Inima omului care a îmbătrânit în robie și ticăloșie sufletească
Pr. Iosif Trifa - Oglinda inimii omului
Iată inima omului care s-a cufundat cu totul în ticăloșie... Iată inima omului care a ieșit odată din păcate și pe urmă mai adânc s-a cufundat în ele... Iată inima omului care a crezut că poate sluji deodată și lui Dumnezeu și Mamonei, și pe urmă a ajuns sluga și robul diavolului.
Un astfel de om ajunge într-o stare mai grozavă decât cea dintâi, ajunge într-o mocirlă sufletească mai mare decât cea dintâi.
Nu de la noi spunem acest lucru. Îl spune Evanghelia. Chipul următor nu e o născocire a noastră. E o stare sufletească pe care Mântuitorul și Evanghelia Lui au spus-o răspicat, așa cum se vede în imagine. Iată ce zice Mântuitorul despre cei care au ieșit din păcate și pe urmă iarăși s-au întors la ele: „Când duhul cel necurat va ieși din om, umblă prin locuri fără apă, căutându-și odihnă și, neaflând, zice: «Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieșit». Și, venind, o află măturată și împodobită. Atunci merge și ia alte șapte duhuri, mai rele decât el și, intrând, locuiesc acolo; și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi” (Lc 11, 24).
Același lucru îl spune și Apostolul Petru în cuvintele: „În adevăr, cei care, după ce au scăpat de spurcăciunile lumii prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se încurcă iarăși în ele și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea ca cea dintâi. Mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât după ce au cunoscut-o să se întoarcă de la sfânta poruncă ce li s-a dat. Cu ei s-a întâmplat ce zice zicala cea adevărată: câinele s-a întors la ce vărsase și scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă” (2 Petru 2, 20-22).
Ah, ce lucru grozav este un om care a gustat odată din dulceața mântuirii sufletești și pe urmă s-a întors iarăși la otrava diavoleștilor patimi! Când un om se hotărăște la o viață nouă cu Domnul, când un om Îl primește pe Domnul și pe Duhul Domnului în inima sa, diavolul umblă neîncetat să se poată iarăși întoarce în „casa de unde a ieșit”, cum zice Mântuitorul.
Cu fel de fel de șoapte și ispite viclene bate iarăși Satan la ușa inimii celui întors la Dumnezeu și încearcă să deschidă ușa. Când cel întors slăbește cu râvna, cu privegherea și rugăciunea, când începe iar a iubi lumea și păcatele, diavolul intră iar în inima lui împreună cu toată gloata diavoleștilor patimi.
Un astfel de om ajunge într-o ticăloșie sufletească mai mare decât cea din care scăpase. O, ce mare nesocotință face un astfel de om!
Un astfel de om nesocotit e și Ion din chipul dinainte. Într-o vreme, Ion acesta, cu ajutorul Duhului Sfânt, își curățise inima și viața de diavoleștile patimi și păcate. Însă, de la o vreme, râvna lui a slăbit... Rugăciunea și privegherea le-a părăsit și a început iarăși a se împrieteni cu patimile și păcatele... S-a lăsat înșelat de șoapta diavolului că poate sluji deodată la doi domni: și lui Dumnezeu și diavolului, și, pe urmă, iată-l în ce stare fioroasă a ajuns! Inima lui s-a deschis iar pentru Satan. Din casa inimii lui s-a depărtat Duhul Sfânt și în locul Lui s-a așezat diavolul cu gloata lui.
O, ce bine se simte Satan într-o astfel de inimă! El cunoaște „casa” asta. A mai fost odată în ea. Acum s-a întors iarăși și a aflat-o „măturată și împodobită”. A stat în ea un alt chiriaș: Duhul Sfânt, Care o măturase și o umpluse de lumină. Diavolul se așază acum în ea cu bucurie, aducând cu sine alți șapte ortaci. Îi râde diavolului barba de bucuria biruinței. El se așază, în inima omului celui căzut, ca într-o cetate pe care a cucerit-o a doua oară. El intră în inima celui înșelat, ca un biruitor și cuceritor.
De data asta diavolul se întărește mai bine în inima cucerită. El aduce cu sine încă șapte duhuri „mai rele decât el”. Din inima celui cucerit își face o cetate fioroasă, întărită cu șapte turnuri. El își asigură domnia și cârmuirea asupra unui suflet de om. El se întărește, ca să nu mai fie perturbat de Duhul Sfânt.
Și Ion, nesocotitul acesta, l-a lăsat pe Satan să-și plinească planurile. Îngerul - darul Duhului Sfânt - l-a chemat mereu să se trezească din somnul pieirii sufletești, dar Ion n-a mai ascultat chemarea Duhului Sfânt... A asurzit față de chemările cele sufletești.
Din an în an, Satan l-a legat tot mai tare în lanțurile patimilor rele... Din an în an, Ion s-a cufundat tot mai mult în ticăloșie... Din an în an, Satan a pus mâna tot mai mult pe cârma vieții sale sufletești. Pe urmă viața lui Ion a devenit o temniță fioroasă, iar el, un rob chinuit și ferecat în lanțurile diavoleștilor patimi. Anii au trecut mereu, iar el a îmbătrânit în robie și ticăloșie sufletească. Acum, iată-l, se apropie de mormânt… Se apropie de groapă cu o viață plină de rod pentru împărăția diavolului și a iadului. A trăit o viață pierdută, cu un suflet pierdut. Îngerul Domnului se depărtează de la el. Toate stăruințele și încercările lui sunt acum zadarnice. Cel căzut s-a cufundat cu totul în ticăloșie. Pentru chemările Domnului nu mai are urechi și auz. E biruit cu totul de cele rele; îngerul se depărtează de la el, mustrându-l și tânguindu-se pentru pierderea lui. Se depărtează întristat și Duhul Sfânt.
O, ce lucru grozav se vede în chipul de la pagina 95! Un suflet de om se pierde pentru Împărăția lui Dumnezeu. Un om își pierde sufletul - și pentru această pierdere se înfioară cerul, pentru că sufletul este o comoară mai scumpă decât toată lumea aceasta.
Un suflet de om trage la cumpănă mai mult decât întreg pământul, decât toți banii și bogățiile acestei lumi. Cerul se înfioară și plânge pentru pierderea unui suflet. Dacă scrie în Evanghelie că „îngerii din cer se bucură pentru un păcătos care se pocăiește” (Lc 15, 10), apoi tot așa se poate spune că îngerii cerului plâng și se tânguiesc pentru un păcătos care-și pierde sufletul; pentru un păcătos care nu se îndreaptă, ci stăruie până la moarte în ticăloșie.
O, voi, păcătoșilor! O, voi, cei care ați îmbătrânit în fărădelegi și nu vreți să auziți de îndreptare, ascultați cum se tânguie îngerii cerului pentru sufletul vostru: „Veniți, fraților, să plângem pe omul acesta care-și pierde sufletul! Cel făcut după chipul lui Dumnezeu, iată-l cum s-a schimbat... Cel care împreună cu noi preamărea pe Dumnezeu, iată-l ce a ajuns! Cel care era cu chip mai frumos decât toate făpturile necuvântătoare, iată-l ce urât se vede!... Să plângem, fraților, sufletul lui... Să ne plângem frățiorul pe care l-am pierdut”...
Iată, așa se pierde, dragă cititorule, un suflet: prin nesocotință, prin dezertare și prin nepăsare de cele sufletești. Ia seama, dragă omule, nu te împrieteni cu lumea și cu păcatul! Nu uita că rostul vieții noastre este lupta neîncetată cu diavoleștile patimi și ispite...
De cazi ici și colea în această luptă, ridică-te repede și pleacă înainte. Iar de cumva Satan te-a prins și te-a legat în lanțurile patimilor rele, nu dispera... Încă mai poți scăpa, dacă-L primești îndată și fără întârziere pe Iisus Mântuitorul și Biruitorul!…
Oricât de ticăloșită ar fi viața ta, oricât de groase ar fi lanțurile robiei și pereții temniței sufletești, tu poți scăpa dacă-L primești îndată pe Cel Care a dat orbilor vedere, morților viață și robilor libertate. Diavolul nu poate face lanțuri atât de groase, încât Golgota să nu le poată rupe. Iisus i-a tămăduit pe toți cei stăpâniți și chinuiți de duhuri rele.
Voi, toți cei care ați ajuns în pragul pierzării sufletești, primiți-L degrab pe Cel Care vă poate scăpa... Folosiți măcar ceasul tâlharului de pe cruce... Primiți-L pe Domnul până nu vă înghite iadul și osânda de veci!
Rugăciune
Iisuse, Bunule Doamne! Apără-mă și mă întărește neîncetat, ca să n-ajung și eu în starea cea groaznică a celor care au scăpat odată la Tine și pe urmă iar au dezertat la diavolul și la păcate. Satan mă ispitește neîncetat să apuc iarăși pe calea cea largă a pieirii. Fii cu mine și mă întărește neîncetat.
Duhule Sfinte! Trezește din nou, cu darul și harul Tău, pe cei care au adormit iarăși în păcate! Deschide-le din nou ochii și inimile, să vadă din nou fioroasa prăpastie în care au căzut. Dă-le dar și putere să poată scăpa din nou din temnița cea cumplită a diavolului. Ajută-le să scape din nou la libertatea cea dulce a sufletului și a mântuirii sufletești. Amin.