Unitatea și dezbinarea
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Oricine face dezbinări printre voi împotriva învățăturii pe care ați primit-o, acela este satană sau din Satana (Gal. 1: 7-9), oricine ar fi el.
Nici nu-i primiți în casă, nici nu le spuneți „bun venit”
ci alungați-i și rămâneți crezând cum ați primit de la început (1 Cor. 15, 1; 1 Ioan 2, 24; 2 Ioan 6; Coloseni 2, 6).
2 - Cine are poruncă dinafară și îndemn dinăuntru să-L caute pe Domnul, să împlinească și Voia și Cuvântul Său,
- când are și timpul și are și prilejul potrivit pentru aceasta
- dar nu-L caută și nu-L ascultă,
acela se face vinovat de respingerea Harului Dumnezeiesc.
Și adesea rămâne pierdut pentru totdeauna - fiindcă nu cunoaște vremea când este cercetat (Luca 19, 44).
Un astfel de om de cele mai multe ori nu-L va mai găsi niciodată pe Domnul.
3 - Cine păcătuiește cu voia după ce a primit cunoștința Adevărului prin Cuvântul lui Dumnezeu
adică după ce a aflat învățătura prin care dragostea Duhului Sfânt l-a născut din nou,
și după ce a gustat din bucuriile Harului răscumpărător
și după ce s-a împărtășit din binecuvântările Sângelui Crucii în legământul credinței dintâi (1 Tim. 5, 12) - acela, alipindu-se de alte învățături pe care nu le primise și de alt duh pe care nu-l avea înainte (Gal. 1, 6-9; 2 Cor. 11, 3-4)
- acela este pierdut sigur.
este un păcat așa de mare încât niciodată nu mai are iertare fiindcă este un păcat contra Duhului Sfânt.
O, ce grozav se va ispăși un astfel de păcat.
Și cât de ușor îl fac mulți.
5 - Prin mândrie și prin neascultare, acela care îi părăsește pe frați, este părăsit și el de Dumnezeu și de Adevăr.
Și oricât le-ar mai căuta nu le va mai găsi niciodată căci este un lepădat (1 Tim. 4, 1; 2 Tim. 3, 13; 1 Cor. 9, 27; 2 Cor. 13, 5).
Un astfel de om nu se va mai putea cerceta pe sine însuși neavând Duhul Sfânt.
Iar fără lumina Duhului Sfânt el nu-L mai recunoaște nici pe Hristos.
6 - În toate vorbirile Sale Mântuitorul când vorbea ucenicilor sau norodului, obișnuit, stătea jos (Matei 5:1; 13:2; 15:29; Luca 4, 20; 5, 3; Ioan 8, 2; etc.).
Stătea jos în rând cu ascultătorii Săi, spre a le da tuturor o pildă că starea în smerenie este cea mai potrivită stare pentru oricine vrea să fie un urmaș al Domnului.
Și cea mai odihnitoare.
7 - Isus stătea jos și spre a le da o pildă mai ales acelora care vor avea dorința ca să ajungă învățătorii altora, căci mai ales aceștia nu trebuie să uite niciodată a sta jos, adică a fi smeriți.
A nu se înălța mai presus de alții.
8 - Isus stătea jos, în rând cu ascultătorii Săi și pentru ca oamenii să nu privească la o persoană, ci să asculte un adevăr.
Iar adevărul cu atât se înalță mai luminos și mai puternic, cu cât cel care îl propovăduiește se coboară mai jos.
Adevărul strălucește cu atât mai tare cu cât vestitorul lui știe să se umbrească pe sine mai mult.
9 - Să umblați în smerenie și uniți în frățietatea voastră,
să stați cu blândețe de vorbă cu toți oamenii,
să rămâneți mereu smeriți și uniți în frățietatea voastră, pentru ca adevărul propovăduit de voi să fie totdeauna frumos
10 - Când va fi nevoie ca oamenii să afle ultimul vostru cuvânt, și ultima voastră părere,
- atunci stați în picioare!
Adică spuneți-vă cu îndrăzneală și cu tărie ultima voastră solie către ei!
Și așa să vă despărțiți de oameni.
Ultima lor părere despre voi, trebuie să fie impresionantă, zguduitoare, neuitată.
11 - Învățați lucrurile mari ale lui Dumnezeu, stând jos cu toată sinceritatea, bunătatea și bunăvoința.
Astfel adevărul propovăduit de voi, va rămâne mereu sus, atât în fața oamenilor cât și a lui Dumnezeu.
12 - Hristos nu cheamă la Sine pe cei care nu însetează, pe cei care nu au dorință arzătoare și puternică după liniștirea conștiinței lor, după odihna sufletului lor, după iertarea vieții lor.
Fiindcă Domnul știe că atâta vreme cât omul nu simte arșița setei, zadarnic va fi îmbiat cu cea mai bună apă - tot nu va bea.
13 - Dacă într-adevăr cineva însetează, atunci acela să știe de acum, și să se bucure: are unde să meargă spre a-și potoli setea sufletului însetat (Psalm 107, 9).
Are pe Hristos la care se poate duce, încredințat deplin că la El găsește cu adevărat o desăvârșită îndestulare în Apa Sa cea Vie
și o deplină potolire a setei sufletești în ea.
14 - Dar când cineva dorește Apa Vie a lui Hristos, atunci el trebuie să asculte Cuvântul Domnului și să vină îndată ce aude chemarea Sa (Evrei 3, 1).
Căci și așa e destul de târziu. Și așa a amânat prea destul de mult.
Nimeni altcineva nu poate veni în locul său, decât el singur.
Trebuie să vină cu sete. Cu dor adânc după Isus și după darurile Lui.
Trebuie, dacă vine, să bea.
Căci dacă vine și nu bea, vine zadarnic...
15 - Dacă vine cineva la biserică și nu-i atent...
Dacă vine cineva la adunare, dar nu ia seama la ascultarea Cuvântului...
Dacă vine la Hristos - și nu primește în inima sa harul Domnului, nici îndemnurile Lui, nici puterea Sa,
- atunci vine zadarnic.
Fiindcă râurile darurilor sfinte, revărsate acolo
și apele limpezi ale harului ceresc,
și izvoarele și șuvoaiele binecuvântărilor Domnului,
- se vor scurge pe lângă el spre alții.
16 - Părtășia cu Hristos este ceva cu totul personal.
Nimeni nu va putea avea niciodată o deplină împărtășire cu Hristos, prin altă persoană străină,
după cum nimeni nu va putea bea niciodată apă dintr-un izvor, cu gura altuia,
ci numai cu propria sa gură.
17 - Fiecare, personal trebuie să creadă în Hristos dacă vrea să aibă parte de mântuire prin harul Său Sfânt
după cum fiecare personal, trebuie să mănânce pâine ca să i se stâmpere foamea sa.
18 - Nu orice credință mântuiește și dă viață, ci numai credința care vine din învățătura adevărată a lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii.
Numai credința în Răscumpărarea adusă de Jertfa Lui mântuitoare.
Numai credința în Moartea și în Învierea Lui pentru noi.
Numai credința în Mijlocirea lui Isus la Tronul Măririi.
Numai credința în Dumnezeirea și în Puterea Lui Veșnică.
19 - Cuvântul lui Hristos locuind din belșug în inima celui credincios el va avea o inimă plină de înțelepciune, de iubire, de bunătate, de curăție și de smerenie.
Tot ce se va revărsa de la el spre alții, se va revărsa din plinătatea acestui conținut.
Și va fi mereu cald, iubitor, frumos, folositor și rodnic.
20 - Inima care este cu adevărat bună și credincioasă, nu va scoate din ea nimic din obligație, nici din interes, nici din duh de ceartă, nici din slavă deșartă și din ambiție firească,
ci va scoate din lacrimi, din jertfe, din iubire, din tăcere, din străfundurile ei curate, - totul.
De aceea tot ce iese dintr-o astfel de inimă, va pătrunde și în inimile altora mișcându-le.
Fiindcă inimile omenești au între ele un alt grai decât buzele.
Doamne, dă-ne acest grai și acest auz.
Amin.