Pilat a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: Eşti Tu Împăratul iudeilor?
Pilat era când în sala de judecată unde era Isus - când afară din judecată, unde erau ucigaşii.
Era când în faţa Domnului, când în faţa lumii.
Privea când la Isus, când la vrăjmaşii Lui.
Această umblare cotită, acest fel schimbător, această purtare nestatornică, l-au dus pe Pilat la judecata veşnică.
Pentru că dacă n-ai grijă să te păzeşti curat de orice lăcomie de bani şi de orice plăcere păcătoasă, chiar dacă ai fi avut la început cele mai bune gânduri, curând sfârşeşti în pierzare.
Singura putere care te face biruitor în această încercare, în orice ispită, în orice judecată, în orice primejdie şi în faţa oricărui vrăjmaş, este nevinovăţia.
Nevinovăţia care umblă în cinste şi lucrează în adevăr.
Cinstea nu te va lăsa niciodată de pagubă, iar adevărul nu te va lăsa niciodată de ruşine.
Cât de târziu uneori, dar totdeauna până la urmă, - fiecare suflet care a crezut şi a trăit aşa, va vedea că aşa este.
Dar cine este nehotărât,
cine umblă cu Dumnezeu şi cu mamona,
cine laudă şi pe Crist şi pe Anticrist,
cine este când cu Isus când cu vrăjmaşii Lui,
cine este cu o faţă înăuntru şi cu alta afară,
- acela se înşală şi se osândeşte singur: Dumnezeu îl va privi cu judecată, oamenii îl vor privi cu dispreţ.
Jocul cu două feţe este totdeauna pierdut. Nimeni n-a putut călători în două luntrii.
Nimeni n-a putut să ajungă în două locuri în acelaşi timp, fără să se înece.
Suflete dragă, învaţă mult din aceste adevăruri.
Fii om.
Fii sincer.
Fii unul şi acelaşi.
Fii cu curaj ceea ce eşti.
Dacă eşti necredincios acum în faţa oamenilor, gândeşte-te dacă vei putea fi necredincios şi în faţa morţii. Şi în faţa Judecăţii. Şi în faţa lui Dumnezeu. Şi în faţa Infernului fără ieşire...
Dacă crezi că vei putea fi şi atunci, fii şi acum necredincios.
Dar dacă nu te crezi în stare să fii atunci, nu fii nici acum necredincios!
Vino la Hristos cu căinţă şi cu lacrimi înainte de a veni prăbuşirea din funcţia ta, sau bătrâneţea în puterile tale, sau moartea în faţa ta, sau iadul în veşnicia sufletului tău.
Iar tu credinciosule, nu-ţi slăbi inima ta şi nu ieşi din sala sănătoasei judecăţi.
Stai totdeauna în faţa Domnului şi judecă toate lucrurile în Lumina Feţei Lui.
Nu pleca niciodată din faţa Domnului, ca să întrebi feţele oamenilor.
Dacă nu te lepezi de păcat înaintea lui Dumnezeu, te vei lepăda de Dumnezeu înaintea păcatului. Şi atunci va fi vai şi de tine.
O, sălile de judecată lumească...
Câţi nevinovaţi au văzut ele osândiţi. Şi câţi tâlhari au văzut ele achitaţi!...
De câte ori a fost condamnat Hristos în ele. Şi de câte ori a fost dezvinovăţit păcatul!
Aşa a fost totdeauna şi aşa va fi cât încă mai judecă vreun Pilat.
Dar va veni odată Ziua când ultima Sală de Judecată, în faţa Ultimului Judecător, va avea ultima Judecată Veşnică.
Atunci se vor mai judeca odată toate judecăţile şi toţi judecătorii, în Prezenţa Marelui Tron Alb pe care va sta Acela care poartă pe Trupul Său şi în Ceruri, semnele cumplite ale tuturor judecăţilor nedrepte pronunţate împotriva Lui şi alor Lui, pe pământ.
Toţi cei care L-au străpuns vor vedea acuma urmele făcute de însăşi mâna lor.
Toţi cei care L-au lovit, vor vedea vânătăile lăsate de chiar ciomagul lor, de pumnii şi de cizmele lor.
Toţi cei care L-au muncit, vor vedea urmele chinului pricinuit de ei înşişi.
Toţi cei care L-au zdrobit, vor vedea dungile răngilor lor.
Toţi cei care L-au pălmuit, vor cunoaşte vânătăile lăsate pe Faţa Lui de palmele lor.
Toţi cei care L-au scuipat, îşi vor recunoaşte propriile lor pete scârboase.
Atunci vor şti în cine au lovit. Pe cine au condamnat. Cui I-au dat palme. Şi ce au făcut, când nedreptăţeau şi ucideau pe credincioşii lui Isus.
El Însuşi le va spune: Când aţi făcut acestea alor Mei, Mie Mi le-aţi făcut (Matei 25, 40; Luca 10, 16; Apoc. 1, 7). Uitaţi-vă şi vedeţi unde se vor mai ascunde toţi aceştia atunci, la această privelişte - de propriile lor fapte, de propria lor conştiinţă, condamnată şi condamnatoare.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ţie.
Îţi mulţumim pentru dragostea cea mai mare cu care ne-ai iubit Tu şi cu care ai primit să fii judecat de cei mai vrednici de osândă dintre oameni.
- Numai ca astfel să ne poţi răscumpăra pe noi din moarte,
plătind un preţ atât de greu pentru mântuirea noastră.
Te rugăm ajută-ne să nu uităm niciodată acest mare Preţ răscumpărător.
Iar dacă vreodată şi noi vom ajunge în sălile de judecată, învinuiţi din pricina Ta, ajută-ne să mărturisim cu îndrăzneală adevărul Tău.
- Şi să primim cu bucurie orice osândă nedreaptă, pentru Tine.
Fiind încredinţaţi mai dinainte de biruinţa şi învierea care ne-ai promis-o Tu.
Amin.