Înaintaşi şi urmaşi
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Dumnezeu nu va uita niciodată pe marii înaintaşi ai Soliei Sale către Omenire,
pe acei binecuvântaţi bărbaţi vrednici ai credinţei Lui,
care L-au iubit pe Domnul atât de mult
şi au făcut atâta pentru El.
Din pricina acestor înaintaşi, Dumnezeu a făcut faţă de toţi urmaşii lor, un legământ de veşnică bunăvoinţă (Exod 20, 6).
Să nu-i uităm nici noi, fiindcă este sfântă porunca: Aduceţi-vă aminte de ei...
2 - Faptele credinţei marilor noştri înaintaşi
şi meritele părinţilor noştri credincioşi,
au ajuns nu numai temeiul pentru care Dumnezeu i-a înălţat şi binecuvântat pe ei înşişi, pe acei care le-au avut aceste fapte şi merite,
- cu ele devin apoi un veşnic temei, pentru care sunt primiţi, ascultaţi şi ajutaţi şi toţi urmaşii acestora.
3 - Din pricina părinţilor credincioşi, Dumnezeu nu-i leapădă de tot nici pe urmaşii lor cei nevrednici.
Ci pedepsindu-le vinovăţia, este gata totuşi să le arate bunăvoinţa pe care dacă o vor înţelege, vor dobândi iarăşi pacea cu El, aşa cum au avut-o părinţii lor.
4 - Dragi părinţi, dacă vă iubiţi cu adevărat nu numai sufletele voastre ci şi pe ale urmaşilor voştri,
luaţi aminte la marele bine veşnic pe care li-l puteţi face, întorcându-vă voi la Dumnezeu şi devenind fii ai Lui,
dacă voi Îl veţi iubi cu adevărat şi Îl veţi sluji vrednic pe Dumnezeu, - El vă va sfinţi şi pe copiii voştri (1 Cor. 7, 14).
5 - Atunci, voi fiind plăcuţi lui Dumnezeu, din pricina ascultării de Hristos, veţi atrage această dragoste a lui Dumnezeu şi asupra fiilor voştri.
Apoi vor învăţa de la voi sfinţenia
şi se vor deprinde s-o urmeze...
Dar chiar dacă n-ar vrea să facă acest lucru în zilele vieţii voastre, va veni vremea când, mai târziu, în mijlocul necazurilor lor, ei îşi vor aduce aminte de tot ce le-aţi arătat voi.
Atunci vor striga către Dumnezeu aducându-I aminte de voi, - părinţii lor credincioşi.
Iar El,
din pricina voastră,
6 - Bunule Doamne Te rugăm să ne ajuţi ca să trăim cu toată ascultarea inimii noastre în faţa Ta,
pentru ca şi noi să lăsăm copiilor noştri nu numai pilda unei vieţi vrednice,
ci şi un temei pentru care să poată şi ei cere bunăvoinţa Ta, în necazurile lor.
7 - Căci Dumnezeu Însuşi este Acela care are în toată vremea ochii îndreptaţi asupra Lucrării Sale, păzind-o şi ajutând-o ca să n-o lase pradă vrăjmaşilor Lui.
Dumnezeu Însuşi are toată grija faţă de toată Cauza Sa, ca să nu fie zădărnicită de nimeni şi de nimic...
Şi toţi cei ce îi vor face vreun rău, vor avea de-a face cu mânia şi pedeapsa Lui.
8 - Orice s-ar întâmpla cu mine - a zis părintele Iosif, - eu nu am nici cea mai mică îngrijorare şi teamă de viitorul Oastei Domnului.
Oastea este a Domnului şi Însuşi El va purta grijă de ea.
Dacă n-ar fi fost a Lui, s-ar fi risipit demult. Dar fiindcă este a Lui, nimeni n-o va putea smulge din Mâinile Sale (Ioan 10, 28)...
9 - Când nimeni nu mai poate face nimic pentru slobozenia alor Lui, Domnul Singur, poate face totul.
Când asupritorul este peste măsură de pornit,
când puterea vrăjmaşă nu se mai teme de nimic,
când nici o rază de nădejde nu mai apare de nicăieri,
când toată vlaga Lucrării Domnului pare nimicită,
când lucrătorii cei răi, îndărătnici şi dezbinaţi vor umbla făcând numai rău
şi ambiţioşi şi neîmpiedicaţi, vor semăna stricăciunea,
Dumnezeu Însuşi va avea grijă să le frângă lor gâtul, la vremea Sa fiecăruia, - mai înainte de a putea ei frânge Lucrarea Domnului.
10 - Să ne ridicăm cu toată încrederea, toate rugăciunile şi toate strigătele noastre, toate lacrimile şi toate sfâşierile inimilor noastre îngrijorate de viitorul Lucrării Domnului, - spre Dumnezeu, ca s-o izbăvească El.
Să-L chemăm să vină El, Domnul Însuşi, cu toată graba, în apărarea Cauzei Sale - contra stricătorilor şi în sprijinul Lucrării Lui...
Să-Şi facă El dreptate Numelui Său batjocorit, aducând totdeauna izbăvirea şi biruinţa şi Lucrării Sale şi Cauzei Lui.
11 - Atunci când Domnul Îşi va înălţa Numele Lui, vor fi înălţaţi şi cei ce-L iubesc.
Când El Îşi va elibera Cuvântul Său, vor fi liberi şi cei ce-L mărturisesc.
Şi când va birui Cauza Sa, se vor bucura şi cei care luptă şi sufăr pentru ea.
12 - Acei oameni cu care Dumnezeu a făcut minuni şi ai căror ochi uimiţi de mirare şi înlăcrimaţi de recunoştinţă, au privit puterea minunilor lui Dumnezeu, desfăşurată în faţa lor şi pentru ei,
- sunt şi vor fi datori cât vor trăi, să nu mai uite niciodată lucrul acesta,
ci să-l vestească necurmat.
13 - Oricine în necazurile sale s-a împărtăşit din marile binefaceri, binecuvântări şi minuni ale lui Isus Hristos Domnul nostru -
- este dator să le vestească mereu şi tuturora spre slava lui Dumnezeu
şi spre îmbărbătarea acelora care vor mai ajunge vreodată în astfel de stări
ca să aibă credinţă!
Să alerge şi ei la Dumnezeu,
să-I ceară şi ei ajutorul Lui - şi căpătând acest ajutor,
14 - Şi cine să-I mărturisească marea putere a Domnului, dacă nu voi acei care aţi văzut binecuvântările Lui şi le-aţi gustat?
Voi care aţi fost morţi şi numai El va putut învia,
aţi fost pierduţi - şi numai El v-a aflat,
aţi fost condamnaţi - şi numai El v-a eliberat,
aţi fost în cea mai grea şi deznădăjduită stare
- şi numai El v-a umplut dintr-o dată inimile de bucurie şi de lumină.
Ce mult datoraţi voi slavă lui Dumnezeu!
15 - Dumnezeu înalţă în locuri de cinste şi de stăpânire pe cine vrea El şi astăzi, în orice parte a lumii,
şi tot El coboară, sau prăbuşeşte din aceste locuri pe aceia care nu-I împlinesc voia Sa şi planurile Sale,
pentru împlinirea cărora îi înălţase.
16 - Nimeni nu-şi poate lua o funcţie de înaltă răspundere singur, ci numai dacă i s-a dat din cer (Ioan 19, 11).
De aceea noi suntem datori a-i privi pe aceşti oameni totdeauna cu seriozitate şi cu respect.
17 - De vreme ce un om este înălţat într-un loc de mare răspundere, el are, sau trebuie să aibă, întotdeauna şi conştiinţa răspunderii, pe care i-o cere locul însemnat pe care îl ocupă. Căci dacă nu are şi dacă nu-şi formează această conştiinţă, va avea grijă Acela care l-a înălţat acolo, să-l şi coboare iarăşi.
18 - Dar precum sunt unele vase pentru o întrebuinţare bună,
iar altele pentru o întrebuinţare rea,
- tot aşa sunt înălţaţi şi oamenii, ori pentru a face binele celor buni,
ori pentru a pedepsi răul celor răi.
Ori pentru înălţarea şi propăşirea credinţei,
ori pentru cernerea şi încercarea ei.
Ca să îndrepte ce trebuie îndreptat şi ca să pedepsească ce trebuie pedepsit.
19 - O, om, oricine ai fi tu, care eşti înălţat de Dumnezeu până la vreo funcţie înaltă, pentru o vreme,
- să ştii că cu cât stai mai sus, cu atâta ai şi o răspundere mai mare faţă de Acela care te-a înălţat acolo şi care te ţine încă.
Nu te îngâmfa ca şi cum prin puterea ta sau prin meritele tale
- ai sta unde eşti,
- ci teme-te!
Căci Dumnezeu care te-a înălţat spre a-I împlini un plan al Său
şi care îţi cere să-ţi faci conştiincios datoria pentru care te-a înălţat,
- poate foarte uşor să te doboare
sau să te prăbuşească iarăşi, înapoi, într-o clipă.
20 - Trimişii Domnului au căpătat puterea nu numai să se împotrivească vrăjmaşului diavolul, ci să-l şi poată birui.
Cine luptă cu încredere în puterea cea mare a lui Dumnezeu, - totdeauna se întoarce biruitor din orice confruntare cu orice vrăjmaş.
Hristos este Veşnicul Biruitor, - niciodată biruit. Oricine stă şi luptă de partea Lui, va fi sigur şi totdeauna biruitor.
Slavă veşnică lui Isus Biruitorul.
Amin.