În jurul organizării Oastei Domnului:

Şcoala de duminica

Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidire sufletească (1 Cor. 14, 26).

În deosebire de alte societăţi, Oastea Domnului n-a ieşit în lume cu statute şi regulamente. Noi am ţinut şi ţinem să umplem mai întâi candelele ostaşilor cu untdelemnul duhului şi râvnei sufleteşti. Am ştiut să umplem candelele şi să slobozim valurile Golgotei pentru că numai din această revărsare pot ieşi regulamente şi organizare. Oastea Domnului lucrează prin revărsarea Duhului Sfânt. Din această revărsare, a ieşit cu de la sine şi organizarea Oastei. Revărsările sufleteşti, îşi fac ele singure matca prin care se scurg.

Cel dintâi punct în organizarea Oastei Domnului este şcoala de duminica. Nu este un lucru nou această şcoală. E un lucru vechi, pe care însă creştinii l-au părăsit.

Un om - ce se ţinea mare ortodox - mă cam mustra astă vară zicându-mi: Ce mai vreţi şi cu şcoala aia de duminica... aia-i încă o noutate pocăită... da’ până acum n-am trăit noi şi fără şcoala aceea?...

- O, dragă suflete - i-am răspuns eu - şcoala asta nu e un lucru nou. Dimpotrivă, este foarte veche. O aflăm la începuturile creştinismului. O arată toate Scripturile. Ne spun Scripturile că creştinii cei dintâi se strângeau în fiecare zi să citească Scripturile (Fap. Ap. 17, 11), se învăţau şi se înţelepţeau unii pe alţii (Col. 3, 16). Când se adunau laolaltă - şi se adunau regulat - unul avea o cântare, altul o învăţătură, altul o tălmăcire şi astfel se clădeau unii pe alţii (1 Cor. 14, 16).

Dar, rând pe rând, în măsura în care a slăbit râvna celor dintâi creştini, a slăbit şi şcoala asta. Pe urmă a dispărut cu totul.

Mai târziu a venit diavolul şi în locul şcolii de duminica, şi-a deschis el duminica şcoala lui prin cele cârciumi. În locul şcolii de duminica, avem azi şcoala diavolului. Duminica şi în sărbători după prânz, creştinii se strâng pe la birturi unde se ticăloşesc cu alcoolul şi săvârşesc fel de fel de răutăţi. În cazul cel mai bun, se strâng de minciuni şi de vorbe urâte.

Popoarele din Apus - pe unde vântul Duhului Sfânt a suflat mai cu putere - a reînviat demult şi şcoala de duminica. Ea începe a învia şi la noi. Are însă duşmani. Vezi chiar d-ta, eşti contra ei. Vrei să rămânem şi pe mai departe cu şcoala diavolului. Nu mai spune la nimeni, dragul meu, aceste vorbe că şcoala de duminica ar fi o noutate pocăită. Ne facem de ruşine cu astfel de nerozii...

Şcoala de duminica este o cerinţă a creştinismului, este o cerinţă a Evangheliei. Oastea Domnului trebuie să o aibă pe tot locul.

Ce este şcoala de duminica? Este o adunare unde oamenii cei credincioşi îşi petrec în cele sufleteşti, întocmai cum păcătoşii îşi petrec în cele rele pe la cârciumă.

Diavolul e şiret mare. El se sileşte să imite lucrurile Domnului. Aşa a făcut şi cu şcoala de duminica. Prin cele cârciumi, diavolul şi-a făcut şcoala lui după modelul şcolii Domnului. În loc de Biblie, el a dat în mâna oamenilor cărţile de joc; în loc de revărsarea Duhului Sfânt, le-a dat revărsarea şi beţia alcoolului; în loc de cântări duhovniceşti, le-a dat cântări lumeşti; în loc de vorbe alese şi învăţături, a pus în gura lor înjurături şi tot felul de vorbe porcoase şi urâte. Ah, ce şcoală grozavă este şcoala de duminică a diavolului! Şi ah, ce de şcolari are această şcoală spurcată!

Noi trebuie să prăpădim această şcoală; noi trebuie să scoatem pe oameni din iadul acestei şcoli. Duminica şi în sărbători după amiază, noi trebuie să aducem pe oameni în şcoala de duminică, în şcoala Domnului unde să-i învăţăm să-şi petreacă în cele sufleteşti. Să-i învăţăm să citească în Biblie, să-i învăţăm cântări duhovniceşti, să-i învăţăm a se îmbăta cu beţia cea sfântă a Duhului Sfânt.

Şcoala de duminica trebuie să fie o lipsă sufletească a ostaşilor din Oastea Domnului (şi a tuturor creştinilor). Oriunde sunt 2 sau 3 ostaşi, ei trebuie să se strângă duminica după biserică la un loc (în casa unuia dintre ei) şi aici să facă o şcoală sufletească; o şcoală de deşteptare şi de întărire în cele sufleteşti. Pe cele mai multe locuri, ostaşii Domnului au făcut această şcoală şi prin ea lucrează cu multă izbândă. Multe lucruri bune şi frumoase se pot face în aceste şcoli. Amintesc aici câteva din punctele de căpetenie a şcolii de duminica:

1 - Citirea Bibliei. Şcoala de duminica trebuie să fie înainte de toate o şcoală a Bibliei. Biblia este o şcoală mare, o şcoală minunată. O viaţă întreagă ţine această şcoală. Toţi şcolarii Bibliei, văzând cu ochii capătă dar, înţelepciune, cunoştinţă sufletească, pentru că Biblia este Cartea lui Dumnezeu, este o Carte plină de putere, de dar şi de har.

Tocmai pentru asta, Biblia este o carte persecutată. Nici o carte din lume n-a fost şi nu este atât de persecutată ca Biblia. Diavolul se străduieşte în tot chipul să ţină pe oameni departe de această Carte minunată. A diavolului este şi minciuna că Biblia ar fi o carte pocăită.

Ostaşilor din Oastea Domnului! Ţineţi la Biblie întocmai ca la pâinea ce o mâncaţi, la apa ce o beţi şi la aerul ce-l răsuflaţi. Ţineţi la Biblie - şi citiţi în Biblie - întocmai cum soldatul ţine la arma sa.

Eu cred că n-am de la Domnul o altă încredinţare şi poruncă mai mare decât aceasta, să strig oamenilor cuvintele Lui: Cercetaţi Scripturile că acelea mărturisesc despre Mine şi în ele socotiţi că aveţi viaţa veşnică (Ioan 5, 39). Cărţile de la Lumina Satelor şi Lumina Satelor eu socot că nu sunt altceva decât un mic dascăl care-i ajută pe oameni să intre în şcoala cea mare a Bibliei. În şcoala asta trebuie să fie şi toţi ostaşii Domnului (cu ajutor de la Domnul de sus, vom scrie cândva o carte întreagă despre Sfânta Scriptură).

2 - Rugăciunea în comun. Un alt punct al şcolii de duminica, trebuie să fie rugăciunea în comun. Ostaşii Domnului trebuie să înveţe a se ruga îngenunchind cu toţii în faţa Crucii Mântuitorului. Ostaşii Domnului trebuie să înveţe a se ruga nu numai din cărţile de rugăciuni, ci şi cu vorbele lor proprii. Rugăciunea cu cuvintele proprii, este un semn al lucrării Duhului Sfânt. La o astfel de rugăciune lucră şi Duhul Sfânt şi lucră şi mintea omului.

3 - Cântarea în comun trebuie să fie un alt punct al şcolii de duminica. Despre aceasta am vorbit pe larg în paginile de mai înainte.

Pe lângă asta, în şcoala de duminica se pot citi cărţi religioase şi foi religioase, se pot declama poezii religioase, se pot ţinea vorbiri şi tâlcuiri şi alte lucruri folositoare. Adunaţi-vă pe tot locul în şcoala de duminica şi Duhul Sfânt vă va arăta ce să lucraţi, ce să grăiţi, cum să vă rugaţi, cum să cântaţi şi cum să vă clădiţi unul pe altul (1 Tes. 5, 11).

Eu sunt încredinţat, iubiţii mei fraţi ostaşi - că - după 6 ani de la înfiinţarea Oastei Domnului - sunteţi plini de bunătate, plini de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sunteţi în stare să vă învăţaţi unii pe alţii (Rom. 15, 14).

În şcoala de duminica se pot pune la cale şi alte lucruri frumoase. Între acestea sunt şi: