Arme și roade
Traian Dorz - Cununile Slăvite
Sunt și virtuțile sufletului credincios - dar sunt și puterea lui.
Sunt meritul străduințelor noastre, - dar sunt și darul lui Dumnezeu.
Când noi ne străduim cu smerenie și sinceritate să aducem aceste roade, Domnul Duhul Sfânt, face din ele - armele noastre de apărare.
Râvna este un mijloc prin care sufletul capătă nu numai bucurie, dar și roade.
Credința neschimbată și vie, este nu numai un puternic scut de apărare împotriva săgeților arzătoare ale celui rău, ci este și o mare putere biruitoare asupra diavolului.
3 - Coiful mântuirii, adică adăpostul dreptei învățături, este nu numai apărarea minții împotriva înșelăciunii și a rătăcirilor,
- dar este și puterea unei pătrunzătoare înțelepciuni,
este o lumină și un îndreptar folositor spre mântuirea multora.
4 - Nimeni nu se poate dezvinovăți spunând că el nu-L poate vedea și că nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu,
când lucrările Sale grăiesc așa de puternic despre Domnul,
- când sunt atâtea mărturii atât dinafara noastră, cât și dinăuntrul nostru.
Și când gândurile noastre care între ele se învinovățesc sau se dezvinovățesc, ele însele sunt o mărturie puternică dinăuntrul nostru.
Care dintre noi se poate dezvinovăți că nu L-a putut vedea și simți, atât în afara cât și înăuntrul său pe Dumnezeu?
5 - Cunoscut este Dumnezeu - scrie Cuvântul Său Sfânt
- și cunoscută este voia Lui fiecărui om, căci este descoperită prin mintea și prin conștiința sa, fiecăruia în măsura în care fiecare are nevoie de această cunoaștere,
și o dorește pentru mântuirea sa.
Numai dacă mintea omului voiește să asculte de Dumnezeu
și dacă inima lui voiește să-l urmeze.
6 - Cunoscută îi este fiecărui om și scurtimea vieții acesteia
și cunoscută îi este și apropierea morții sale.
Cunoscută îi este așteptarea Judecății veșnice.
Și cunoscută îi poate fi și răsplata faptelor sale de pe pământ.
Numai sufletul lui dacă vrea să țină seama cu folos, de tot ce cunoaște.
Sau dacă nu vrea.
7 - Dumnezeu cunoaște cât cunoaștem fiecare dintre noi poruncile și voile Sale,
căci de Duhul Său și de ochii Lui, nu ne putem ascunde nimeni din noi, cum nu ne putem ascunde de propriul nostru cuget.
De aceea răspunderea fiecăruia în fața Lui, ne rămâne întreagă.
8 - Putem să trăim nepăsători ca și cum nici n-ar fi moarte și judecată, răsplată sau osândă veșnică niciodată, - dacă vrem.
- Dar vine Ziua cea Înfricoșată de care nu ne vom putea nici ascunde, nici feri, nici unul și nicăieri,
- atunci va trebui să o vedem tremurând -
nici unul nu va scăpa de asta!
9 - Vine îngerul fioros al morții care ne va afla oriunde vom fi
- și ne va târî la judecata lui Dumnezeu în care n-am crezut
- (dacă n-am crezut),
și ne va arunca în osânda Cuvântului Său pe care L-au batjocorit,
- (dacă L-au batjocorit),
și în chinurile conștiinței în focul veșnic de care au râs
- (dacă au râs).
Ce vei face tu atunci?
Și ce-ți va mai rămâne după aceea?
10 - Dacă Puterea lui Dumnezeu n-ar pune un hotar peste care tăria apei să nu treacă,
sau puterea focului să nu se ridice,
sau zguduirea cutremurelor să n-o depășească,
sau întinderea groazei să nu se lărgească
și pustiirile morții să nu-l treacă
- cine li s-ar mai împotrivi?
Dar bunătatea lui Dumnezeu a pus acest hotar tocmai pentru a apăra viața, - care în orice clipă ar putea fi nimicită, - fără apărarea Lui.
11 - Ce va fi oare când mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu va porunci pedepsirea omenirii, îngăduind puterilor naturii dezlănțuirea întregii lor urgii, împotriva acestei lumi, ajunsă la culmea nelegiuirilor și a stricăciunii ei?
O Dumnezeule Bun, - ai milă și atunci de noi.
12 - Ce va fi oare când toate puterile naturii, care sunt și ele în mâna cea tare a lui Dumnezeu - niște unelte ale mâniei și ale dreptei pedepsiri a Lui?
Ce va fi în Ziua cea Înfricoșată când ele se vor uni ca să împlinească zdrobitor - grabnic și cumplit, poruncile nimicitoare asupra păcatului lumii
și pedepsele judecăților înștiințate de Cuvântul Sfânt (Matei 24, 21-22; 2 Petru 3, 7-12; 1 Tes. 5, 2-3; Apoc. 16).
Cine va mai putea sta atunci împotriva mâniei acestora, ca să le oprească și să le întoarcă înapoi,
când Însuși Dumnezeu le-a poruncit dezlănțuirea?
De mânia lui Dumnezeu nu există decât o singură scăpare: în brațele lui Isus.
Vino cu lacrimi de căință acum, în aceste brațe iertătoare.
13 - Dacă nu vrei să vii acum la Domnul Isus Hristos
ca să te împace cu Dumnezeu Tatăl Cel Ceresc și Sfânt și să-ți dea, sub Crucea Lui, adăpostul mântuitor de toată judecata și pedeapsa viitoare - gândește-te.
- Cine te va acoperi de ploaia focului, a grindinei și de căderea stâncilor?
- Cine să-ți vină în ajutor, dacă Singurul Mântuitor care te-ar putea ajuta - este chiar Acela care te osândește, că nu L-ai primit?
14 - Rugăciunea nu-ți poate aduce decât folos,
oricând strigă către Domnul cineva pentru tine cu credință, și oriunde cineva se roagă pentru sănătatea și mântuirea ta.
Dar este cu totul altceva când tu însuți, cu glasul tău,
cu lacrimile tale,
cu inima ta sinceră,
cu dragostea și cu credința ta, strigi fierbinte către Bunul Dumnezeu,
înfățișându-I cu adâncă sinceritate și smerenie, cererile și dorințele pe care le ai.
Pe ce știe face altul - nu fi sigur niciodată. Fii sigur numai pe ceea ce faci tu însuți.
15 - Nimeni altcineva de pe lumea aceasta, afară de tine însuți, nu poate plânge în locul tău
și nu se poate înfățișa atât de stăruitor înaintea lui Dumnezeu,
pentru trebuințele tale, pentru iertarea și mântuirea ta, - ca tu însuți.
16 - Desigur, este bine ca oricine care crede în Dumnezeu și-L ascultă, să se roage pentru iertarea și mântuirea ta.
Dar să plângă în locul tău pentru păcatele tale,
să se căiască și să se pocăiască sincer pentru ele...
să se întoarcă la Dumnezeu din toată inima pentru tine,
- nimeni altcineva pe pământ n-o poate face în așa fel ca tine însuți,
nimeni în așa fel ca să nu mai fii dator s-o faci tu personal.
Nici nu lăsa niciodată și nimănui grija asta, ca să nu te trezești pierdut.
17 - Numai dacă însoțești și tu însuți cu puterea rugăciunii tale, rugăciunile celor ce strigă către Domnul pentru tine,
- abia atunci poți avea un folos adevărat din aceste rugăciuni.
Altfel, dacă în timp ce alții se roagă pentru tine, sau postesc, sau se luptă pentru mântuirea ta,
- iar ție nici nu-ți pasă prea mult de aceasta, nu verși lacrimi și nici nu-ți deschizi gura sau nu-ți întristezi inima,
- atunci oricât de fierbinți ar fi acele rugăciuni, s-ar putea să nu-ți folosească la nimic.
Atunci cele mai fierbinți rugăciuni ale altora pentru tine - s-ar putea să fie zadarnice (Ieremia 7, 16; 1 Ioan 5, 16).
18 - Nu te rezema niciodată numai pe ceea ce fac alții pentru tine, oricâte merite ar avea ei înaintea lui Dumnezeu.
Nu te mulțumi numai că ai plătit la biserică să se roage pentru tine.
Nu rămânea numai la rugăciunea pe care o fac pentru tine cei care se roagă fierbinte pentru iertarea și mântuirea ta,
- pentru vindecarea și izbăvirea ta.
Ci tu însuți zdrobește-ți inima în lacrimi și pocăință. Numai așa vei avea folos de rugăciune.
19 - Poate că se roagă și părinții tăi sau soțul tău, pentru tine,
ori copiii tăi, ori frații tăi,
ori păstorul tău duhovnicesc, ori cei ce te iubesc și se gândesc la tine,
- dar cazi și tu însuți înaintea Domnului în genunchii tăi,
strigă și tu către Domnul, cu glasul tău,
și te roagă și tu către El cu lacrimile tale.
Numai așa să fii sigur că ești izbăvit.
20 - O, câte binecuvântări ale lui Dumnezeu nu le-am pierdut noi, numai din pricină că nu ne-am ridicat glasul să le cerem cu credință și cu răbdare!
Cât de bucuros ni le-ar fi dat nouă Tatăl nostru Cel Ceresc dacă I le-am fi cerut
și îndată ce I le-am fi cerut, - dacă am fi avut credință și lacrimi.
O, Dumnezeul nostru Sfânt, - dă-ne tuturor credință și lacrimi pentru ca rugăciunile noastre să fie bine primite la Tine.
Amin.