Cântarea de la Marea Roșie
Pr. Iosif Trifa - Spre Canaan
După ce israelienii trecură ca pe uscat prin apele mării și văzură pe egipteni morți, au cântat Moise și copiii lui Israel cântarea aceasta: Să cântăm Domnului căci cu slavă S-a preaslăvit, pe cal și pe călăreț l-a aruncat în mare... Domnul este tăria mea; El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu; pe El Îl voi lăuda... Cine este asemenea Ție între dumnezei, Doamne? Cine este asemenea Ție?... Iar Miriam, prorocița, sora lui Aaron a luat timpane în mâna sa și au ieșit toate femeile după ea, cu timpane și cântece. Și a început Miriam zicând: să cântăm Domnului căci cu slavă S-a preamărit (Exod cap. 15).
Ce cântare vie și caldă! Citiți-o pe larg în Biblie la Exod cap. 15. Va rămânea de-a pururi această cântare căci ea a ieșit din bucuria unui popor izbăvit. Israelienii scăpaseră dintr-o moarte sigură. Îi scăpase darul lui Dumnezeu. Scăparea lor se potrivește cu scăparea lui Noe din apele potopului. Ca și Noe, îi trecuse și pe ei darul lui Dumnezeu prin valurile apelor; îi trecuse prin apă și prin Duh. Scăparea lor se încheie cu rugăciune și cântare de slavă lui Dumnezeu. Dar cântarea aceasta nu e numai a celor scăpați din potop și din Marea Roșie, ci este a tuturor credincioșilor din toate timpurile.
Trecerea prin Marea Roșie închipuie taina cea mare a răscumpărării și izbăvirii noastre prin Sângele Scumpului nostru Mântuitor. Trecerea prin Marea Roșie nu s-a sfârșit. Prin Sângele Mielului trece mereu și azi ceata celor răscumpărați. Această trecere va ține până la sfârșitul veacurilor. Până va trece poporul Tău Doamne... până va trece poporul pe care l-ai răscumpărat cu Scump Sângele Tău (Exod 14, 29).
Și până la sfârșitul vremurilor va răsuna mereu cântarea celor răscumpărați. La Marea Roșie a fost revărsarea sufletească a unui popor ce s-a văzut scăpat de urgia lui Faraon.
Bucuria de la Marea Roșie o are și azi tot creștinul care a scăpat din robia și urgia diavolului Faraon. Bucuria și cântarea de la Marea Roșie este bucuria și cântarea tuturor celor răscumpărați prin Sângele Mielului.
Și noi, ostașii Domnului suntem - și trebuie să fim - o ceată trecută prin apele Mării Roșii; prin Sângele Mielului... și noi suntem niște scăpați din urgia și robia diavolului Faraon... și noi trebuie să cântăm o cântare nouă, de slavă și laudă lui Dumnezeu.
Israelienii au învățat la Marea Roșie o cântare nouă.
Când omul trece prin Marea Roșie - când se întoarce la Dumnezeu și începe o viață nouă prin căință și Sângele Mielului - începe și el a cânta o cântare nouă. În Oastea Domnului avem și noi multe cântări care au ieșit din bucuria mântuirii noastre sufletești. Nu plac tuturor aceste cântări poezii; sunt cântări duhovnicești pe care oamenii cei lumești nu le înțeleg și nu le iubesc. Un om rămas lângă cuptoarele lui Faraon niciodată nu va înțelege, nu va simți și nu va iubi cântarea celor plecați în drum spre Canaan. Evanghelistul Ioan în vedeniile sale a văzut o ceată de îngeri care cântau o cântare nouă și nimeni nu putea să învețe cântarea aceasta decât cei 144 de mii care fuseseră răscumpărați și urmează pe Mielul oriunde (Apoc. 14, 3).
Cântare nouă pot învăța numai cei ce trec prin Marea Roșie și urmează pe Mielul oriunde.
Despre prorocița Miriam spune Biblia că făcuse o petrecere cu sunet de timpane și cântări de slavă lui Dumnezeu; întocmai cum și despre David spune Biblia că a jucat în fața chivotului sfânt. Revărsări sufletești erau acestea; revărsările unor suflete care gustaseră din taina cea mare a mântuirii sufletești.
Pe noi ostașii, ne mustră oamenii că nu mergem pe la jocuri și petreceri. Păi, arătați-ne, oameni buni, o astfel de petrecere cu timpane și jocuri ca cea de la Marea Roșie și ne vom duce acolo cu toții! Arătați-ne o petrecere unde în loc de timpanele diavolului, răsună timpanele și cântările Domnului, și acolo ne vom duce cu toții.
O, ce lucru dulce și plăcut este a-ți petrece și a cânta în Domnul!
Noi ostașii Domnului, trebuie să facem să răsune pe tot locul cântările noastre de slavă lui Dumnezeu pentru că tocmai aceste cântări sunt dovada trecerii noastre prin Marea Roșie. Ce bine a spus acest lucru fratele nostru ostaș, N. Cimpoca, în poezia:
Să cântăm iubiți ostași
un cântec frumos de marș
să cântăm de mulțumire
pentru a noastră mântuire
cum și Moise a cântat
când din mare a scăpat
și Faraon s-a necat.
Așa și noi frați iubiți
și de Domnul mântuiți
să cântăm Domnului Sfânt
cântări noi pe pământ
căci Acela ne-a scăpat
de pieire și păcat
și în loc de înjurături
cântăm imnuri din Scripturi.