Intrăm în școala pustiei
Pr. Iosif Trifa - Spre Canaan
În tâlcuirea călătoriei israelienilor spre Canaan, iată am ajuns la un punct nou. Am urmărit până acum robia israelienilor în Egipt; scăparea lor din robie cu sângele mielului; plecarea lor spre țara făgăduinței și trecerea lor prin Marea Roșie. Asta a fost partea primă din călătoria spre Canaan.
Acum începe partea a doua: călătoria israelienilor timp de 40 de ani prin pustia cea mare; prin școala cea mare a pustiei. Intrăm în partea a doua a tâlcuirilor noastre pentru ca până la urmă să ajungem la Iordan, la intrarea în Canaan, partea a treia și cea din urmă. Călătoria israelienilor prin pustia cea mare este una din cele mai minunate părți din Biblie.
După scăparea israelienilor din robia Egiptului, Domnul i-a pornit spre Canaan pe un drum cu un înconjur mare.
După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul, și să se întoarcă în Egipt. Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roșie. Copiii lui Israel au ieșit înarmați din țara Egiptului (Exod 13, 17-18).
Dăm alăturat harta călătoriei israelienilor spre Canaan, refăcută după spusele Bibliei. În hărțile și geografiile școlare nu se vede acest drum cu toate că în el se află taina cea adâncă a călătoriei noastre spre Canaanul cel ceresc. Drumul călătoriei spre Canaan se vede în harta aceasta tras cu o linie groasă, neagră, începând din Egipt până la Iordan. În tâlcuirile viitoare, harta aceasta ce ne va fi de mare folos arătându-ne pe unde s-au petrecut întâmplările Bibliei din cei 40 de ani cât au călătorit israelienii prin pustie. Se vede și din harta aceasta ce drum cu înconjur mare au făcut israelienii. Pe drumul care dă în țara filistenilor - adică direct înainte pe lângă țărmul mării - drumul lor ar fi fost cu mult mai scurt.
Dar Domnul i-a dus pe un drum cu înconjur mare. De ce acest înconjur? Ne-o spune Biblia: Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească și să te încerce, ca să-ți cunoască pornirile inimii și să vadă dacă ai să păzești sau nu poruncile Lui. Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, și te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoșteai, nici părinții tăi n-o cunoscuseră, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăiește omul (Deut. 8, 2-3).
Aceasta este școala cea mare a pustiei. Domnul Dumnezeu avea să dea poporului anumite lecții care numai în școala aceasta se puteau învăța. În școala cea mare a pustiei li s-au dat israelienilor lecțiile cele mai de preț. În școala aceasta și-au cunoscut slăbiciunile lor sufletești... în școala aceasta au cunoscut taina încercărilor... în școala aceasta au mâncat mană din cer și au băut apă din stâncă... în școala aceasta au cunoscut dragostea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu care timp de 40 de ani a purtat de grijă de ei ca o mamă (Fap. Ap. 13, 18).
Prin școala aceasta trebuie să trecem și noi. Călătoria israelienilor spre Canaan este o minunată icoană în care se văd toate frământările mântuirii noastre sufletești. Întâi, ne spune această călătorie că trebuie să o rupem cu Egiptul... să o rupem cu duhul acestei lumi. Și apoi trebuie să intrăm în școala cea mare a pustiei.
Ce școală minunată este aceasta și pentru noi. Ea ne rupe dintr-odată de carnea din Egipt și ne învață să ne hrănim cu mană cerească. Ea ne înțarcă dintr-odată toate apele acestei lumi și ne adapă cu apă din stâncă. Ea ne arată neîncetat pe Scumpul Mântuitor. Ea ne ajută să înțelegem lecțiile lui Dumnezeu. Ea ne pune la probă puterea noastră de credință și încredere în Bunul Dumnezeu. Ea ne învață să știm prețui Canaanul cel ceresc. Ea ne arată neîncetat lupta dintre omul nostru cel vechi și cel nou; lupta dintre firea cea duhovnicească și cea lumească. Doară nicăieri în Biblie nu este redată atât de minunat lupta între firea cea veche și cea nouă, ca în călătoria israelienilor spre Canaan (precum vom arăta la vremea sa). Și doar nicăieri în Vechiul Testament nu se arată icoana Scumpului nostru Mântuitor într-un chip atât de minunat ca în călătoria israelienilor spre Canaan (apa din stâncă, mana din cer, șarpele de aramă, etc).
O, binecuvântată școală a pustiei! Tu ne duci mereu, mereu înainte, spre Canaan!...