Cântarea Mielului
Pr. Iosif Trifa - Spre Canaan
De 3 ori se amintește în Biblie despre o cântare nouă. Cântare nouă au cântat israelienii când au scăpat din Marea Roșie.
Cântare nouă au cântat israelienii, în psalmul 95, 1, când s-a zidit casă după robie, cum spune titlul psalmului. Adică după ce au scăpat din robie.
Cântarea Mielului încă e cântare nouă pe care o pot cânta numai cei răscumpărați cu Sângele Lui (Apoc. 14, 3; 15, 3).
Toate aceste cântări noi se întâlnesc într-un punct: ele au izbucnit dintr-o frământare de mântuire sufletească. Ele au țâșnit în clipe de adâncă cunoaștere a Domnului și de simțire a brațului Său cel înalt.
Și așa e și azi.
Oriunde se petrece o mare frământare religioasă acolo se aude îndată și cântarea cea nouă.
Oriunde scapă suflete din robia lui Faraon - acolo se aude îndată cântarea cea nouă.
Oriunde intră oamenii cu adevărat în taina cea mare a răscumpărării - acolo se aude îndată cântarea Mielului, cântarea cea nouă (Apoc. 14, 3).
Slăvit să fie Domnul că ne-a învrednicit și pe noi, cei din Oastea Domnului, să cântăm Domnului cântare nouă. Oastea Domnului are și ea cântări noi. Sunt aceste cântări țâșniri din frământările mântuirii... țâșniri din frământările unei vieți noi.
Dar lumea nu înțelege și nu învață cântarea cea nouă. Dimpotrivă, o urăște. Criticile cele mai înverșunate se arunca tocmai asupra cântărilor Oastei.
Creștinătatea de azi mai bucuros te vede cântând pe la cârciumă cântările diavolului decât să te audă cântând Domnului!...