În drum spre Betleem, locul Nașterii Mântuitorului

Betleemul e la o depărtare de 8 kilometri de Ierusalim și această distanță o facem cu automobilul. Mai bine e când omul merge cu trăsura sau chiar și pe jos, pentru că în drum spre Betleem sunt de văzut multe locuri de amintire creștină, iar din goana automobilului n-ai răgaz să le poți vedea destul de bine.

În drum spre Betleem se desface o lume mai deschisă și mai productivă. Pe evreiește se cheamă Bet Lehem, ceea ce în traducere înseamnă „Țara Pâinii”, pentru că pe acest loc creșteau holde vestite de grâu. Câmpiile din jurul Betleemului sunt și azi destul de mănoase și pline cu măslini și alți pomi roditori. Betleemul are o istorie întreagă și în Vechiul Testament. Aici a fost câmpia unde Rut culegea spice pe ogorul lui Boaz. Din legătura lui Rut cu Boaz s-a născut David, cu unsprezece veacuri înainte de Hristos, și din această odraslă a răsărit, când s-a împlinit vremea, Emanuel, Mesia Cel făgăduit (citiți în Biblie Cartea lui Rut).

La doi kilometri de Ierusalim e mănăstirea Sfintei Cruci, zidită de împărăteasa Elena, pe locul unde a fost arborele din care s-a cioplit Crucea Mântuitorului. În altarul acestei biserici, călugării arată și azi urmele pe unde se întindeau rădăcinile arborelui.

Cam la 6 kilometri de Ierusalim, e satul Ain Karim unde au trăit Zaharia și Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul. Pe acest loc e zidită o biserică. Aici a petrecut și Fecioara Maria trei luni după ce a venit din Nazaret, unde îngerul Domnului i-a făcut cunoscută vestea cea mare a nașterii din Duhul Sfânt. În apropiere de biserică, se păstrează și azi fântâna de unde a luat Fecioara Maria apă timp de trei luni, cât a stat aici (Lc 1, 56).

La jumătatea drumului e și o peșteră a Sfântului Ilie, locul unde Ilie a fugit din calea mâniei Izabelei, care căuta să-l piardă, pentru că Ilie ucisese pe preoții lui Baal. În acest loc Ilie, odihnindu-se, a adormit, dar un înger l-a trezit și, după ce i-a dat mâncare și s-a întărit, Ilie a plecat mai departe (citiți în Cartea a III-a a Regilor, I a Împăraților, cap. 19). Pe acest loc e azi clădită o mănăstire grecească.

Mormântul Rahelei

În apropierea Betleemului e și mormântul Rahelei, soția lui Iacov din Biblie, cel cu doisprezece copii. Iacov plecase spre Efrata. Pe drum, Rahelei i-au venit durerile nașterii și, după o naștere grea, a murit și a fost îngropată în acest loc. Fiul cel născut din această naștere a primit numele de Ben-Oni, ceea ce înseamnă fiul durerilor (citiți în Biblie, Cartea Facerii, cap. 35, 16-20). Poate a fost aceasta o arătare, un semn că tot aici Se va naște peste câteva veacuri un alt Fiu al durerilor, prin durerile Căruia noi toți să luăm mântuire. Pe acest loc e ridicată o casă de rugăciune în care se roagă deopotrivă creștinii, evreii și mahomedanii.

Dăm alături mai jos chipul acestui loc cu casa de rugăciune clădită pe el. Clădirea e zidită pe locul despre care zice Biblia: „Și a murit Rahela și a fost îngropată pe drumul care duce spre Efrata sau Betleem (pe atunci Betleemul se chema Efrata). Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei. Acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este și azi” (Facere 35, 19-20).

Rahela a fost îngropată cu mare plângere. Această plângere a închipuit și plângerea cea mare a tăierii pruncilor din porunca lui Irod, precum zice Evanghelia: „Atunci s-a plinit ceea ce s-a zis de Ieremia proorocul, care zice: Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire și țipăt mult; Rahela plângea pe fiii săi și nu voia să se mângâie, căci nu mai sunt” (Ier 31, 15; Mt 2, 17-18).

În apropiere de Betleem, se găsește și „Fântâna Magilor”, o fântână veche, de piatră, unde se spune că au poposit magii în calea lor spre Betleem. Când au intrat în Ierusalim, steaua li se ascunsese în nor, dar când au ajuns la această fântână steaua iar li s-a arătat și i-a condus la peștera Nașterii.

Pe câmpiile din jurul Betleemului pasc și azi turme de oi și vite înconjurate de ciobanii lor. Câmpiile Betleemului răsună și azi de cimpoaiele păstorilor și de tălăngile turmelor de oi și vite. Dacă ai dormi o noapte în această câmpie, ai avea fiorul sfânt al sfintei nopți în care S-a născut Mântuitorul. Pe marginea drumului, și azi se văd, ici-colo, văgăuni în stânci, care și mai mult îți ajută să înțelegi împrejurările în care S-a născut Mântuitorul lumii.

În chipul de alături dăm fotografia unei turme de oi dintr-o câmpie a Betleemului. E de menționat că oile din Palestina sunt un soi deosebit, au coada groasă și grasă. Unele soiuri de oi au și urechile lungi și lăbărțate. Oile se mențin foarte grase. Se vede că le priește pășunea. În Pelestina și peste tot în Orient, se folosește foarte mult carnea și seul de oaie. Măcelăriile de prin Ierusalim sunt pline de carne de oaie.