Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.
Ce strălucit și Dumnezeiesc adevăr a spus gura lui Caiafa, când a profețit că Isus avea să moară nu numai pentru neamul evreiesc ci să aducă într-un singur trup, pe toți fiii lui Dumnezeu cei risipiți...
Ceea ce Duhul Sfânt a profețit atunci prin Caiafa mai spusese de atâtea ori înainte și prin alți profeți (Isaia 49, 6; 1 Petru 1, 11)
după cum El Însuși le spusese de atâtea ori și le adeverise alor Săi (Luca 9, 22; Matei 16, 21; Marcu 8, 31).
Dar adevărul tăinuit sub cuvintele acestea, adevăr care este și o făgăduință în ce privește strângerea într-un Singur Trup a tuturor fiilor lui Dumnezeu cei risipiți, -
este numai în parte, împlinit și azi.
Numai duhovnicește privind, de Sus în jos, putem vedea împlinit și împlinindu-se gândul și cuvântul acesta.
Numai Ochii Domnului, care privesc peste tot pământul, îi pot vedea adunați într-un singur Trup, pe fiii Săi, cei atât de împrăștiați și de risipiți mai ales astăzi, căci El ne privește o Biserică pe toți în Hristos.
Dar ochii noștri ai tuturor, sunt atât de înguști încât nu pot vedea că sunt fii ai lui Dumnezeu, decât pe acei care sunt cu noi, ca noi și de ai noștri.
Ce înalte sunt gândurile lui Dumnezeu și ce largi sunt ele.
Dar ce uimitor și vinovat de înguste, sunt vederile noastre!
Desigur că Domnul n-a voit fărâmițarea Bisericii Sale, care a fost Una Singură și El a dorit-o unită și nedespărțită pe totdeauna, ca fiind Trupul Său Cel risipit (Ioan 17, 21),
după cum dorise în vechime tot așa ca să nu vină între oameni dezbinarea de la Turnul Babel (Facere 11, 6),
tot așa n-a dorit să vină nici sciziunea Bisericii, căci El iubește numai unitatea și iubirea frățească iertătoare și armonioasă, iar nu dezbinare (Col. 3, 14-15; Iacov 5, 20; 1 Petru 4, 8).
Dar dacă prin lucrarea vrăjmașului au intervenit aceste nenorociri și prin slăbiciunea oamenilor - totuși Domnul prin puterea iubirii și a înțelepciunii Sale, ne-a promis că unirea tuturor fiilor Săi - pentru care ne rugăm și o dorim tot mai mult, - El o va reface la vremea ei iarăși, în Hristos.
Dar ceea ce pentru oameni pare fracțiuni, pentru Domnul este un întreg.
Ceea ce pare acum mădulare împrăștiate, pentru El alcătuiește un Singur Trup.
Și ceea ce pentru ochii noștri apare ca o mulțime de sfere înguste, cu înțelesuri și nume izolate și fiecare prețioase de întreg și unic,
- pentru Hristos apare ca o Singură Sferă cu un Singur nume și cu un Singur înțeles, totul și toți.
Căci ceea ce pentru noi este viitor, Lui Îi este Prezent.
Și ceea ce pentru noi este numai o profeție încă, în fața Lui este o Împlinire.
Va fi iarăși o vreme în care toți fiii lui Dumnezeu vor fi o inimă, un cuget și un gând (Fap. Ap. 4, 32),
ca la Început.
Spre împlinirea gândului acestuia se apropiau grăbiți.
Dar ce încet se formează între noi acea înaltă și Dumnezeiască atmosferă a acestei unități în Hristos și ce mulți lucrează încă adâncind și înmulțind deosebirile.
Ce greu ni se trezește conștiința acestui fel de a ne privi unii pe alții, cu lumina de Sus.
Dar, prin harul lui Dumnezeu se va forma această conștiință.
Va veni o vreme fericită sau dureroasă în care toți fiii Bisericii Creștine, din orice fracțiune a ei ar fi, se vor privi cu alți ochi decât acum,
atunci Lucrarea Duhului Sfânt - și lupta celor conștienți de acest lucru dintre toți,
va lucra împreună ca să se ajungă între toți ai lui Hristos, la o înțelegere și respectuoasă iubire și prețuire reciprocă.
Atunci nu va mai fi ca acum această rușinoasă și cumplită luptă și nu va mai fi nici duhul lăcomiei urâte și îngâmfate după prozelitism și partidărie, ca și astăzi...
Ci într-o înaltă conștiință a răspunderii personale față de Hristos, fiecare va respecta convingerile celorlalți creștini, urmărind nu folosul său sau al partidei sale în paguba altor frați - aceasta va fi considerată o mârșăvie și o rușine, atunci în Evanghelia lui Hristos și oricine ar mai practica-o ar fi socotit netrebnic,
- ci într-o curată dragoste Dumnezeiască se va bucura înalt fiecare, contribuind la unirea și respectul universal, privind la frumusețea Unității în diversitatea ei.
Să ne rugăm și să lucrăm neîncetat cu toții din toate părțile, spre acest unic gând, până când Dumnezeu îl va realiza!
O ce unitate și ce frumusețe desăvârșită va avea atunci Trupul lui Hristos, cel azi atât de risipit, și cât de frumos va fi împlinit Scopul veșnic pentru care a murit Hristos.
Slavă veșnică Ție Marele nostru Dumnezeu,
care nu numai că ai avut dragostea să ne promiți, ci ai și puterea să faci acest lucru sfânt, pe care noi acum îl vedem numai ca într-un vis luminos și îndepărtat... iar unii încă nici așa...
peste toți fiii Tăi cei risipiți, și alungă dintre ei nebunia certurilor de cuvinte
și a duhului de partidă
și a îngustimii sectare, egoiste și intolerante...
Luminează-i pe toți Doamne, cu Duhul cel înalt al dragostei și al bunăvoinței, al respectului și al prețuirii fiecăruia pentru convingerile și meritele celorlalți,
pentru ca acest nou și ceresc fel de a se privi, să le dea tuturor conștiința evanghelică și cerească a datoriei, a unității și a răspunderii înaintea Ta.
Aceasta să-i facă să meargă apoi uniți în felul cel ceresc și vrednic, la cucerirea întregii lumi încă păgâne, cu credința și cu fapta iubirii biruitoare,
pentru împlinirea profeției Singurului Tău Trup și a Singurului Tău Steag, cât mai curând.
Amin.