În ziua aceea, nu Mă veți mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că, orice veți cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da.
Acum, ca niște copii nerăbdători sau fricoși, sau nemulțumiți, avem atâtea de întrebat pe Domnul în drumul nostru cu El, spre El.
Ca niște copii fricoși întrebăm mereu: Doamne, oare ce va mai fi cu noi?
Ce va fi oare cu Lucrarea Ta, în fața atâtor amenințări?
Ce ne va mai aduce oare viitorul acesta întunecat?
Ce se va mai alege oare de bucuria noastră, de nădejdea noastră, de adunarea noastră, în atâtea încercări, sau valuri, sau slăbiciuni?
Ca niște copii nemulțumiți întrebăm mereu pe Domnul: De ce mie Doamne îmi dai atâtea necazuri?
De ce pe noi ne ții sub apăsarea și mustrarea Ta?
De ce nouă nu ne dai ceea ce alții au cu atâta îndestulare și de atâta timp?
Întrebăm mereu, întrebăm despre toate - și întrebăm toți!
În chiar clipa când Domnul Isus le spunea ucenicilor Săi nedumeriți de tot ce auzeau din gura Lui,
și mai ales întristați adânc de tot ce presimțeau în inimile lor din auzirea înștiințărilor Sale încă neînțelese de mintea lor,
- Mântuitorul vedea în tăcerea ucenicilor Săi - o mie de întrebări.
O, câte întrebări apăsătoare se puteau citi atunci în ochii mirați și îngroziți ai ucenicilor Domnului, în seara aceea grea!
Câte lucruri noi și neînțelese pentru ei făceau să se vadă pe fețele lor că au atâtea de întrebat, încât ei nu știau cum să le înceapă și de la care...
Dar Domnul Isus știa nu numai că la o mare parte din întrebările acestea care se ridicau în inimile lor, nu se poate răspunde acum, dar și că mintea lor este prea nepregătită încă, pentru a le primi.
Ceea ce le spusese El cu câteva versete mai înainte: mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta, - se referea mai ales la acelea despre care ei vor fi vrut cel mai arzător să-L întrebe în seara asta pe Domnul Isus,
dar aflarea acestora le-ar fi zdrobit atunci inimile lor cel mai mult.
O, ce bine că Domnul nu ne răspunde nici nouă acum, la atât de multe din întrebările pe care nerăbdarea sau temerile, sau puțina noastră credință, sau multa noastră nepricepere - ar avea de atâtea ori să I le pună!...
Dar știm că atunci când va veni Ziua Lui și Arătarea Sa, toate miile noastre de întrebări vor primi de la Domnul Isus prin acel Unic Fapt, un așa de deplin răspuns, încât nu vom mai avea nici unul din noi, nimic de întrebat.
Odată, lângă un stejar a crescut un vrej de dovleac.
Cât crescuse stejarul în treizeci de ani, a crescut vrejul în trei săptămâni.
Ajungând în vârful stejarului, vrejul îngâmfat de creșterea sa, a început să-i pună o mulțime de întrebări.
Dar stejarul i-a dat, în urmă, la toate întrebările vrejului, doar un singur răspuns zicând:
- Am să-ți răspund la toamnă!
Dar toamna, stejarul n-a mai avut cui să-i răspundă. Vrejul se uscase.
Așa vor fi și cei care au acuma multe de întrebat pe Dumnezeu... Care privesc cu dispreț la Numele Său. Și sfidează Fața și voia Lui, plini de trufie și de nepăsare, cu întrebări disprețuitoare și nebunești. Când le va răspunde El - nu vor mai fi cei ce L-au sfidat pe Dumnezeu.
Dragul meu, dacă și în inima ta sunt acum multe nedumeriri cu privire la cuvintele și la lucrările Domnului în viața ta sau în a altora,
- și încă nu ți-ai primit răspunsul mulțumitor,
- mai așteaptă, mai așteaptă doar puțin.
Curând vei primi și tu și toți cei îngâmfați un răspuns veșnic. Fii sigur! Fie siguri!
Slavă veșnică Ție Marele nostru Dumnezeu!
Drepte și adevărate sunt cuvintele Tale.
Vrednică de crezut și Slăvită de privit va fi Venirea Ta, care va pune capăt dintr-o dată tuturor lucrurilor de acum, printr-o negrăită și strălucită transformare veșnică.
Te rugăm umple sufletele noastre prin Duhul Sfânt de o încredere neclintită în acest adevăr, pentru ca prin această încredere, în inimile noastre să se așeze o pace nemaitulburată de nimic, Pacea Ta Isuse, Pacea noastră veșnică.
Amin.
+
Tot vine-odată și acel ce-ntârzie pe cale,
așteaptă răbdător căci vin și solii cauzei tale!
+
Stricăciunea ta adâncă nu ți-o vei putea vedea
până când nu vii la Domnul să primești lumina Sa.