii din via Sa... Cum va răspunde cel găsit de ani de zile la rând, fără rod?
7 - Vine Vierul să-Și cerceteze mlădițele dacă sunt în viță ori nu, dacă sunt roditoare ori nu, dacă sunt verzi sau nu.
8 - Uitați-vă dar nu numai la bunătatea ci și la asprimea lui Dumnezeu... asprime față de cei care au căzut și bunătate față de noi, dacă nu încetăm să rămânem în bunătatea asta... altfel, vom fi tăiați și noi (Rom. 11, 22). Nu uitați de asprimea lui Dumnezeu...
9 - Ce cuvinte de foc și ce porunci Dumnezeiești sunt acestea! Cum ar fi trebuit ele să trăiască strălucind pe veci atât pe cerul cât și pe pământul din fața bisericii lui Hristos, în orice loc, în orice vreme și în orice condiții ar fi ajuns ea, mai ales în fața celor din fruntea ei!
10 - Nu numai pentru că aceste datorii întruchipează voia și dorința Dumnezeului nostru care ne este Creatorul și Stăpânul, dar și fiindcă tocmai în chiar împlinirea acestor datorii stă toată chemarea și viața pentru care a fost creată ea, biserica Lui.
11 - Au fost niște perioade minunate în viața bisericii lui Hristos, mai ales la începuturile ei, când și-au împlinit în cel mai fericit fel datoria sa, fiecare din mădularele ei.
Dar pe măsură ce anii s-au adăugat și aria s-a lărgit, frumosul șuvoi al binefacerilor a slăbit mereu, gustul s-a pierdut și lumina a slăbit.
12 - Sarea a fost copleșită de stricăciune, lumina a fost copleșită de întuneric și verdeața a fost copleșită de uscăciune.
Păcatul a început să devină obișnuință, pofta necesitate și neascultarea tradiție.
13 - În locul sfânt al lui Hristos s-au înghesuit oameni ai lui Satana. Izvorul curat și limpede care curgea atât de frumos, a început să lenevească, să se întindă și să se lățească umplându-se de tot felul de viețuitoare necurate față de Dumnezeu, contrare față de Hristos și vrăjmașe Duhului Sfânt.
14 - Unde se mai poate vedea astăzi o inițiativă sfântă și vie din partea oficialităților bisericești, direct pentru Hristos și pentru semeni? Unde este sarea curată, lumina dulce, roada gustoasă?
E plină lumea de locuri de pierzare și putrefacție sufletească.
E plină lumea de spitale neîncăpătoare... de închisori cu câte 3-4 rânduri de paturi suprapuse... de aziluri de bătrâni rămași fără nimeni pe lume... De orfelinate unde putrezesc cei mai nefericiți copii... De case de nebuni cu cele mai îngrozitoare condiții... Hristos suferă acolo cumplit prin fiecare dintre aceste neînsemnate creaturi ale Sale. Unde este biserica milei?
15 - Numai cine se duce neoficial să vadă aceste locuri își dă cu adevărat seama ce putrejune este acolo!
16 - Ce știu bisericile oficiale de astăzi, ori mai marii lor, despre toate acestea? Ce știu astăzi aceste instituții, singurele care nu cunosc nici o lipsă și nu lucrează niciodată în pierderi materiale - despre cumplitele suferințe, niciodată alinate îndeajuns - de acolo?
17 - Pe lângă toate aceste case de jale, mai marii ca și mai micii instituțiilor clericale trec astăzi în mașini elegante legănându-și grăsimea trupurilor sătule și leneșe pe pernele cele mai moi și în podoabele cele mai scumpe, - fără nici să se gândească unde a ajuns Hristos și ce suferă El!
18 - Se alocă anual fonduri imense pentru formalități ceremoniale, pentru exterioare și interioare arătoase, pentru comodități aducătoare de desfrâu și insolență... Dar care dintre cei care au cu ce și pot ajuta, ei care tocmai pentru asta AU și POT, ca să ajute... care dintre ei se duce să verse o cât de mică parte din beneficiul lor, - acolo unde putrezesc și mor acești nefericiți ai lui Hristos?
19 - Au făcut însă aceasta și o mai fac doar acei care își au și-și păstrează gustul de a săra - și sărează. Și harul de-a lumina - și luminează...
Doar sufletele născute din nou care sunt partea cea sănătoasă, dar și cea mai săracă, din trupul bolnav - și în mare parte uscat - al bisericii lui Hristos.
20 - Aproape totdeauna cei mai mari care nu fac pentru că nu vor să facă, mai măresc răul și prin împiedicarea celor mai mici care ar face atât cât pot.
Totuși, datoria și răspunderea rămân necruțătoare pentru toți, a fiecăruia după puterea și condiția sa.
Dar în ziua cercetării Împăratului, Stăpânului și Judecătorului Drept, fiecare își va primi răsplata ori osânda pe care o merită după tot ce a putut și a făcut.
Sau nu.
Dumnezeul nostru, trezește-ne acum - și nu atunci.
Amin.