Inima omului care tresare îngrozit și începe a se trezi din somnul păcatelor
Pr. Iosif Trifa - Oglinda inimii omului
Oricât de păcătos și ticăloșit ar fi cineva, mântuirea sufletului său nu e pierdută. Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu. Darul, mila și dragostea lui Dumnezeu umblă neîncetat să-l izbăvească și să-l aducă iarăși la viață.
În multe chipuri și feluri lucrează darul lui Dumnezeu ca să-i trezească pe cei păcătoși din somnul păcatelor. Trebuie înainte de toate să știm că trezirea păcătoșilor, trezirea la o viață nouă o face totdeauna Duhul Domnului. Și trebuie să știm că Duhul Sfânt lucrează cu putere în anumite clipe din viața omului. În viața fiecărui om sunt anumite clipe în care bate cu putere Vântul Duhului Sfânt. În viața fiecărui om sunt anumite clipe în care se simte o revărsare, un dar, o voință după o viață nouă. Ferice de cel care simte aceste clipe și-L lasă pe Duhul Sfânt să lucreze mai departe în inima lui.
Mulți dintre cei întorși la Domnul mărturisesc că, simțind aceste clipe și lăsând pe Duhul Sfânt să lucreze mai departe, au apucat pe calea mântuirii sufletești.
Un ostaș din Oastea Domnului îmi scria că el a găsit foaia «Isus Biruitorul» pierdută în tren de cineva; a luat-o - și azi e plin de râvnă pentru Domnul și pentru sufletul său. Iată cum, printr-o mică întâmplare, Duhul Sfânt a trezit un suflet la o viață nouă!
Un altul îmi spunea că pe el l-au străpuns ca un „fulger” cele scrise despre Sf. Ioan Botezătorul în «Însemnările călătoriei la Ierusalim». Din acea clipă, s-a hotărât să nu mai pună alcool în gura lui. Iată, și aceasta e o dovadă cum Duhul Sfânt a lucrat cu putere într-o anumită clipă! Și omul, primind această lucrare, a apucat la o viață nouă.
Trebuie apoi să știm că, pentru trezirea păcătoșilor, Domnul folosește chemări dulci și chemări mai aspre. O predică duioasă, o Biblie, o foaie religioasă, o carte bună etc. sunt tot atâtea chemări duioase prin care Duhul Domnului încearcă să-i trezească la viață pe cei păcătoși. Mulți se trezesc și prin astfel de chemări. Însă cei mai mulți nu le bagă în seamă, nu le ascultă. Râde păcătosul când îi vorbești de mântuirea sufletului... Rupe Biblia (spunând că-i o carte „pocăită”)... Face foițe de țigări din cartea de rugăciuni (cum de fapt am și văzut pe un om fumându-și cartea de rugăciuni)... Rupe cărțile religioase și te înjură când te apropii de el cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Când omul se învârtoșează în fărădelegi și nu mai prinde chemarea cea blândă și dulce pentru trezirea și izbăvirea lui din pieirea sufletească, Domnul folosește și chemări mai aspre. Când vreo boală te doboară la pat, să știi, dragă cititorule, că poate ea vine din cauza depărtării tale de Dumnezeu, ca să te trezească din somnul păcatelor. Încercările ce ne vin, necazurile, pagubele etc. sunt tot atâtea lucrări ale Duhului Sfânt pentru trezirea noastră din somnul fărădelegilor. (Un ostaș îmi spunea că el cunoaște cu adevărat pe Domnul de când a fost odată greu bolnav.)
Mulți, foarte mulți se trezesc din pieire prin astfel de chemări. Scripturile sunt pline de fii rătăciți și de suflete pierdute pe care i-a scăpat certarea și mustrarea Domnului Dumnezeu. Cei pe care nici mustrarea și certarea Domnului nu-i trezesc din somnul fărădelegilor sunt cu adevărat niște pierduți. Domnul îi lasă în voia lor. Nici încercările nu-i pasc, căci Domnul îi ceartă numai pe cei credincioși, din care poate face „vase alese”.
Trezirea păcătoșilor s-ar putea asemăna cu trezirea oamenilor din somn. Este om care se deșteaptă la o ușoară chemare sau ciocănire în ușă. Altul abia se trezește la zuruitul ceasului deșteptător, iar pe altul trebuie să-l scuturi zdravăn, strigându-i: Scoală, omule!
Este om care se trezește din somnul păcatului îndată ce aude chemarea cea dulce a mântuirii. Este om care aude îndată glasul Celui Care bate la ușa inimii sale, zicând: „Iată, stau la ușă și bat (Apoc 3, 20). Sunt însă alții pe care numai chemări mai stăruitoare îi pot deștepta; și, iarăși, sunt alții care se deșteaptă numai când Mâna cea nevăzută a lui Dumnezeu îi scutură prin fel de fel de încercări. Acei pe care nici Mâna aceasta nu-i poate trezi sunt pe veci pierduți.
În imaginea dinainte se vede chipul păcătosului care tresare și se trezește din somnul și moartea păcatelor. Este păcătosul de mai înainte despre care am scris că l-a slobozit pe Satan să intre în inima lui. Hai să-i zicem acestui păcătos Ion, un om oarecare din mulțimea oamenilor. Domnul a folosit multe chemări dulci ca să-l trezească la viață. Însă Ion acesta pe toate le-a respins. Acum Domnul îi trimite o chemare mai aspră. O boală grea l-a doborât la pat. Îngerul Domnului - adică darul și dragostea lui Dumnezeu - se apropie de el. De data aceasta se apropie de el cu aducerea aminte de moarte. Cu o mână îi arată starea grozavă în care se află sufletul său încărcat de păcate, iar cu alta îi arată cuvintele Scripturii: „…plata păcatului este moartea” (Rom 6, 23 ).
„Omule! îi zice îngerul - iată, vin să-ți aduc plata păcatelor tale: moartea trupească și sufletească... Vai ție, omule! Ca mâine vei muri... Ce va fi cu sufletul tău?… Ce va fi cu viața ta cea veșnică… Vai ție, că ți-ai cheltuit viața în zadar... Te lăfăiești în păcate și nepăsare, dar ca mâine vei intra în mormânt, iar dincolo de mormânt te așteaptă osânda de veci... O veșnicie întreagă vei plânge pentru clipele pe care le-ai petrecut în desfătări lumești și nepăsare de suflet… Trezește-te, omule, trezește-te până nu sosește încă sabia morții...”
Ion se înfioară la auzul acestor cuvinte. Până acum n-a ascultat chemarea Domnului... Și-a bătut joc de cele sufletești...
Acum însă se vede deodată pus în fața morții, în fața veșniciei - și se cutremură. Tresare îngrozit și se trezește speriat, ca dintr-un vis urât. Abia acum i s-au deschis ochii să vadă starea grozavă în care se află. Se uită în inima sa și o vede plină de dobitoceștile patimi. Se înfioară, suspină, și, prin suspinul său, Îi deschide Duhului Sfânt intrarea în inima sa. În întunericul inimii sale pătrund razele Duhului Sfânt. Pătrunde lumina și fuge întunericul, pentru că lumina cu întunericul nu pot avea nici un fel de legătură. Diavolul cu răutățile lui fuge speriat când într-o inimă de om păcătos pătrunde Duhul lui Dumnezeu.
Dar trebuie să știm și să băgăm de seamă ca trezirea din somnul păcatelor să fie o trezire statornică. Trezirea la o viață nouă trebuie să înainteze mai departe, precum vom arăta în paginile celelalte.
Dragă cititorule! Poate că și tu ai adormit în somnul păcatelor. Ia seama că darul și dragostea lui Dumnezeu umblă în multe feluri să te poată trezi! Nu respinge mila și dragostea lui Dumnezeu! Lasă-L pe Duhul Domnului să lucreze în tine! Nu nesocoti clipele în care Duhul Sfânt lucrează cu putere în viața ta!
Un vestitor al Evangheliei spunea că Domnul Dumnezeu folosește trei chei pentru descuierea inimii oamenilor și trezirea lor din somnul păcatelor.
Cheia cea dintâi este o cheie de argint: predicile pe care le aude păcătosul în biserică și afară de biserică, rugăciunile ce se fac pentru el, chemările pe care le aude etc.
Când cheia aceasta nu poate descuia inima, intră în slujbă cheia a doua, o cheie de fier: suferințele și încercările. Când nici aceasta nu poate isprăvi, a treia și ultima cheie se apropie de inima omului. Aceasta e o cheie de aur, e cheia darului și harului Duhului Sfânt. Cel care nici în fața acestei chei nu cedează e pierdut pentru totdeauna…
Rugăciune
Iisuse, Mântuitorul meu cel bun, mă înfior și mă rușinez gândindu-mă cât de mult ai umblat ca să mă trezești din somnul păcatelor. Mi-ai trimis chemări dulci, dar nu le-am ascultat... Mi-ai trimis chemări mai aspre, dar nu le-am priceput. Împresuratu-m-ai cu dragoste, dar eu am răspuns cu ticăloșie. Cu toate „cheile” Te-ai apropiat de ușa inimii mele, și eu pe toate le-am respins. Puteai să mă părăsești, zicându-mi: Ticălosule, așa răsplătești tu dragostea Mea?... Dar Tu nu m-ai părăsit, ci m-ai împresurat mereu cu dragostea Ta. Fiind împietrit în ticăloșie, ai deschis în fața mea - printr-o boală grea - mormântul pieirii mele trupești și sufletești. Abia atunci m-am îngrozit... Abia atunci mi-am dat seama că trăisem o viață pierdută, după care mă aștepta osânda veșnică... Abia atunci am alergat sub brațele Crucii Tale unde am aflat iertare și viață.
Duhule Sfinte, trezitorule de viață! Îți mulțumesc că nu m-ai lăsat să adorm în somnul pieirii celei veșnice, ci m-ai scuturat mereu până m-ai trezit. Îți mulțumesc că ai stăruit mereu cu darul și harul Tău cel sfânt până m-ai scăpat, aplecându-mă la picioarele Crucii. Amin.