Ginerii lui Lot au luat în glumă vestea prăpădului

Și a zis Lot: Ieșiți din locul acesta, căci Domnul

vrea să piardă cetatea. Dar ginerii lui credeau că glumește (Geneza 19, 14)

Sodoma și Gomora erau un putregai sufletesc. Totul era putred și stricat în aceste cetăți. Un singur om își păstrase legătura cu Dumnezeu. Acel om era Lot.

Dar nici acest Lot nu era ferit cu totul de stricăciune. E o mare deosebire între Noe, care trăia ferit cu totul de stricăciune, și Lot, care se amestecase și el, în parte, cu stricăciunea. Vom arăta în paginile următoare cum Lot a scăpat și el numai așa, ca prin foc (1 Cor. 3, 15).

Dar - așa cum era - Lot era totuși singurul om din Sodoma și Gomora care mai ținea legătura cu Dumnezeu. Venise de lângă Avraam, venise din Canaanul credinței și acum se îngrozea de ceea ce vedea și auzea în aceste cetăți. Și dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viața destrăbălată a acestor stricați, (căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor, își chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea și auzea din faptele lor nelegiuite) (2 Petru 2, 7-8).

Ca și Noe, plângea și Lot de mila unei lumi putrede și păcătoase. Ca și Noe, va fi încercat, de bună seamă, și Lot să abată pe oameni de la stricăciune.

Oameni buni - va fi zis Lot - nu e bine ce faceți... Lăsați-vă de răutăți și fărădelegi!... Dar toate chemările lui se izbeau de fărădelegile oamenilor, ca de un zid de fier. În loc de îndreptare, păcătoșii răspundeau cu amenințări: Ai venit aici ca un străin și acum vrei să faci pe judecătorul? (Geneza 19, 9)... vrei să faci pe dascălul nostru... să-ți tacă gura, căci altcum o pățești... În toate zilele Lot își chinuia sufletul din pricina celor ce vedea și auzea... În starea asta sunt și azi credincioșii. Toți cei ce L-am aflat pe Domnul și trăim o viață cu El avem o mare bucurie sufletească, dar, pe de altă parte, avem și o mare întristare sufletească. Suntem amărâți și întristați de cele ce vedem și auzim în această lume păcătoasă.

O ceată de ostași din Oastea Domnului a fost întrebată odată de niște oameni:

- De ce voi, ostașii Domnului, sunteți parcă mai triști și mai îngândurați decât ceilalți oameni?

Un ostaș le-a spus foarte cuminte:

- Noi, ostașii Domnului, suntem triști și îngândurați de cele ce vedem și auzim în această lume. Ne vine să plângem de cumplita orbie sufletească ce o vedem între oameni; ni se rupe inima de durere când auzim pe oameni suduind pe Făcătorul lor... Mâhnirea ne-a cuprins despre cei păcătoși care părăsesc legea Domnului (Psalm 118, 53).

Lot a încercat să-și mântuie măcar casa lui. Dar n-a putut face nici acest lucru. Stricăciunea intrase și în casa lui. Se amestecase și el cu aluatul cel rău și aluatul intrase și în casa lui. E o mare deosebire între casa lui Noe și casa lui Lot. Casa lui Noe era ferită de aluatul cel rău, casa lui Lot era atinsă de acest aluat.

Bărbații aceia (cei doi îngeri), au zis lui Lot: Pe cine mai ai aici? Gineri, fii și fiice, și tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim. Lot a ieșit, și a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: Sculați-vă, a zis el, ieșiți din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea. Dar ginerii lui credeau că glumește (Geneza 19, 12-14). Chipul de mai înainte arată această istorie. Ginerii lui Lot au luat în glumă chemările Domnului. Au luat în râs pe socrul lor. - Dragii mei gineri - le va fi zis Lot - au sosit doi oameni trimiși de la Dumnezeu cu înștiințarea că cetatea va fi arsă cu foc și pucioasă... Haideți să fugim de aici!...

- Ce foc, ce pucioasă? - vor fi răspuns în batjocură ginerii. Ce-i socrule? Te-ai apucat să glumești... Vrei să ne sperii cu glumele tale... Spune la prunci basme de astea...

Era seară când Lot a spus ginerilor săi aceste glume. Probabil ginerii se vor fi dus la atare chef în cetate și toată noaptea vor fi râs, împreună cu ceilalți chefuitori, de focul și pucioasa lui Lot. În zorii zilei a venit prăpădul și i-a omorât.

Ceea ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se întâmplă și azi. E plină lumea de azi de stricăciune. Râde și lumea de azi de chemările mântuirii sufletești. Nici habar n-au de ele. Înfricoșate semne și arătări cerești am avut și avem în timpul din urmă: războaie, vești de războaie, secete, uragane, furtuni, grindine, greutăți, lipsuri, etc. Prin ele Domnul Dumnezeu vorbește cu noi și ne cheamă să ieșim îndată din răutăți. Semnele cerului sunt strigarea Domnului Dumnezeu: Sculați-vă și ieșiți din răutăți!

Dar lumea nici habar n-are de aceste chemări. Râde de ele și își vede înainte de păcate și răutăți.

E plină și lumea de azi de ginerii lui Lot; e plină de cei ce râd de chemările mântuirii sufletești și le batjocoresc.

Ceea ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se întâmplă și azi. Intrați într-o crâșmă și vorbiți oamenilor de mântuire. Vi se va răspunde cu râsete și batjocuri.

Cu adevărat, ceea ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, când oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau (și suduiau), până în clipa când a venit peste ei foc și pucioasă... tot așa va fi și în ziua în care - pe neașteptate - va veni Fiul omului (Luca 17, 28-30).

Cerul de sus ne predică în toată forma și strigă să ieșim din răutăți, dar oamenii nici habar n-au. Noi suntem mai de osândit decât ginerii lui Lot pentru că acelora nu li s-a vestit prăpădul prin semne și arătări cerești. De li se vestea și lor pieirea prin atâtea arătări și urgii cerești - așa cum ni se vestește nouă azi - poate credeau și se îndreptau.

Duhule Sfinte, trezitorule al păcătoșilor! Poate că și eu sunt între cei ce ochi au, dar nu văd, urechi au, dar nu aud chemările Domnului. Trezește-mă din somnul păcatului. Deschide-mi ochii și urechile să văd și să aud chemările Domnului și să ies din Sodoma și Gomora pieirii sufletești.