Inima și Împărăția Domnului
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Ce largă este Inima Domnului Isus și câtă bunătate este în lărgimea ei!
Ce largă este Împărăția Lui și câtă frumusețe este în lărgimea aceasta!
Ce largă și mântuitoare este Lucrarea lui Isus și câți încap în ea!
Fericiți cei ce se reazemă pe ele.
2 - Dacă Dumnezeu a îngăduit ca pe pământ să fie multe seminții, multe neamuri, multe limbi și multe popoare (Luca 7, 9),
- este pentru ca să I se umple marea Lui Împărăție.
Dacă sunt multe familii care își trag numele din Hristos (Efeseni 3, 15) - sunt și multe lăcașuri pentru ele.
Și dacă sunt multe cete care vor învia fiecare la rândul ei (1 Cor. 15, 23) - sunt multe promisiuni pentru ele.
3 - Și dacă la Dumnezeu totul este în ordine și totul este deplinătate și bucurie, - atunci să știm sigur că printre feluritele bucurii pregătite pentru cei care L-au ascultat pe El pe pământ, trebuie să fie bucuria de a le rândui fiecărei familii frățești, fiecărei comunități duhovnicești,
după duhul și după particularitatea ei,
un lăcaș de fericire cerească împreună.
4 - Va fi desigur o nespus mai mare bucurie pentru noi atuncea petrecerea veșnică numai între cei care pe pământ au alcătuit familia noastră frățească, seminția noastră duhovnicească, neamul și limba noastră dulce, comorile dragostei și părtășiei noastre scumpe în Domnul Isus Hristos.
5 - Ce har veșnic va fi să stăm împreună cu cei care au fost înaintașii noștri duhovnicești, părinții și frații noștri în Domnul.
Cu cei care ne-au iubit atât de mult, s-au ostenit pentru noi, au plâns și s-au rugat pentru noi atât de mult, luptând pentru creșterea și mântuirea noastră!
Ce har să fim totdeauna cu ei, lângă Domnul, bucurându-ne de cinstea pe care Domnul le-a dăruit-o lor, după dragostea și răbdarea cu care L-au slujit ei pe El.
6 - Atunci cinstea dată lor, se va răsfrânge binefăcător și fericit și asupra noastră, a tuturor celor care am fost aleși să luăm și noi parte la aceeași luptă și lucrare cu ei,
7 - Înăuntrul fiecărui popor vor fi răsplătite toate lucrările bune din el.
Apoi înăuntrul fiecărei lucrări bune pe fiecare lucrător din ea.
8 - Nu există o mai mare și mai fericită nădejde pentru cei credincioși în Hristos, decât această dulce făgăduință a Mântuitorului nostru, că El Însuși Se va întoarce iarăși la noi - și că ne va lua cu El, pentru ca unde este El să fim și noi.
9 - Când vremea încercării noastre se va fi sfârșit,
când slujba noastră va fi încheiată,
când lupta credinței, osteneala alergării și împlinirea răbdării noastre se va fi încheiat,
când ochii noștri plini de lacrimi, trupul nostru istovit de lupte, și amintirile noastre pline de rane, - vor fi ajuns la capătul drumului rânduit nouă,
- atunci nimeni nu va fi trimis să ne ia și să ne ridice la Cer, ci El Însuși va veni după noi,
până unde ne știe El că suntem fiecare, până unde știe El că ne-a pus.
10 - Numai Mâinile iubitoare ale lui Isus care au fost străpunse pentru noi, ele știu cât de dulce să ne cuprindă
și numai Inima Lui care a sângerat pentru noi știe cât de duios să ne îmbrățișeze
și numai Ochii Lui care au plâns pentru noi, știu cum să ne ridice de mângâietor,
cum să ne ia de lin,
cum să ne poarte de ușor sufletul nostru încă plin de rănile și vânătăile primite în lumea aceasta,
pentru ca să uităm în clipa aceea tot ce am pătimit pe pământ.
11 - O, trăiți prin credință,
răbdați prin credință, iubiți și vestiți pe Domnul prin credință,
și așteptați Venirea Domnului prin credință,
și Hristos Preaiubitul Scump al sufletelor noastre va veni în ceasul în care nici nu vă așteptați.
12 - Nimeni nu va avea nici o dezvinovățire, că n-a știut.
Nimeni din cei cărora Dumnezeu le-a dăruit o pricepere clară, o minte normală, o putere și o libertate de voință întreagă...
- nu va putea avea nici o dezvinovățire că n-a făcut ceea ce știa că trebuie,
știa că poate
și știa cum cere și cum așteaptă Dumnezeu de la el.
13 - Știm calea unei cinstite viețuiri între ceilalți oameni, în tot ce este datoria noastră, de cum am ieșit pe poarta casei noastre și până când am întors din nou după ea...
Știm cât de cinstit trebuie să muncim acolo de unde ne câștigăm pâinea pentru noi și pentru ai noștri!
Cât de cinstiți, de harnici și de ordonați trebuie să fim.
De aceea oricine nu trăiește așa, se face vinovat față de datoriile sale.
14 - Știm cât de respectuoși și de drepți, trebuie să fim cu toți semenii noștri... și chiar cu cei ce ne fac rău.
Știm cât de punctuali și cât de corecți trebuie să fim în tot ce avem datoria să facem și să vorbim oricând și oriunde.
De aceea când nu facem așa - suntem mult mai vinovați decât cei care nu știu.
15 - Știm cât de binevoitori și de gata trebuie să fim de a da ajutor celor lipsiți!
Știm cât de supuși legilor și cât de îndatorați binefăcătorilor noștri trebuie să ne simțim pe totdeauna.
Știm cât de înfrânați de la tot ce-i rău și cât de gata la tot ce-i bine!
... Da, - toate acestea le știm fiecare dintre noi foarte bine și le putem ști fiecare...
De aceea nici unul nu vom avea nici o dezvinovățire, dacă nu facem așa.
16 - Răspunderea mare și întreagă, pentru împlinirea tuturor datoriilor noastre rămâne numai asupra sufletului nostru, al fiecăruia.
Atât înaintea judecății oamenilor cât și înaintea Judecății lui Dumnezeu.
Și tot așa marea și scumpa răsplată a împlinirii ascultătoare,
sau marea și grozava osândă a neîmplinirii
- rămâne la fel de sfântă fiecăruia dintre noi.
17 - Numai acela care are o adevărată știință spune: „nu știu”.
Și numai cel ce are adevărată cunoștință poate să spună: „nu cunosc”.
Căci cu cât cunoaște omul mai bine și mai mult, cu atâta își dă și mai bine seama cât sunt de multe lucrurile pe care nu le știe
- nici destul de limpede și nici de-ajuns de bine, față de cele ce i se pare că le știe...
18 - Iată omenirea cu toate capetele ei învățate,
cu toate mijloacele ei de căutare
și cu toate secolele ei de osteneli, - cât a ajuns să știe și să cunoască sigur - să afirme cu certitudine?
În atâtea ramuri ale științei, ale tehnicii, ale medicinei, ale astronomiei - o teorie care până ieri părea definitivă, a fost așa de repede răsturnată total, de o alta care demonstra chiar contrariul.
Ca după o scurtă vreme, și aceasta să facă loc alteia.
Atunci care este încheierea?
- Doamne, - nu știm!
19 - Căutăm, căutăm... și se pare o clipă că am aflat, dar îndată vine ceva nou care ne răstoarnă totul...
- Doamne, nu știm.
Mergem dibuind... Întrezărim o cale de ieșire. Ne bucurăm și o luăm pe ea...
Dar îndată un perete de netrecut ne închide orice drum...
- Doamne, nu știm!
20 - Cercetăm de atâta vreme materia... Dar ce înseamnă oare ceea ce știm cu adevărat despre materie, pe lângă ceea ce nu știm?
Cercetăm de atâta timp omul... Alcătuirea și rostul lui... Până unde am ajuns oare la cercetarea aceasta, la cunoașterea sigură?
- Doamne, nu știm! Știm atâta că nu știm nimic. Numai Tu le știi Doamne, căci Tu le-ai făcut!
Pe Tine Te slăvim și Ție ne închinăm pentru toate.
Amin.