În drum spre Betleem, locul Naşterii Mântuitorului

Betleemul e la o depărtare de 8 kilometri de Ierusalim şi această distanţă o facem cu automobilul. Mai bine e când omul merge cu trăsura sau chiar şi pe jos, pentru că în drum spre Betleem sunt de văzut multe locuri de amintire creştină, iar din goana automobilului n-ai răgaz să le poţi vedea destul de bine.

În drum spre Betleem se desface o lume mai deschisă şi mai productivă. Pe evreieşte se cheamă Bet Lehem, ceea ce în traducere înseamnă „Ţara Pâinii”, pentru că pe acest loc creşteau holde vestite de grâu. Câmpiile din jurul Betleemului sunt şi azi destul de mănoase şi pline cu măslini şi alţi pomi roditori. Betleemul are o istorie întreagă şi în Vechiul Testament. Aici a fost câmpia unde Rut culegea spice pe ogorul lui Boaz. Din legătura lui Rut cu Boaz s-a născut David, cu unsprezece veacuri înainte de Hristos, şi din această odraslă a răsărit, când s-a împlinit vremea, Emanuel, Mesia Cel făgăduit (citiţi în Biblie Cartea lui Rut).

La doi kilometri de Ierusalim e mănăstirea Sfintei Cruci, zidită de împărăteasa Elena, pe locul unde a fost arborele din care s-a cioplit Crucea Mântuitorului. În altarul acestei biserici, călugării arată şi azi urmele pe unde se întindeau rădăcinile arborelui.

Cam la 6 kilometri de Ierusalim, e satul Ain Karim unde au trăit Zaharia şi Elisabeta, părinţii Sfântului Ioan Botezătorul. Pe acest loc e zidită o biserică. Aici a petrecut şi Fecioara Maria trei luni după ce a venit din Nazaret, unde îngerul Domnului i-a făcut cunoscută vestea cea mare a naşterii din Duhul Sfânt. În apropiere de biserică, se păstrează şi azi fântâna de unde a luat Fecioara Maria apă timp de trei luni, cât a stat aici (Lc 1, 56).

La jumătatea drumului e şi o peşteră a Sfântului Ilie, locul unde Ilie a fugit din calea mâniei Izabelei, care căuta să-l piardă, pentru că Ilie ucisese pe preoţii lui Baal. În acest loc Ilie, odihnindu-se, a adormit, dar un înger l-a trezit şi, după ce i-a dat mâncare şi s-a întărit, Ilie a plecat mai departe (citiţi în Cartea a III-a a Regilor, I a Împăraţilor, cap. 19). Pe acest loc e azi clădită o mănăstire grecească.

Mormântul Rahelei

În apropierea Betleemului e şi mormântul Rahelei, soţia lui Iacov din Biblie, cel cu doisprezece copii. Iacov plecase spre Efrata. Pe drum, Rahelei i-au venit durerile naşterii şi, după o naştere grea, a murit şi a fost îngropată în acest loc. Fiul cel născut din această naştere a primit numele de Ben-Oni, ceea ce înseamnă fiul durerilor (citiţi în Biblie, Cartea Facerii, cap. 35, 16-20). Poate a fost aceasta o arătare, un semn că tot aici Se va naşte peste câteva veacuri un alt Fiu al durerilor, prin durerile Căruia noi toţi să luăm mântuire. Pe acest loc e ridicată o casă de rugăciune în care se roagă deopotrivă creştinii, evreii şi mahomedanii.

Dăm alături mai jos chipul acestui loc cu casa de rugăciune clădită pe el. Clădirea e zidită pe locul despre care zice Biblia: „Şi a murit Rahela şi a fost îngropată pe drumul care duce spre Efrata sau Betleem (pe atunci Betleemul se chema Efrata). Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei. Acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este şi azi” (Facere 35, 19-20).

Rahela a fost îngropată cu mare plângere. Această plângere a închipuit şi plângerea cea mare a tăierii pruncilor din porunca lui Irod, precum zice Evanghelia: „Atunci s-a plinit ceea ce s-a zis de Ieremia proorocul, care zice: Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire şi ţipăt mult; Rahela plângea pe fiii săi şi nu voia să se mângâie, căci nu mai sunt” (Ier 31, 15; Mt 2, 17-18).

În apropiere de Betleem, se găseşte şi „Fântâna Magilor”, o fântână veche, de piatră, unde se spune că au poposit magii în calea lor spre Betleem. Când au intrat în Ierusalim, steaua li se ascunsese în nor, dar când au ajuns la această fântână steaua iar li s-a arătat şi i-a condus la peştera Naşterii.

Pe câmpiile din jurul Betleemului pasc şi azi turme de oi şi vite înconjurate de ciobanii lor. Câmpiile Betleemului răsună şi azi de cimpoaiele păstorilor şi de tălăngile turmelor de oi şi vite. Dacă ai dormi o noapte în această câmpie, ai avea fiorul sfânt al sfintei nopţi în care S-a născut Mântuitorul. Pe marginea drumului, şi azi se văd, ici-colo, văgăuni în stânci, care şi mai mult îţi ajută să înţelegi împrejurările în care S-a născut Mântuitorul lumii.

În chipul de alături dăm fotografia unei turme de oi dintr-o câmpie a Betleemului. E de menţionat că oile din Palestina sunt un soi deosebit, au coada groasă şi grasă. Unele soiuri de oi au şi urechile lungi şi lăbărţate. Oile se menţin foarte grase. Se vede că le prieşte păşunea. În Pelestina şi peste tot în Orient, se foloseşte foarte mult carnea şi seul de oaie. Măcelăriile de prin Ierusalim sunt pline de carne de oaie.