Înaintași și urmași
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Dumnezeu nu va uita niciodată pe marii înaintași ai Soliei Sale către Omenire,
pe acei binecuvântați bărbați vrednici ai credinței Lui,
care L-au iubit pe Domnul atât de mult
și au făcut atâta pentru El.
Din pricina acestor înaintași, Dumnezeu a făcut față de toți urmașii lor, un legământ de veșnică bunăvoință (Exod 20, 6).
Să nu-i uităm nici noi, fiindcă este sfântă porunca: Aduceți-vă aminte de ei...
2 - Faptele credinței marilor noștri înaintași
și meritele părinților noștri credincioși,
au ajuns nu numai temeiul pentru care Dumnezeu i-a înălțat și binecuvântat pe ei înșiși, pe acei care le-au avut aceste fapte și merite,
- cu ele devin apoi un veșnic temei, pentru care sunt primiți, ascultați și ajutați și toți urmașii acestora.
3 - Din pricina părinților credincioși, Dumnezeu nu-i leapădă de tot nici pe urmașii lor cei nevrednici.
Ci pedepsindu-le vinovăția, este gata totuși să le arate bunăvoința pe care dacă o vor înțelege, vor dobândi iarăși pacea cu El, așa cum au avut-o părinții lor.
4 - Dragi părinți, dacă vă iubiți cu adevărat nu numai sufletele voastre ci și pe ale urmașilor voștri,
luați aminte la marele bine veșnic pe care li-l puteți face, întorcându-vă voi la Dumnezeu și devenind fii ai Lui,
dacă voi Îl veți iubi cu adevărat și Îl veți sluji vrednic pe Dumnezeu, - El vă va sfinți și pe copiii voștri (1 Cor. 7, 14).
5 - Atunci, voi fiind plăcuți lui Dumnezeu, din pricina ascultării de Hristos, veți atrage această dragoste a lui Dumnezeu și asupra fiilor voștri.
Apoi vor învăța de la voi sfințenia
și se vor deprinde s-o urmeze...
Dar chiar dacă n-ar vrea să facă acest lucru în zilele vieții voastre, va veni vremea când, mai târziu, în mijlocul necazurilor lor, ei își vor aduce aminte de tot ce le-ați arătat voi.
Atunci vor striga către Dumnezeu aducându-I aminte de voi, - părinții lor credincioși.
Iar El,
din pricina voastră,
6 - Bunule Doamne Te rugăm să ne ajuți ca să trăim cu toată ascultarea inimii noastre în fața Ta,
pentru ca și noi să lăsăm copiilor noștri nu numai pilda unei vieți vrednice,
ci și un temei pentru care să poată și ei cere bunăvoința Ta, în necazurile lor.
7 - Căci Dumnezeu Însuși este Acela care are în toată vremea ochii îndreptați asupra Lucrării Sale, păzind-o și ajutând-o ca să n-o lase pradă vrăjmașilor Lui.
Dumnezeu Însuși are toată grija față de toată Cauza Sa, ca să nu fie zădărnicită de nimeni și de nimic...
Și toți cei ce îi vor face vreun rău, vor avea de-a face cu mânia și pedeapsa Lui.
8 - Orice s-ar întâmpla cu mine - a zis părintele Iosif, - eu nu am nici cea mai mică îngrijorare și teamă de viitorul Oastei Domnului.
Oastea este a Domnului și Însuși El va purta grijă de ea.
Dacă n-ar fi fost a Lui, s-ar fi risipit demult. Dar fiindcă este a Lui, nimeni n-o va putea smulge din Mâinile Sale (Ioan 10, 28)...
9 - Când nimeni nu mai poate face nimic pentru slobozenia alor Lui, Domnul Singur, poate face totul.
Când asupritorul este peste măsură de pornit,
când puterea vrăjmașă nu se mai teme de nimic,
când nici o rază de nădejde nu mai apare de nicăieri,
când toată vlaga Lucrării Domnului pare nimicită,
când lucrătorii cei răi, îndărătnici și dezbinați vor umbla făcând numai rău
și ambițioși și neîmpiedicați, vor semăna stricăciunea,
Dumnezeu Însuși va avea grijă să le frângă lor gâtul, la vremea Sa fiecăruia, - mai înainte de a putea ei frânge Lucrarea Domnului.
10 - Să ne ridicăm cu toată încrederea, toate rugăciunile și toate strigătele noastre, toate lacrimile și toate sfâșierile inimilor noastre îngrijorate de viitorul Lucrării Domnului, - spre Dumnezeu, ca s-o izbăvească El.
Să-L chemăm să vină El, Domnul Însuși, cu toată graba, în apărarea Cauzei Sale - contra stricătorilor și în sprijinul Lucrării Lui...
Să-Și facă El dreptate Numelui Său batjocorit, aducând totdeauna izbăvirea și biruința și Lucrării Sale și Cauzei Lui.
11 - Atunci când Domnul Își va înălța Numele Lui, vor fi înălțați și cei ce-L iubesc.
Când El Își va elibera Cuvântul Său, vor fi liberi și cei ce-L mărturisesc.
Și când va birui Cauza Sa, se vor bucura și cei care luptă și sufăr pentru ea.
12 - Acei oameni cu care Dumnezeu a făcut minuni și ai căror ochi uimiți de mirare și înlăcrimați de recunoștință, au privit puterea minunilor lui Dumnezeu, desfășurată în fața lor și pentru ei,
- sunt și vor fi datori cât vor trăi, să nu mai uite niciodată lucrul acesta,
ci să-l vestească necurmat.
13 - Oricine în necazurile sale s-a împărtășit din marile binefaceri, binecuvântări și minuni ale lui Isus Hristos Domnul nostru -
- este dator să le vestească mereu și tuturora spre slava lui Dumnezeu
și spre îmbărbătarea acelora care vor mai ajunge vreodată în astfel de stări
ca să aibă credință!
Să alerge și ei la Dumnezeu,
să-I ceară și ei ajutorul Lui - și căpătând acest ajutor,
14 - Și cine să-I mărturisească marea putere a Domnului, dacă nu voi acei care ați văzut binecuvântările Lui și le-ați gustat?
Voi care ați fost morți și numai El va putut învia,
ați fost pierduți - și numai El v-a aflat,
ați fost condamnați - și numai El v-a eliberat,
ați fost în cea mai grea și deznădăjduită stare
- și numai El v-a umplut dintr-o dată inimile de bucurie și de lumină.
Ce mult datorați voi slavă lui Dumnezeu!
15 - Dumnezeu înalță în locuri de cinste și de stăpânire pe cine vrea El și astăzi, în orice parte a lumii,
și tot El coboară, sau prăbușește din aceste locuri pe aceia care nu-I împlinesc voia Sa și planurile Sale,
pentru împlinirea cărora îi înălțase.
16 - Nimeni nu-și poate lua o funcție de înaltă răspundere singur, ci numai dacă i s-a dat din cer (Ioan 19, 11).
De aceea noi suntem datori a-i privi pe acești oameni totdeauna cu seriozitate și cu respect.
17 - De vreme ce un om este înălțat într-un loc de mare răspundere, el are, sau trebuie să aibă, întotdeauna și conștiința răspunderii, pe care i-o cere locul însemnat pe care îl ocupă. Căci dacă nu are și dacă nu-și formează această conștiință, va avea grijă Acela care l-a înălțat acolo, să-l și coboare iarăși.
18 - Dar precum sunt unele vase pentru o întrebuințare bună,
iar altele pentru o întrebuințare rea,
- tot așa sunt înălțați și oamenii, ori pentru a face binele celor buni,
ori pentru a pedepsi răul celor răi.
Ori pentru înălțarea și propășirea credinței,
ori pentru cernerea și încercarea ei.
Ca să îndrepte ce trebuie îndreptat și ca să pedepsească ce trebuie pedepsit.
19 - O, om, oricine ai fi tu, care ești înălțat de Dumnezeu până la vreo funcție înaltă, pentru o vreme,
- să știi că cu cât stai mai sus, cu atâta ai și o răspundere mai mare față de Acela care te-a înălțat acolo și care te ține încă.
Nu te îngâmfa ca și cum prin puterea ta sau prin meritele tale
- ai sta unde ești,
- ci teme-te!
Căci Dumnezeu care te-a înălțat spre a-I împlini un plan al Său
și care îți cere să-ți faci conștiincios datoria pentru care te-a înălțat,
- poate foarte ușor să te doboare
sau să te prăbușească iarăși, înapoi, într-o clipă.
20 - Trimișii Domnului au căpătat puterea nu numai să se împotrivească vrăjmașului diavolul, ci să-l și poată birui.
Cine luptă cu încredere în puterea cea mare a lui Dumnezeu, - totdeauna se întoarce biruitor din orice confruntare cu orice vrăjmaș.
Hristos este Veșnicul Biruitor, - niciodată biruit. Oricine stă și luptă de partea Lui, va fi sigur și totdeauna biruitor.
Slavă veșnică lui Isus Biruitorul.
Amin.