Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.
O, ce grea este o inimă plină de întristare.
Ce întunecat este prezentul unei astfel de inimi.
Și ce deznădăjduit apare tot viitorul ei!
Nu poate fi o prăbușire mai dureroasă ca aceea a unei inimi care se umple cu întristare. Într-o astfel de inimă nu mai rămâne nici un locușor cât de mic pentru lumină, pentru nădejde, pentru credință, pentru nimic luminos, limpede și cald.
O inimă plină de întristare este gata să săvârșească cele mai mari greșeli. Cele mai grele lepădări. Cele mai negândite fapte.
Dar Domnul Isus a vrut să-i învețe pe întristații Săi ucenici și că mai bun este adevărul care umple inima de întristare mântuitoare, decât minciuna care dă inimii o mângâiere ce aduce pierzare.
Mai bine să spui omului adevărul asupra stării sale și a viitorului său, chiar dacă acest lucru îi va umple pentru moment inima lui de întristare, - decât scutindu-l de această întristare, să-l lași în necunoștință despre cele ce-l așteaptă.
Sau, și mai rău, să-l mângâi cu nădejdi înșelătoare, că sfârșitul lui poate fi mai bun, chiar dacă merge spre el pe o cale rea.
Întristarea din partea adevărului lui Dumnezeu ține o clipă, dar bucuria care îi urmează ține toată viața. Adică ține veșnic.
dar mângâierea din partea minciunii și amăgirii păcatului ține tot așa, o clipă - căci o clipă este și viața omului pe pământ,
numai întristarea care îi urmează acestei clipe va fi o osândă veșnică și deznădăjduită.
Deci fratele meu și sora mea, să nu te desparți de acela care te întristează pe o clipă, tocmai pentru ca să te poți bucura de o fericire veșnică.
Ci mai degrabă teme-te și te depărtează cu groază și cu grabă de acela, care te bucură acum o clipă, cu o viață și o umblare păcătoasă, tocmai spre a te arunca apoi în nefericirea și în chinul cel veșnic.
Nu te despărți de Domnul Isus pentru că umblarea cu El ți-ar primejdui acum viața ta sau libertatea ta sau serviciul tău sau liniștea ta trupească. Fiindcă mai scumpă este mântuirea ta veșnică decât fiecare din acestea și chiar decât toate la un loc.
Ci rămâi lângă Hristos, gata fiind chiar să renunți la toate pentru El. Căci dacă ai fi gata de acestea - fii sigur că El nu ți le va lua, dar îți va da împreună cu ele și viața și dragostea Lui cea veșnică. Tocmai pentru că ai dovedit că ai fost în stare să-L prețuiești pe El mai presus decât toate celelalte.
Fratele meu, sora mea, - nu vi se umple inima de întristare pentru că ați pierdut ceva pentru că ați fost credincioși față de dragostea pentru Hristos, ori din pricina mărturisirii Cuvântului Său!
Are Domnul grijă să vă despăgubească nespus de mult, pentru tot ce ați fi pătimit sau ați fi jertfit din pricina Numelui Său (Luca 18, 29-30).
Ai pierdut niște ani suferind pentru Isus? Nu te întrista din pricina aceasta și nu spune: nu vreau să mai pierd alții, am pierdut de-ajuns...
Căci anii tăi pierduți pentru Hristos, sunt cei mai cu adevărat câștigați ani din viața ta.
Numai să fi fost pierduți în chip frumos, înalt, vrednic și folositor, cu adevărat.
Sau ai pierdut pentru Hristos niște bani?
- Nu te întrista prea mult și nu spune: nu mă mai duc, căci nu vreau să mai pierd alții,
căci banii pierduți pentru că ai mers acolo unde era Hristos, sau pentru că ai spus sau ai ascultat Cuvântul Lui, sunt cei mai cu folos cheltuiți bani din viața ta.
Poate că tot ce ai cheltuit în viață până la aceștia, i-ai pierdut. Și numai acești bani pierduți pentru Hristos - sunt cu adevărat singurul câștig pe care ți l-ai strâns spre viața veșnică...
Să nu vi se umple inima de întristare, nici când auziți niște prevestiri rele.
Nu vă temeți de ele. Priviți la Hristos sub a cărui putere sunt toate lucrurile, toate vremurile și toate stăpânirile (Filip. 3, 21).
Priviți la Hristos și aveți nădejde, că în Mâna Lui sunt și vrăjmașii și întâmplările.
Nimeni dintre voi să nu-și piardă inima în aceste necazuri, căci știți că la acestea am fost rânduiți (1 Tes. 3, 3).
Oricât de mare ar fi întristarea, inima noastră să fie și mai mare, ca să nu ni se umple numai de apa cea tulbure a întristării.
Să mai fie în inima noastră loc și pentru nădejde și pentru încredere, cum era în inima viteazului lui Dumnezeu când a spus: Nădăjduiește suflete în Domnul căci iarăși Îl voi lăuda: El este mântuirea mea și Dumnezeul meu (Psalm 42, 11).
Slavă veșnică Ție Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos!
Slavă veșnică Ție, care și prin întristarea de o clipă ne aduci nădejdea unei veșnice mângâieri.
Te rugăm umple-ne inimile noastre de încredințarea că tot ce ne trimiți Tu este bine sau spre bine pentru noi, ca niciodată inimile să nu ni se umple și să nu rămână pline numai de întristare. Căci întristarea i-a despărțit pe mulți de bucuria veșnică.
Ci ajută-ne să privim peste întristarea Ta de o clipă, la răsplătirea ei cea veșnică.
Amin.
+
Între dorințe și speranțe trec ale noastre zile toate
dar inima abia la urmă, ceva, să înțeleagă poate.