În jurul organizării Oastei Domnului:

Școala de duminica

Când vă adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învățătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidire sufletească (1 Cor. 14, 26).

În deosebire de alte societăți, Oastea Domnului n-a ieșit în lume cu statute și regulamente. Noi am ținut și ținem să umplem mai întâi candelele ostașilor cu untdelemnul duhului și râvnei sufletești. Am știut să umplem candelele și să slobozim valurile Golgotei pentru că numai din această revărsare pot ieși regulamente și organizare. Oastea Domnului lucrează prin revărsarea Duhului Sfânt. Din această revărsare, a ieșit cu de la sine și organizarea Oastei. Revărsările sufletești, își fac ele singure matca prin care se scurg.

Cel dintâi punct în organizarea Oastei Domnului este școala de duminica. Nu este un lucru nou această școală. E un lucru vechi, pe care însă creștinii l-au părăsit.

Un om - ce se ținea mare ortodox - mă cam mustra astă vară zicându-mi: Ce mai vreți și cu școala aia de duminica... aia-i încă o noutate pocăită... da’ până acum n-am trăit noi și fără școala aceea?...

- O, dragă suflete - i-am răspuns eu - școala asta nu e un lucru nou. Dimpotrivă, este foarte veche. O aflăm la începuturile creștinismului. O arată toate Scripturile. Ne spun Scripturile că creștinii cei dintâi se strângeau în fiecare zi să citească Scripturile (Fap. Ap. 17, 11), se învățau și se înțelepțeau unii pe alții (Col. 3, 16). Când se adunau laolaltă - și se adunau regulat - unul avea o cântare, altul o învățătură, altul o tălmăcire și astfel se clădeau unii pe alții (1 Cor. 14, 16).

Dar, rând pe rând, în măsura în care a slăbit râvna celor dintâi creștini, a slăbit și școala asta. Pe urmă a dispărut cu totul.

Mai târziu a venit diavolul și în locul școlii de duminica, și-a deschis el duminica școala lui prin cele cârciumi. În locul școlii de duminica, avem azi școala diavolului. Duminica și în sărbători după prânz, creștinii se strâng pe la birturi unde se ticăloșesc cu alcoolul și săvârșesc fel de fel de răutăți. În cazul cel mai bun, se strâng de minciuni și de vorbe urâte.

Popoarele din Apus - pe unde vântul Duhului Sfânt a suflat mai cu putere - a reînviat demult și școala de duminica. Ea începe a învia și la noi. Are însă dușmani. Vezi chiar d-ta, ești contra ei. Vrei să rămânem și pe mai departe cu școala diavolului. Nu mai spune la nimeni, dragul meu, aceste vorbe că școala de duminica ar fi o noutate pocăită. Ne facem de rușine cu astfel de nerozii...

Școala de duminica este o cerință a creștinismului, este o cerință a Evangheliei. Oastea Domnului trebuie să o aibă pe tot locul.

Ce este școala de duminica? Este o adunare unde oamenii cei credincioși își petrec în cele sufletești, întocmai cum păcătoșii își petrec în cele rele pe la cârciumă.

Diavolul e șiret mare. El se silește să imite lucrurile Domnului. Așa a făcut și cu școala de duminica. Prin cele cârciumi, diavolul și-a făcut școala lui după modelul școlii Domnului. În loc de Biblie, el a dat în mâna oamenilor cărțile de joc; în loc de revărsarea Duhului Sfânt, le-a dat revărsarea și beția alcoolului; în loc de cântări duhovnicești, le-a dat cântări lumești; în loc de vorbe alese și învățături, a pus în gura lor înjurături și tot felul de vorbe porcoase și urâte. Ah, ce școală grozavă este școala de duminică a diavolului! Și ah, ce de școlari are această școală spurcată!

Noi trebuie să prăpădim această școală; noi trebuie să scoatem pe oameni din iadul acestei școli. Duminica și în sărbători după amiază, noi trebuie să aducem pe oameni în școala de duminică, în școala Domnului unde să-i învățăm să-și petreacă în cele sufletești. Să-i învățăm să citească în Biblie, să-i învățăm cântări duhovnicești, să-i învățăm a se îmbăta cu beția cea sfântă a Duhului Sfânt.

Școala de duminica trebuie să fie o lipsă sufletească a ostașilor din Oastea Domnului (și a tuturor creștinilor). Oriunde sunt 2 sau 3 ostași, ei trebuie să se strângă duminica după biserică la un loc (în casa unuia dintre ei) și aici să facă o școală sufletească; o școală de deșteptare și de întărire în cele sufletești. Pe cele mai multe locuri, ostașii Domnului au făcut această școală și prin ea lucrează cu multă izbândă. Multe lucruri bune și frumoase se pot face în aceste școli. Amintesc aici câteva din punctele de căpetenie a școlii de duminica:

1 - Citirea Bibliei. Școala de duminica trebuie să fie înainte de toate o școală a Bibliei. Biblia este o școală mare, o școală minunată. O viață întreagă ține această școală. Toți școlarii Bibliei, văzând cu ochii capătă dar, înțelepciune, cunoștință sufletească, pentru că Biblia este Cartea lui Dumnezeu, este o Carte plină de putere, de dar și de har.

Tocmai pentru asta, Biblia este o carte persecutată. Nici o carte din lume n-a fost și nu este atât de persecutată ca Biblia. Diavolul se străduiește în tot chipul să țină pe oameni departe de această Carte minunată. A diavolului este și minciuna că Biblia ar fi o carte pocăită.

Ostașilor din Oastea Domnului! Țineți la Biblie întocmai ca la pâinea ce o mâncați, la apa ce o beți și la aerul ce-l răsuflați. Țineți la Biblie - și citiți în Biblie - întocmai cum soldatul ține la arma sa.

Eu cred că n-am de la Domnul o altă încredințare și poruncă mai mare decât aceasta, să strig oamenilor cuvintele Lui: Cercetați Scripturile că acelea mărturisesc despre Mine și în ele socotiți că aveți viața veșnică (Ioan 5, 39). Cărțile de la Lumina Satelor și Lumina Satelor eu socot că nu sunt altceva decât un mic dascăl care-i ajută pe oameni să intre în școala cea mare a Bibliei. În școala asta trebuie să fie și toți ostașii Domnului (cu ajutor de la Domnul de sus, vom scrie cândva o carte întreagă despre Sfânta Scriptură).

2 - Rugăciunea în comun. Un alt punct al școlii de duminica, trebuie să fie rugăciunea în comun. Ostașii Domnului trebuie să învețe a se ruga îngenunchind cu toții în fața Crucii Mântuitorului. Ostașii Domnului trebuie să învețe a se ruga nu numai din cărțile de rugăciuni, ci și cu vorbele lor proprii. Rugăciunea cu cuvintele proprii, este un semn al lucrării Duhului Sfânt. La o astfel de rugăciune lucră și Duhul Sfânt și lucră și mintea omului.

3 - Cântarea în comun trebuie să fie un alt punct al școlii de duminica. Despre aceasta am vorbit pe larg în paginile de mai înainte.

Pe lângă asta, în școala de duminica se pot citi cărți religioase și foi religioase, se pot declama poezii religioase, se pot ținea vorbiri și tâlcuiri și alte lucruri folositoare. Adunați-vă pe tot locul în școala de duminica și Duhul Sfânt vă va arăta ce să lucrați, ce să grăiți, cum să vă rugați, cum să cântați și cum să vă clădiți unul pe altul (1 Tes. 5, 11).

Eu sunt încredințat, iubiții mei frați ostași - că - după 6 ani de la înființarea Oastei Domnului - sunteți plini de bunătate, plini de orice fel de cunoștință, și astfel sunteți în stare să vă învățați unii pe alții (Rom. 15, 14).

În școala de duminica se pot pune la cale și alte lucruri frumoase. Între acestea sunt și: