Iar Lot şi-a întins corturile până la Sodoma

Despărţirea lui Lot de Avraam este cunoscută. Biblia o istoriseşte astfel:

Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi. Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Cananiţii şi fereziţii locuiau atunci în ţară. Avram a zis lui Lot: Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga. Lot şi-a ridicat ochii, şi a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului. Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului, şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul. Avram a locuit în ţara Canaan iar Lot a locuit în cetăţile din Câmpie, şi şi-a întins corturile până la Sodoma. Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului (Geneza 13, 5-13).

Lot şi-a ales Câmpia Iordanului. Dar alegerea aceasta era alegerea unui om care nu trăia o viaţă cu Domnul. El a făcut alegerea fără să-L întrebe pe Domnul. El şi-a ridicat ochii spre lăcomia bogăţiilor din Câmpia Iordanului şi a ales ţinutul Sodomei şi Gomorei, cu toate că ştia că oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului (Geneza 13, 13).

Lăcomia averilor l-a făcut pe Lot să se apropie de o lume stricată, în loc să fugă de ea. Lot ajunsese la o răspântie, dar n-a întrebat pe Domnul ce este de făcut. S-a lăsat călăuzit de lăcomie şi de capul său, pentru că nu trăia o viaţă cu Domnul. S-a apropiat de Sodoma şi Gomora şi rău i-a umblat.

În chipul acesta sunt şi cei mai mulţi creştini de azi. Ei nu întreabă niciodată pe Domnul şi nu-L lasă să Se amestece în planurile şi lucrurile lor. Un creştin adevărat se lasă călăuzit în toate de Domnul şi nu face nimic fără să-I ceară sfatul şi aprobarea Lui (prin rugăciune şi ascultare). Câţi însă fac aşa?

Ce ne spune mai departe Biblia despre Lot? Ne spune că s-a aşezat în Câmpia Iordanului. La început Lot n-a intrat în cetăţile cele stricate. S-a ferit de aluatul cel rău. Cuminte lucru! Dar vai, acest lucru cuminte n-a ţinut prea mult.

Lot s-a lăsat atras de stricăciunea cetăţilor. Poate şi lăcomia de a cuprinde pământ l-a atras mereu, mereu spre aluatul cel rău. Avram a locuit în ţara Canaan iar Lot a locuit în cetăţile din Câmpie, şi şi-a întins corturile până la Sodoma, spune Biblia (Geneza 13, 12). Mă gândesc la cei mulţi, mulţi ce-şi întind avuţiile şi hotarele apropiindu-se de Sodoma, de pieire sufletească. Sunt atâţia şi atâţia oameni care o viaţă întreagă nu se ocupă cu altceva decât să-şi sporească averea cu fel de fel de înşelăciuni şi nedreptăţi. Şi pe urmă, când mor, intră şi ei în Sodoma şi Gomora... în pieire veşnică.

Şi pe urmă ce s-a întâmplat cu Lot?

Ceea ce era de prevăzut. El nu s-a oprit la marginea Sodomei, ci a intrat în ea. În curând îl vedem în poarta cetăţii stând la sfat cu păcătoşii. Iar Lot şedea în poarta cetăţii (Geneza 19, 1).

Aşa-i ispita. Când te laşi târât de ea, nu te lasă până nu te bagă în păcat.

Iar după ce a intrat în cetate, Lot a mers mai departe. S-a amestecat cu tot aluatul cel rău. Şi-a ales doi gineri dintre păcătoşii Sodomei. Era şi aceasta o alegere fără sfatul lui Dumnezeu. Era o a doua alegere ce o făcea Lot fără să-L întrebe pe Domnul. Dacă L-ar fi întrebat pe Domnul, Domnul i-ar fi răspuns cu vorbele lui Isaac: să nu-ţi iei gineri din feciorii Sodomei. Scoală-te, du-te în Canaan şi ia-ţi de acolo gineri (Geneza 28, 1-2). Dar lui Lot îi trebuia avere şi legătură de neamuri ca să capete trecere în cetate. Aşa fac şi cei mai mulţi părinţi de azi. Ei nu caută zestre sufletească pentru fiii lor, ci umblă numai după zestre materială. Zestrea cea sufletească azi aproape nu mai numără nimic.

Lot a făcut o partidă bună cu căsătoria fetelor. Încuscrit cu sodomenii, a trecut între fruntaşii cetăţii. Probabil era şi printre consilierii acesteia. Stătea în poarta cetăţii la sfat cu fruntaşii cetăţii. Acum nu mai era Lot cel din Câmpia Iordanului. Ajunsese la vază mare.

Dar ce folos de toate acestea, dacă aluatul cel rău intrase în casa lui şi în sufletul lui? Ce folos că ne trudim să ne câştigăm legături lumeşti de neamuri, cuscri şi averi, dar cu cele sufleteşti dăm înapoi şi slăbim?

Hotărât lucru: după intrarea în Sodoma, Lot nu mai era alesul Domnului. Îl dospise şi pe el stricăciunea. Scriptura ne spune apriat acest lucru. Despre Noe spune Biblia că Dumnezeu l-a scăpat de potop, fiind om drept şi cu frica lui Dumnezeu între cei de atunci (Geneza 6, 9). Dar despre Lot, Biblia nu mai zice la fel, ci zice aşa: Când a nimicit Dumnezeu cetăţile Sodoma şi Gomora, Şi-a adus aminte de Avraam şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului (Geneza 19, 29). Scriptura ne spune aici lămurit că Lot a fost cruţat numai din iubire faţă de Avraam.

Şi mai bine se vede acest lucru, dacă ne uităm cum s-au purtat cei doi îngeri pe care i-a trimis Dumnezeu la Lot. Doi îngeri, în chip de bărbaţi, au venit în Sodoma trimişi de la Dumnezeu să-l scape pe Lot. Dar îngerii nu voiau să intre în casa lui Lot. Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte şi le-a zis: Intraţi vă rog în casa robului vostru... Nu, au răspuns ei, ci vom petrece noaptea în uliţă (Geneza 19, 1-2).

Ce straşnică lecţie şi înfruntare sufletească era aceasta pentru Lot! Refuzul îngerilor de a intra în casă era osândirea şi mustrarea vieţii lui pentru că se amestecase cu aluatul cel rău. Dacă Lot ar fi zis către îngeri ca femeia Lidia din cetatea Tiatira: Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea (Fap. Ap. 16, 15), îngerii ar fi răspuns: Nu intrăm, pentru că te-ai amestecat cu răul şi stricăciunea... te-ai amestecat cu cei care râd de cele sufleteşti... Noi nu intrăm unde lumina s-a amestecat cu întunericul, virtutea cu păcatul, binele cu răul; noi intrăm numai acolo unde oamenii petrec o viaţă cu Domnul şi au rupt-o cu lumea şi păcatele ei!