Dumnezeu a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel^*, locuiește acolo și ridică acolo un altar Dumnezeului care^** ți S-a arătat când^† fugeai de fratele tău Esau.”

Iacov a zis casei^* lui și tuturor celor ce erau cu el: „Scoateți dumnezeii străini^** care sunt în mijlocul vostru, curățiți-vă^† și schimbați-vă hainele,

ca să ne sculăm și să ne suim la Betel, căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care^* m-a ascultat în ziua necazului meu și^** care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.”

Ei au dat lui Iacov toți dumnezeii străini care erau în mâinile lor și cerceii^* pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ, sub stejarul^** de lângă Sihem.

Apoi au plecat. Groaza^* lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetățile care-i înconjurau, așa că locuitorii lor n-au urmărit pe fiii lui Iacov.

Iacov și toți cei ce erau cu el au ajuns la Luz^*, adică Betel, în țara Canaan.

A zidit^* acolo un altar și a numit locul acela El-Betel (Dumnezeul Betelului), căci acolo^** i Se descoperise Dumnezeu când fugea de fratele său.

Debora^*, doica Rebecăi, a murit și a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: „Stejarul jalei”.

Dumnezeu^* S-a arătat iarăși lui Iacov după întoarcerea lui din Padan-Aram și l-a binecuvântat.

Dumnezeu i-a zis: „Numele tău^* este Iacov, dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău^** va fi Israel.” Și i-a pus numele Israel.

Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt^* Dumnezeul cel Atotputernic. Crește și înmulțește-te; un neam^** și o mulțime de neamuri se vor naște din tine și chiar împărați vor ieși din coapsele tale.

Ție îți voi da țara pe^* care am dat-o lui Avraam și lui Isaac și voi da țara aceasta seminței tale după tine.”

Dumnezeu S-a înălțat^* de la el, în locul unde îi vorbise.

Și Iacov a ridicat^* un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură și a turnat untdelemn.

Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel^*.

Apoi au plecat din Betel și mai era o depărtare bunicică până la Efrata, când Rahelei i-au venit durerile nașterii. A avut o naștere grea

și, în timpul durerilor nașterii, moașa i-a zis: „Nu te teme, căci^* mai ai un fiu!”

Și, pe când își dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei).

Rahela^* a murit și a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata^**, sau Betleem.

Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este^* și azi.

Israel a plecat mai departe și și-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder^*.

Pe când locuia Israel în ținutul acesta, Ruben s-a dus și s-a culcat^* cu Bilha, țiitoarea tatălui său. Și Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece.

Fiii Leei: Ruben^*, întâiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon.

Fiii Rahelei: Iosif și Beniamin.

Fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan și Neftali.

Fiii Zilpei, roaba Leei: Gad și Așer. Aceștia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.

Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre^*, la Chiriat-Arba^**, care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam și Isaac.

Zilele vieții lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani.

Isaac și-a dat duhul și a murit și a fost^* adăugat la poporul său, bătrân și sătul de zile. Fiii^** săi, Esau și Iacov, l-au îngropat.