Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
Ce strălucit şi Dumnezeiesc adevăr a spus gura lui Caiafa, când a profeţit că Isus avea să moară nu numai pentru neamul evreiesc ci să aducă într-un singur trup, pe toţi fiii lui Dumnezeu cei risipiţi...
Ceea ce Duhul Sfânt a profeţit atunci prin Caiafa mai spusese de atâtea ori înainte şi prin alţi profeţi (Isaia 49, 6; 1 Petru 1, 11)
după cum El Însuşi le spusese de atâtea ori şi le adeverise alor Săi (Luca 9, 22; Matei 16, 21; Marcu 8, 31).
Dar adevărul tăinuit sub cuvintele acestea, adevăr care este şi o făgăduinţă în ce priveşte strângerea într-un Singur Trup a tuturor fiilor lui Dumnezeu cei risipiţi, -
este numai în parte, împlinit şi azi.
Numai duhovniceşte privind, de Sus în jos, putem vedea împlinit şi împlinindu-se gândul şi cuvântul acesta.
Numai Ochii Domnului, care privesc peste tot pământul, îi pot vedea adunaţi într-un singur Trup, pe fiii Săi, cei atât de împrăştiaţi şi de risipiţi mai ales astăzi, căci El ne priveşte o Biserică pe toţi în Hristos.
Dar ochii noştri ai tuturor, sunt atât de înguşti încât nu pot vedea că sunt fii ai lui Dumnezeu, decât pe acei care sunt cu noi, ca noi şi de ai noştri.
Ce înalte sunt gândurile lui Dumnezeu şi ce largi sunt ele.
Dar ce uimitor şi vinovat de înguste, sunt vederile noastre!
Desigur că Domnul n-a voit fărâmiţarea Bisericii Sale, care a fost Una Singură şi El a dorit-o unită şi nedespărţită pe totdeauna, ca fiind Trupul Său Cel risipit (Ioan 17, 21),
după cum dorise în vechime tot aşa ca să nu vină între oameni dezbinarea de la Turnul Babel (Facere 11, 6),
tot aşa n-a dorit să vină nici sciziunea Bisericii, căci El iubeşte numai unitatea şi iubirea frăţească iertătoare şi armonioasă, iar nu dezbinare (Col. 3, 14-15; Iacov 5, 20; 1 Petru 4, 8).
Dar dacă prin lucrarea vrăjmaşului au intervenit aceste nenorociri şi prin slăbiciunea oamenilor - totuşi Domnul prin puterea iubirii şi a înţelepciunii Sale, ne-a promis că unirea tuturor fiilor Săi - pentru care ne rugăm şi o dorim tot mai mult, - El o va reface la vremea ei iarăşi, în Hristos.
Dar ceea ce pentru oameni pare fracţiuni, pentru Domnul este un întreg.
Ceea ce pare acum mădulare împrăştiate, pentru El alcătuieşte un Singur Trup.
Şi ceea ce pentru ochii noştri apare ca o mulţime de sfere înguste, cu înţelesuri şi nume izolate şi fiecare preţioase de întreg şi unic,
- pentru Hristos apare ca o Singură Sferă cu un Singur nume şi cu un Singur înţeles, totul şi toţi.
Căci ceea ce pentru noi este viitor, Lui Îi este Prezent.
Şi ceea ce pentru noi este numai o profeţie încă, în faţa Lui este o Împlinire.
Va fi iarăşi o vreme în care toţi fiii lui Dumnezeu vor fi o inimă, un cuget şi un gând (Fap. Ap. 4, 32),
ca la Început.
Spre împlinirea gândului acestuia se apropiau grăbiţi.
Dar ce încet se formează între noi acea înaltă şi Dumnezeiască atmosferă a acestei unităţi în Hristos şi ce mulţi lucrează încă adâncind şi înmulţind deosebirile.
Ce greu ni se trezeşte conştiinţa acestui fel de a ne privi unii pe alţii, cu lumina de Sus.
Dar, prin harul lui Dumnezeu se va forma această conştiinţă.
Va veni o vreme fericită sau dureroasă în care toţi fiii Bisericii Creştine, din orice fracţiune a ei ar fi, se vor privi cu alţi ochi decât acum,
atunci Lucrarea Duhului Sfânt - şi lupta celor conştienţi de acest lucru dintre toţi,
va lucra împreună ca să se ajungă între toţi ai lui Hristos, la o înţelegere şi respectuoasă iubire şi preţuire reciprocă.
Atunci nu va mai fi ca acum această ruşinoasă şi cumplită luptă şi nu va mai fi nici duhul lăcomiei urâte şi îngâmfate după prozelitism şi partidărie, ca şi astăzi...
Ci într-o înaltă conştiinţă a răspunderii personale faţă de Hristos, fiecare va respecta convingerile celorlalţi creştini, urmărind nu folosul său sau al partidei sale în paguba altor fraţi - aceasta va fi considerată o mârşăvie şi o ruşine, atunci în Evanghelia lui Hristos şi oricine ar mai practica-o ar fi socotit netrebnic,
- ci într-o curată dragoste Dumnezeiască se va bucura înalt fiecare, contribuind la unirea şi respectul universal, privind la frumuseţea Unităţii în diversitatea ei.
Să ne rugăm şi să lucrăm neîncetat cu toţii din toate părţile, spre acest unic gând, până când Dumnezeu îl va realiza!
O ce unitate şi ce frumuseţe desăvârşită va avea atunci Trupul lui Hristos, cel azi atât de risipit, şi cât de frumos va fi împlinit Scopul veşnic pentru care a murit Hristos.
Slavă veşnică Ţie Marele nostru Dumnezeu,
care nu numai că ai avut dragostea să ne promiţi, ci ai şi puterea să faci acest lucru sfânt, pe care noi acum îl vedem numai ca într-un vis luminos şi îndepărtat... iar unii încă nici aşa...
peste toţi fiii Tăi cei risipiţi, şi alungă dintre ei nebunia certurilor de cuvinte
şi a duhului de partidă
şi a îngustimii sectare, egoiste şi intolerante...
Luminează-i pe toţi Doamne, cu Duhul cel înalt al dragostei și al bunăvoinţei, al respectului şi al preţuirii fiecăruia pentru convingerile şi meritele celorlalţi,
pentru ca acest nou şi ceresc fel de a se privi, să le dea tuturor conştiinţa evanghelică şi cerească a datoriei, a unităţii şi a răspunderii înaintea Ta.
Aceasta să-i facă să meargă apoi uniţi în felul cel ceresc şi vrednic, la cucerirea întregii lumi încă păgâne, cu credinţa şi cu fapta iubirii biruitoare,
pentru împlinirea profeţiei Singurului Tău Trup şi a Singurului Tău Steag, cât mai curând.
Amin.