În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis de dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric; și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.
Hristos a Înviat din morți
- în cel dintâi ceas al zilei
- în cea mai dintâi zi a săptămânii,
- în cel dintâi anotimp al anului.
Hristos Capul Trupului, al Bisericii,
Hristos Începutul,
Hristos Primul Născut dintre cei morți,
Hristos în Numele căruia trebuie să se aplece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ (Filip. 2, 10).
Hristos care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu Sângele Său, care a făcut din noi o împărăție de preoți pentru Dumnezeu Tatăl Lui - și căruia I se cuvine slava și puterea în vecii vecilor, amin. Hristos Acesta, Hristos Cel ce fusese răstignit, batjocorit, disprețuit, părăsit, mort și îngropat pentru păcatele noastre. Da, Hristos Acesta, a Înviat. Slavă veșnică Învierii Lui!
Măreția strălucită a marii Învieri se produsese.
Slăvita profeție a lui Hristos Dumnezeu despre Învierea Sa, se împlinise.
Minunea Unică și Eternă din care vor izvorî nesfârșite și strălucite minuni, avusese loc,
- fără ca vreun ochi omenesc să fi putut vedea acest Dumnezeiesc moment, și chiar Clipa Aceea.
Străjerii îngroziți au văzut numai apariția îngerului strălucit care venise să răstoarne uriașa piatră de la ușa mormântului, care atunci însă era gol. Gol spre a putea intra la El femeile și ucenicii care aveau să vină. Să vadă și să creadă.
Ce minunat ar fi fost dacă ucenicii în loc să-L închidă pe Domnul Isus în mormânt,
în loc să pună o piatră mare la ușa mormântului Său,
și în loc să-L lase acolo și să plece,
- ce minunat ar fi fost dacă ei, ucenicii Lui, L-ar fi dus pe Domnul în casa unuia dintre ei. Și acolo să fi stat priveghind cu credință împlinirea făgăduinței pe care de atâtea ori le-o făcuse El, că a treia zi va învia (Matei 12, 40; 16, 21; 17, 23; 20, 19).
Și care nu putea să nu fie așa.
Dar în marea lor durere ei au uitat făgăduințele lui Isus.
Credința lor a fost zdrobită total, de tragedia patimilor și morții Sale.
Chiar cunoscând Scripturile și puterea Lui de Dumnezeu, ei tot nu puteau înțelege.
Și astfel ochii lor au rămas lipsiți de strălucita priveliște care i-ar fi încredințat mult mai repede și mai deplin de Dumnezeirea și Adevărul Lui.
O frați și surori, cât de mult păgubim și noi când ne lăsăm prea doborâți de întristare și prea zdrobiți de durerile acestei lumi. Hristos Domnul și Dumnezeul nostru ne-a făcut și nouă atât de minunate și slăvite făgăduințe, care se vor împlini întocmai, la vremea rânduită pentru ele,
dar noi, - dar și noi, ca unii care parcă nici n-am fi cunoscut Scripturile și puterea lui Dumnezeu, uităm.
Uităm prea repede. Și înmormântăm prea grăbiți, nădejdile noastre scumpe și iubirile noastre unice.
Puterea Satanei ne îngrozește prea mult.
Puterea durerii ne întunecă prea de tot.
Puterea trupului ne robește prea tiranic
- și de aceea uităm de puterea lui Dumnezeu, de puterea harului, de puterea minunii lui Hristos.
Și o, câte pagube a avut și are sufletul nostru din aceste uitări! Câte lacrimi amare am vărsat,
câte zile chinuite am străbătut, cu sufletele înfășurate în cele mai amare zbuciumări și răvășiri!
Cât de ușor le-ar fi schimbat credința pe toate în strălucire, dar cât de amar le-a prefăcut lipsa noastră de credință, în întuneric.
Dar să nu mai fie așa!
Acum, după ce Hristos Garantul tuturor strălucitelor făgăduințe, a înviat, noi care credem în El și în Cuvântul Său care este Adevărul, nu mai avem voie să ne îndoim de nimic.
Avem poruncă nu numai să nu ne temem și să nu ne îndoim niciodată și întru nimic - ci să îndrăznim totul. Și să ne bizuim deplin: Hristos a înviat, Hristos a înviat și El e Viu în vecii vecilor, pentru a garanta totul pentru noi.
Duminica este ziua cea mai dintâi.
Duminica este Ziua Domnului, Ziua Luminii, Ziua Învierii, Ziua Biruinței, Ziua Slavei, Ziua Sărbătorii tuturor sărbătorilor noastre.
Să prăznuim această Zi, care este cea mai dintâi dintre toate zilele.
Ea a fost Ziua Dintâi, ziua care a început Prima Existență. Și tot ea poate va fi Ziua Dintâi, Ziua Învierii, cu care vom începe și a Doua Existență, cea Veșnică.
Duminica a fost Ziua Dintâi cu care au început veacurile acestea - și tot ea poate va fi Ziua Dintâi, cu care vor începe veacurile viitoare.
Praznicul ei trecător pământesc, să ne aducă aminte de Praznicul din ceruri. Și să ne pregătească mereu tot mai mult pentru veșnica Zi de odihnă, a Duminicii Nemaisfârșite. Cu Nunta noastră și a Mielului, din Raiul Ierusalimului Său și al nostru.
Mărire Învierii Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Ca niște înviați din morți, ne ridicăm și noi fețele, inimile și mâinile noastre spre Tine și închinându-ne Învierii Tale, slăvim biruința Ta asupra morții Tale prin care ne-ai adus în sufletele noastre a tuturor celor ce credem în Slăvita Ta Înviere, fericita și strălucita încredințare a învierii și a trupurilor noastre. A învierii tuturor speranțelor și a iubirilor noastre.
Încheiate și întemeiate pe Învierea și pe iubirea Ta.
Slavă veșnică Ție.
Amin.