Intrarea şi Ieşirea
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Împreună cu data intrării tale în cuptorul încercării - chiar dinainte de a intra tu în el
şi chiar în poruncile date mai înainte celor ce vor trebui să facă lucrul acesta cu tine, -
Dumnezeu a hotărât şi data scoaterii tale din flăcări.
Domnul Însuşi, tot mai dinainte, a hotărât până la ce grad să-ţi fie încălzit cuptorul în care vei suferi curăţirea ta.
El Însuşi a hotărât mai dinainte ce grea cruce trebuie să-ţi fie pusă pe umeri,
şi cât trebuie să stai sub ea.
În toate acestea Dumnezeu nu va fi nici nedrept faţă de tine, nici nepăsător.
Fii deplin încredinţat de asta.
2 - În toate aceste cazuri şi necazuri, încredinţează-ţi soarta în Mâinile Domnului, Marele Păstor Bun.
Şi taci înaintea Domnului, fiind liniştit şi răbdător sub Mâna Lui cea tare, căci El Însuşi lucrează (Psalm 39, 9).
Nu oamenii.
3 - Dacă în tine a fost zgură, focul o va scoate.
Dacă au fost pete, le va curăţi.
Dacă au fost crăpături, le va suda.
Dacă au fost gunoi, îl va arde.
Iar dacă n-a fost nimic din toate acestea, focul încercării acesteia, te va face să fii atât de curat, de strălucitor şi de puternic, cât este nevoie să fii, pentru lucrarea care urmează s-o faci şi pentru slava în care trebuie să intri.
Altfel ai fi nefolositor, şi pentru una şi pentru alta.
4 - Mărturisirea hotărâtă şi limpede, mărturisirea strigată, este răscrucea, este punctul cel mai înalt al tensiunii dintre Cuvânt şi ascultătorii Săi (Fapt. Ap. 26, 6-7).
Aici conştiinţele se aleg,
cugetele se dau pe faţă,
drumurile se desfac,
şi norodul se desparte în două: primitori şi respingători. Prieteni şi vrăjmaşi. Fii ai lui Dumnezeu, sau fii ai diavolului.
5 - Cei care au un cuget sincer şi o dorinţă curată, capătă în clipa strigării adevărului, suprema dovadă a sincerităţii celui ce mărturiseşte Adevărul lui Dumnezeu.
Capătă cel mai înalt şi ultim argument pentru a se încredinţa deplin şi a primi viaţa care li se aduce.
Ferice sufletul sincer şi smerit, fiindcă el va fi încredinţat atunci pe totdeauna şi deplin.
6 - Cei care n-au nici cugetul curat, nici dorinţa sinceră după Dumnezeu şi după Adevăr, - în momentul hotărâtor îşi leapădă şi ultimul văl, rămânând în faţa Cuvântului goi şi descoperiţi, vrăjmaşi şi criminali, aşa cum sunt.
De la acest punct, calea unora merge în Sus, spre răbdare, spre luptă, spre cunună.
Iar a celorlalţi în jos spre împotrivire, spre crimă şi pierzare veşnică.
De aici se despart. Şi apoi veşnic vor fi despărţiţi.
7 - Unii oameni dintre cei care mergeau după Isus, erau numai nişte iscoade.
Se duceau după Hristos numai ca să asculte şoaptele altora.
Numai să iscodească ce face Isus şi ce fac ai Săi, ca apoi să se ducă să-i pârască fariseilor, vrăjmaşii Lui.
Câte ocazii au avut ei să primească mântuirea sufletelor lor! ...
Dar şi-au ales osânda şi iadul pe veşnicie.
8 - Iscoadele acestea aveau în fiecare zi ocazia să fie aproape de Hristos, pe urmele Lui, printre cei care aveau să-L asculte.
Aveau şi bani de cheltuială. Şi timp de mers.
Şi totuşi n-au aflat mântuirea, ci pierzarea. Fiindcă inima lor a fost rea şi gândul lor a fost nelegiuit.
9 - Tuturor celor care au venit şi au rămas lângă El, Hristos le-a luat povara păcatelor, povara grijilor şi povara pedepsei veşnice.
Numai acestor iscoade Hristos nu le-a putut da nici o bucurie sau mângâiere, pentru că sufletul lor era închis în ură şi în vrăjmăşie.
10 - Nu vă întristaţi dacă, cu toată stăruinţa voastră nu puteţi îndrepta pe toţi oamenii.
Nici Dumnezeu Însuşi nu i-a putut.
Dar oricum, dacă vă veţi purta totdeauna curat, ei vor putea să vadă credinţa şi frumuseţea voastră în nevinovăţie.
11 - Când vi se cere vreodată să faceţi rău celor credincioşi, gândiţi-vă bine înainte de a-l face.
Aveţi şi voi un suflet...
Aveţi şi voi să vă înfăţişaţi odată în faţa Scaunului de Judecată al lui Hristos.
Nu prigoniţi pe cei nevinovaţi.
12 - După felul cum vă veţi purta acum faţă de Domnul şi de ai Lui, depinde toată fericirea şi nefericirea întregii voastre vieţi, de pe pământ şi de după aceia.
Aceasta este absolut aşa, - puteţi s-o credeţi! Şi veţi vedea şi voi că aşa este.
Numai să nu vedeţi prea târziu.
13 - Hristos mai caută încă pe păcătoşi şi pierduţi... dar nu-i va mai căuta multă vreme.
El mai rabdă încă pe cei nesupuşi Cuvântului Său şi Voii Sale, dar nu-i va mai răbda încă mult.
Mai aşteaptă să Se îndure de cei care trăiesc în păcat, dar nu va mai aştepta mult.
Mai cheamă să se întoarcă la El cei care nu s-au întors încă, dar nu va mai chema mult timp.
Mai îmbie mântuirea Sa şi darurile Sale celor care nu L-au primit încă, dar nu multă vreme le va mai îmbia.
14 - Clipa plecării oricui om vine şi nimeni n-o poate nici împiedica, nici grăbi.
Tot aşa vine şi clipa plecării tale din slujba pe care o ai pe neaşteptate.
Şi clipa plecării tale vine şi din viaţa pe care o trăieşti acum!
Pregăteşte-te!
15 - Hristos mai are puţină vreme cu voi ca să vă asculte rugăciunile iar voi puţină vreme cu El ca să vă mai puteţi ruga,
să vă primească pocăinţa, sau să I-o puteţi aduce,
să vă ia povara păcatelor de pe conştiinţa voastră,
ca să vă dăruiască mântuirea sufletelor voastre,
sau ca să o puteţi voi primi.
Grăbiţi-vă căci numai o clipă dacă veţi veni prea târziu, va fi pe veşnicie zadarnic.
16 - Acum vă caut Eu pe voi - zice Domnul Isus.
Acum vă chem eu pe voi,
acum vă aştept Eu pe voi
şi vă rog Eu pe voi
şi alerg Eu după voi...
Dar vine ziua când voi Mă veţi căuta pe Mine...
Iar Eu vă voi răspunde vouă atunci, după cum Îmi răspundeţi şi voi Mie acum.
17 - Mă veţi căuta cu ochii topiţi de lacrimi, cu sufletul secat de orice linişte.
Cu inima uscată de orice bucurie şi pace...
Mă veţi căuta în toate părţile, în toate templele, în toate cărţile, în toate adunările, în toate regiunile, în toate predicile, în toate, în toate...
Dar nu Mă mai veţi găsi niciodată, pentru că Mă nesocotiţi şi Mă respingeţi acum.
18 - Vor veni mulţi care vă vor zice: Iată-L pe Hristos aici sau pe Hristos dincolo...
Voi veţi alerga după ei, şi veţi fi chinuiţi de nădejde şi de deznădejde,
zile şi nopţi,
ani şi ani.
V-aţi da atunci totul ca să Mă auziţi, voi care nu daţi acum nimic pe Mine şi pentru Mine.
- Dar nu Mă veţi mai afla niciodată şi nicăieri.
19 - Hohotele voastre de râs de azi, se vor schimba în curând în hohote de plâns veşnic, deznădăjduit şi amar.
Urletele voastre de veselie de acum, se vor schimba în urlete înspăimântătoare de durere şi de groază atunci.
Că vă veţi pomeni în faţa prăpastiei veşnice, cu ultima punte înapoi, ruptă pentru totdeauna.
Şi cu ultima nădejde pierdută.
Fiindcă aţi dispreţuit pe Dumnezeu, nesocotind Cuvântul Lui şi lepădaţi dragostea Lui nepreţuit de scumpă şi de mare.
20 - Dragostea lui Hristos caută mereu şi mereu să strângă iarăşi pe toţi cei risipiţi de către vrăjmaşul. Şi de către slugile lui. Dinăuntru şi dinafară.
Iar vicleşugul diavolului caută numai ca să împrăştie.
Şi vai cât de mulţi îl ajută pe diavolul să împrăştie.
Şi cât de puţini pe Domnul să strângă.
Isuse Doamne, Te rugăm, îndură-Te de noi.
Amin.