Iar Lot și-a întins corturile până la Sodoma

Despărțirea lui Lot de Avraam este cunoscută. Biblia o istorisește astfel:

Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea și el oi, boi și corturi. Și ținutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau așa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram și păzitorii vitelor lui Lot. Cananiții și fereziții locuiau atunci în țară. Avram a zis lui Lot: Te rog, să nu fie ceartă între mine și tine, și între păzitorii mei și păzitorii tăi, căci suntem frați. Nu-i oare toată țara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga. Lot și-a ridicat ochii, și a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma și Gomora, până la Țoar, era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului. Lot și-a ales toată Câmpia Iordanului, și a mers spre răsărit. Astfel s-au despărțit ei unul de altul. Avram a locuit în țara Canaan iar Lot a locuit în cetățile din Câmpie, și și-a întins corturile până la Sodoma. Oamenii din Sodoma erau răi și afară din cale de păcătoși împotriva Domnului (Geneza 13, 5-13).

Lot și-a ales Câmpia Iordanului. Dar alegerea aceasta era alegerea unui om care nu trăia o viață cu Domnul. El a făcut alegerea fără să-L întrebe pe Domnul. El și-a ridicat ochii spre lăcomia bogățiilor din Câmpia Iordanului și a ales ținutul Sodomei și Gomorei, cu toate că știa că oamenii din Sodoma erau răi și afară din cale de păcătoși împotriva Domnului (Geneza 13, 13).

Lăcomia averilor l-a făcut pe Lot să se apropie de o lume stricată, în loc să fugă de ea. Lot ajunsese la o răspântie, dar n-a întrebat pe Domnul ce este de făcut. S-a lăsat călăuzit de lăcomie și de capul său, pentru că nu trăia o viață cu Domnul. S-a apropiat de Sodoma și Gomora și rău i-a umblat.

În chipul acesta sunt și cei mai mulți creștini de azi. Ei nu întreabă niciodată pe Domnul și nu-L lasă să Se amestece în planurile și lucrurile lor. Un creștin adevărat se lasă călăuzit în toate de Domnul și nu face nimic fără să-I ceară sfatul și aprobarea Lui (prin rugăciune și ascultare). Câți însă fac așa?

Ce ne spune mai departe Biblia despre Lot? Ne spune că s-a așezat în Câmpia Iordanului. La început Lot n-a intrat în cetățile cele stricate. S-a ferit de aluatul cel rău. Cuminte lucru! Dar vai, acest lucru cuminte n-a ținut prea mult.

Lot s-a lăsat atras de stricăciunea cetăților. Poate și lăcomia de a cuprinde pământ l-a atras mereu, mereu spre aluatul cel rău. Avram a locuit în țara Canaan iar Lot a locuit în cetățile din Câmpie, și și-a întins corturile până la Sodoma, spune Biblia (Geneza 13, 12). Mă gândesc la cei mulți, mulți ce-și întind avuțiile și hotarele apropiindu-se de Sodoma, de pieire sufletească. Sunt atâția și atâția oameni care o viață întreagă nu se ocupă cu altceva decât să-și sporească averea cu fel de fel de înșelăciuni și nedreptăți. Și pe urmă, când mor, intră și ei în Sodoma și Gomora... în pieire veșnică.

Și pe urmă ce s-a întâmplat cu Lot?

Ceea ce era de prevăzut. El nu s-a oprit la marginea Sodomei, ci a intrat în ea. În curând îl vedem în poarta cetății stând la sfat cu păcătoșii. Iar Lot ședea în poarta cetății (Geneza 19, 1).

Așa-i ispita. Când te lași târât de ea, nu te lasă până nu te bagă în păcat.

Iar după ce a intrat în cetate, Lot a mers mai departe. S-a amestecat cu tot aluatul cel rău. Și-a ales doi gineri dintre păcătoșii Sodomei. Era și aceasta o alegere fără sfatul lui Dumnezeu. Era o a doua alegere ce o făcea Lot fără să-L întrebe pe Domnul. Dacă L-ar fi întrebat pe Domnul, Domnul i-ar fi răspuns cu vorbele lui Isaac: să nu-ți iei gineri din feciorii Sodomei. Scoală-te, du-te în Canaan și ia-ți de acolo gineri (Geneza 28, 1-2). Dar lui Lot îi trebuia avere și legătură de neamuri ca să capete trecere în cetate. Așa fac și cei mai mulți părinți de azi. Ei nu caută zestre sufletească pentru fiii lor, ci umblă numai după zestre materială. Zestrea cea sufletească azi aproape nu mai numără nimic.

Lot a făcut o partidă bună cu căsătoria fetelor. Încuscrit cu sodomenii, a trecut între fruntașii cetății. Probabil era și printre consilierii acesteia. Stătea în poarta cetății la sfat cu fruntașii cetății. Acum nu mai era Lot cel din Câmpia Iordanului. Ajunsese la vază mare.

Dar ce folos de toate acestea, dacă aluatul cel rău intrase în casa lui și în sufletul lui? Ce folos că ne trudim să ne câștigăm legături lumești de neamuri, cuscri și averi, dar cu cele sufletești dăm înapoi și slăbim?

Hotărât lucru: după intrarea în Sodoma, Lot nu mai era alesul Domnului. Îl dospise și pe el stricăciunea. Scriptura ne spune apriat acest lucru. Despre Noe spune Biblia că Dumnezeu l-a scăpat de potop, fiind om drept și cu frica lui Dumnezeu între cei de atunci (Geneza 6, 9). Dar despre Lot, Biblia nu mai zice la fel, ci zice așa: Când a nimicit Dumnezeu cetățile Sodoma și Gomora, Și-a adus aminte de Avraam și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului (Geneza 19, 29). Scriptura ne spune aici lămurit că Lot a fost cruțat numai din iubire față de Avraam.

Și mai bine se vede acest lucru, dacă ne uităm cum s-au purtat cei doi îngeri pe care i-a trimis Dumnezeu la Lot. Doi îngeri, în chip de bărbați, au venit în Sodoma trimiși de la Dumnezeu să-l scape pe Lot. Dar îngerii nu voiau să intre în casa lui Lot. Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieșit înainte și le-a zis: Intrați vă rog în casa robului vostru... Nu, au răspuns ei, ci vom petrece noaptea în uliță (Geneza 19, 1-2).

Ce strașnică lecție și înfruntare sufletească era aceasta pentru Lot! Refuzul îngerilor de a intra în casă era osândirea și mustrarea vieții lui pentru că se amestecase cu aluatul cel rău. Dacă Lot ar fi zis către îngeri ca femeia Lidia din cetatea Tiatira: Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați și rămâneți în casa mea (Fap. Ap. 16, 15), îngerii ar fi răspuns: Nu intrăm, pentru că te-ai amestecat cu răul și stricăciunea... te-ai amestecat cu cei care râd de cele sufletești... Noi nu intrăm unde lumina s-a amestecat cu întunericul, virtutea cu păcatul, binele cu răul; noi intrăm numai acolo unde oamenii petrec o viață cu Domnul și au rupt-o cu lumea și păcatele ei!