Cântarea Mielului
Pr. Iosif Trifa - Spre Canaan
De 3 ori se aminteşte în Biblie despre o cântare nouă. Cântare nouă au cântat israelienii când au scăpat din Marea Roşie.
Cântare nouă au cântat israelienii, în psalmul 95, 1, când s-a zidit casă după robie, cum spune titlul psalmului. Adică după ce au scăpat din robie.
Cântarea Mielului încă e cântare nouă pe care o pot cânta numai cei răscumpăraţi cu Sângele Lui (Apoc. 14, 3; 15, 3).
Toate aceste cântări noi se întâlnesc într-un punct: ele au izbucnit dintr-o frământare de mântuire sufletească. Ele au ţâşnit în clipe de adâncă cunoaştere a Domnului şi de simţire a braţului Său cel înalt.
Şi aşa e şi azi.
Oriunde se petrece o mare frământare religioasă acolo se aude îndată şi cântarea cea nouă.
Oriunde scapă suflete din robia lui Faraon - acolo se aude îndată cântarea cea nouă.
Oriunde intră oamenii cu adevărat în taina cea mare a răscumpărării - acolo se aude îndată cântarea Mielului, cântarea cea nouă (Apoc. 14, 3).
Slăvit să fie Domnul că ne-a învrednicit şi pe noi, cei din Oastea Domnului, să cântăm Domnului cântare nouă. Oastea Domnului are şi ea cântări noi. Sunt aceste cântări ţâşniri din frământările mântuirii... ţâşniri din frământările unei vieţi noi.
Dar lumea nu înţelege şi nu învaţă cântarea cea nouă. Dimpotrivă, o urăşte. Criticile cele mai înverşunate se arunca tocmai asupra cântărilor Oastei.
Creştinătatea de azi mai bucuros te vede cântând pe la cârciumă cântările diavolului decât să te audă cântând Domnului!...