Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat^* și i-a dat porunca aceasta: „Să^** nu-ți iei nevastă dintre fetele lui Canaan.

Scoală-te^*, du-te la Padan-Aram^**, în casa lui Betuel^†, tatăl mamei tale, și ia-ți de acolo o nevastă dintre fetele lui Laban^††, fratele mamei tale.

Dumnezeul^* cel Atotputernic să te binecuvânteze, să te facă să crești și să te înmulțești, ca să ajungi o ceată de noroade!

Să-ți dea binecuvântarea^* lui Avraam, ție și seminței tale cu tine, ca să stăpânești țara în care locuiești^** ca străin și pe care a dat-o lui Avraam.”

Și Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov și a lui Esau.

Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov și-l trimisese la Padan-Aram, ca să-și ia nevastă de acolo, și că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ți iei nevastă dintre fetele lui Canaan.”

A văzut că Iacov ascultase de tatăl său și de mama sa și plecase la Padan-Aram.

Esau a înțeles^* astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac.

Și Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lângă nevestele pe care le avea, pe Mahalat^*, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, și sora lui Nebaiot^**.

Iacov a plecat din Beer-Șeba^* și și-a luat drumul spre Haran^**.

A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfințise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi și s-a culcat în locul acela.

Și a visat^* o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii^** lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe scara aceea.

Și Domnul^* stătea deasupra ei și zicea: „Eu^** sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău Avraam și Dumnezeul lui Isaac. Pământul^† pe care ești culcat ți-l voi da ție și seminței tale.

Sămânța ta va fi ca pulberea^* pământului; te vei întinde^** la apus și la răsărit, la miazănoapte și la miazăzi și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine și în sămânța ta.

Iată, Eu^* sunt cu tine; te voi păzi^** pretutindeni pe unde vei merge și te voi aduce^† înapoi în țara aceasta, căci nu te voi părăsi^†† până^*† nu voi împlini ce-ți spun.”

Iacov s-a trezit din somn și a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul^* acesta, și eu n-am știut.”

I-a fost frică și a zis: „Cât de înfricoșat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!”

Și Iacov s-a sculat dis-de-dimineață, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp^* de aducere aminte și a turnat^** untdelemn pe vârful ei.

A dat locului^* acestuia numele Betel, dar mai înainte cetatea se chema Luz.

Iacov^* a făcut o juruință și a zis: „Dacă^** va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine^† să mănânc și haine să mă îmbrac

și dacă mă voi întoarce^* în pace în casa tatălui meu, atunci^** Domnul va fi Dumnezeul meu;

piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu^* și Îți voi da a zecea parte din tot^** ce-mi vei da.”