Iosif, sfetnic al soborului
Popa Petru (Săucani) - Strângeți fărâmiturile Vol. 1
„A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Iisus era acolo. Și la nuntă a fost chemat și Iisus cu ucenicii Lui” (In 2, 1-2).
Slăvit să fie Domnul!
Versetul acesta ne este atât de cunoscut fiecăruia dintre noi! N-avem nevoie să mai amintim despre el în înțelesul acesta, pentru că la toate nunțile noastre s-a vorbit despre el și se va vorbi până la sfârșitul veacurilor. Ni-e așa de drag versetul acesta! Ni-e așa de dulce și așa de scump, că eu aș vrea mereu să-l auzim și mereu să ne bucurăm de el.
Am vrea, cu ocazia acestei nunți, cu ocazia acestei sărbători de astăzi, unde ne-am adunat în locul acesta, să ne mai amintim de încă un verset, care nu-i chiar așa de cunoscut și care nu s-a spus mereu la nunțile noastre, Este vorba despre un verset din Luca 23, 50-51: „Era un sfetnic al soborului numit Iosif, om bun și evlavios, care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalți”.
El nu luase parte. Era un om bun. Era un om evlavios. Evanghelistul Luca oarecum îi aduce laudă aici. Pe când toți ceilalți membri ai soborului erau la sfat, la o judecată împotriva Domnului Iisus, el, Iosif, n-a luat parte acolo...
Din aceste două versete am vrea să învățăm și noi ceva, cu prilejul acestei nunți.
Domnul Iisus a spus în mai multe rânduri: „Oricine Mă va mărturisi pe Mine...”.
Frații mei dragi, Dumnezeu are nevoie de mărturisirea voastră, de mărturia noastră.
Un firicel de iarbă, când îl privești, sfios, și el mărturisește despre Creatorul lui, despre înțelepciunea și puterea cu care a fost creat.
Privești în sus și fiecare stea, [sau jos], fiecare floare, dând mirosul ei deosebit, cu culoarea ei deosebită, mărturisește despre El. Și spune fiecare, mărturisește fiecare: „Dumnezeu ne-a trimis aici, ca să fim o mărturie, ca să mărturisim Numele Lui înaintea oamenilor!”.
Ni se umplu ochii de lacrimi de multe ori când, în jurul nostru, atâția nici nu-L cunosc pe Dumnezeu. Ei, oamenii, Îl vor cunoaște sau nu Îl vor cunoaște pe Dumnezeu după cum va fi mărturia noastră, mărturisirea noastră în mijlocul lor...
Scumpa Mamă a lui Iisus, Sfânta Fecioară Maria, la nunta din Cana, a fost acolo cu câteva zile mai înainte. Sigur, când se face o nuntă, cei de acolo plănuiesc unde să fie nunta, pe cine să cheme, în ce fel să facă nunta... Și fiind și ea acolo, a reușit, printre cei care erau și țineau sfatul acesta cum să facă nunta... a reușit să-i convingă pe toți:
- Chemați-L pe Iisus la nuntă; căci numai dacă va veni El la nuntă, nunta va fi binecuvântată și tinerii vor fi fericiți !
Câtă putere de convingere a avut Sfânta Mamă a lui Iisus, pentru că toți ceilalți de acolo au fost de acord, au primit sfatul și mărturia ei și L-au chemat pe Iisus cu ucenicii Săi la nuntă.
Poate vor fi fost unele neamuri, cum se întâmplă în multe părți, și vor fi spus:
- Dar cine din satul acesta L-a mai chemat pe Iisus la nuntă? Dacă vine El, strică obiceiurile... va fi altfel totul la nuntă.
Dar toți ceilalți au ascultat spusele Sfintei Mame a lui Iisus, care i-a convins, și ei au spus:
- Da, să-L chemăm pe El, pe Iisus!
Nu știu de ce așa putere au unele suflete în cuvânt, că sunt ascultate! Tot așa a fost și samariteanca aceea ce se duce la ai săi și spune la o cetate:
- Veniți să vedeți un Om care mi-a spus mie tot ce am făcut!
Câtă putere a avut și această femeie, că nu a spus nimeni că nu... Și toată cetatea s-a dus și L-au văzut pe Iisus, iar după ce L-au văzut, mai mult s-au aprins și ziceau:
- Acum credem nu numai din spusele tale, ci din pricină că am văzut cu ochii noștri!
Puterea aceasta! De unde vine această putere? Puterea aceasta pe care Sfânta Mamă a lui Iisus a avut-o de a făcut această mărturisire atât de frumoasă înainte de a fi nunta, pentru ca în urmă, după ce a venit nunta, toată nunta să fie binecuvântată.
O, ce mărturie! Binecuvântate sunt sufletele - rarele suflete, scumpele suflete, sfintele suflete - mărturisitoare.
Scumpa Mamă a lui Iisus a avut această îndrăzneală sfântă și râvnă puternică și vie. Ea nu s-a lăsat până ce nu a aranjat lucrurile în așa fel că în urma Ei a venit Fiul Sfânt, Dumnezeu, la nuntă, să aducă bucurie și să aducă binecuvântare. Nu numai la miri, ci și la toți nuntașii!
Sfânta Mamă a lui Iisus era acolo... Ea n-a fost degeaba acolo... Ea a fost o mărturie pentru Dumnezeu, până la sfârșitul veacurilor.
O mărturie trebuie să fim și noi la nunțile noastre. Putem noi, acolo unde suntem, să fim o mărturie?
Iosif, un sfetnic al soborului, un om cu vază... Biserica noastră însă îi dă un nume și mai frumos: „Iosif cel cu bun chip, luând de pe Cruce Preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme ungându-l, în mormânt nou, îngropându-l, l-au pus”.
Iată ce a făcut Iosif!
Să luăm aminte ce s-a spus altădată! Era Iosif un sfetnic al soborului... Atunci când s-a ținut sfatul acela, ca să-L omoare pe Iisus, unde erai tu, Iosife? Și el spune:
- Eu n-am fost acolo!... Eu îmi spăl mâinile de sfatul acesta. Eu nu vreau să-mi unesc votul meu cu al lor...
Iosife, și crezi c-ai rezolvat-o cu asta? Că n-ai luat parte la sfatul acesta, când trebuia să iei parte?
Cum ai putut, Iosife, să dormi în noaptea aceea din Joia Mare? Când ai fost anunțat și tu: „Vino! Pentru că uite ce se petrece! Să scăpăm odată de Neplăcutul Acesta... Care ne strică Legea, care ne spurcă Sâmbăta și face vindecări... Vino tu, Iosife, nu te-ai dus. Cum ai putut să stai în patul tău? Cum ai putut să stai la masa ta? Cum ai putut să stai acasă? De ce nu te-ai dus tu, Iosife?
Când ți s-a spus: „Să scăpăm de El!” , dacă tu, Iosife, ești ucenicul Lui, de ce n-ai spus: „Acesta-i Dumnezeu! Acesta-i Trimisul! Acesta-i Cel despre care au vorbit prorocii... Ce faceți, oameni? De ce vreți să-L răstigniți? De ce vreți să-L judecați? De ce vreți să-L alungați? De ce faceți asta?”
O, Iosife, de ce n-ai avut îndrăzneala aceasta? Tu, Iosife, te-ai dus numai după ce a fost judecat Iisus.
Iosif a îndrăznit să se ducă la Pilat, să ceară Trupul lui Iisus... Dar îndrăzneala aceasta a fost prea târzie...
De ce n-ai îndrăznit tu, Iosife, mai dinainte?
Binecuvântat să fii tu, Gamaliel, care altădată ai fost și tu la un sfat și nu te-ai dat în lături. Dar n-ai fost numai în zadar la sfatul acela, ci tu ai spus să-i scoată numai puțin afară pe apostoli. Și, după ce i-a scos afară pe apostoli, tu te-ai ridicat și ai făcut o mărturie așa de frumoasă și toți au ascultat.
De ce oare, Iosife, n-ai făcut și tu așa? De ce nu ți-ai făcut partea ta? Ai fost om cu vază. Ai fost om de frunte... Dar n-ai făcut în momentele acelea ce erai dator să faci.
Vine Nicodim, cel ce a mers noaptea la Iisus... Amândoi erau sfetnici pricepuți... Amândoi au tăcut! Amândoi au stat apoi și apar numai când e prea târziul... Numai noaptea, numai după ce trece timpul... Cum sunt și niște insecte și niște păsări pe care toată ziua nu le vezi, ci numai când e noapte apar și ele dintr-o dată. Așa vin și acești doi ucenici, numai noaptea...
După ce a trecut timpul, după ce a trecut vremea.
Chiar dacă L-au îngropat cu lacrimi... Chiar dacă L-au îngropat cu durere... poate că vor fi și plâns când vor fi văzut rănile Lui și vor fi strigat: „O, Însângeratule, cât de chinuit ai fost! Ce am făcut cu Tine? Tu Te odihnești măcar în mormânt... dar noi nu ne putem odihni...”.
Și se vor fi dus acasă și vor fi spus la familiile lor: „De-acum nu va mai fi hărțuit de ei... De-acum sunt liniștiți... El, Dumnezeu, doarme acolo înmormântat...
Cu asta ai venit tu, Iosife?... Cu asta ați venit voi, ucenici a lui Iisus? Voi, care erați cu vază? Voi, cei care erați printre cei de frunte? Voi, care puteați să faceți o mărturie despre Iisus, să faceți tot ce era posibil, dar să nu-L lăsați pe Dumnezeu?...
O, frații mei dragi! Vremea lor a trecut atunci... Acum e vremea noastră! Acuma-i vremea mea. Acuma-i vremea ta. Ce mărturie facem noi despre Iisus? Cum Îl mărturisim acolo unde suntem?
Mama lui Iisus n-a fost în zadar acolo unde s-au sfătuit cum să se țină nunta.
Iosif însă a fost în zadar!
Nicodim însă a fost în zadar!
Poate, fratele meu, poate, sora mea... poate tu nu ești dintr-o cetate așa de vază ca Iosif, că nici Sfânta Maria, Maica Domnului, n-a fost dintr-o cetate de vază. Și nici numele ei n-a fost atât de cunoscut, ci doar la urma urmei a fost cunoscut, din pricina mărturiei, a trăirii, a vieții ei... Așa a fost cunoscută Maria, Maica Domnului ! Doar la urmă, doar la urmă...
Așa cum vei fi, și tu trebuie să faci o mărturie despre Numele lui Dumnezeu! Tu trebuie să-L mărturisești pe El acolo, în locul unde ești, ca să nu fii numai în zadar în locul acela. Ci să fii de folos în locul unde te-a trimis Cel ce te-a trimis, pentru ca în urma mărturisirii tale frumoase să poată veni Iisus.
În primul verset pe care l-am amintit este vorba de nuntă.
În celălalt verset este vorba despre un sfat și o judecată.
La nuntă a fost chemat Iisus din pricină că a fost acolo o mărturie frumoasă și curată, și îndrăzneață - a Sfintei Mame.
La sfat a fost judecat Iisus și a fost, până la urma urmei, omorât Iisus, pentru că n-a fost o mărturie puternică acolo când trebuia să fie și care trebuia să fie.
Este vorba și despre o nuntă, și despre o judecată.
Ca mâine, va veni iarăși o Nuntă, căci toate nunțile noastre de aici ne vorbesc despre o altă Nuntă.
Ca mâine va veni iarăși o Nuntă! Ce frumos va fi la acea Nuntă! Ce cântări vor fi acolo! Ce Mire va fi Mirele Acela! Ce veșnicie, ce Dimineață va fi acea Dimineață pentru toți aceia care au făcut o mărturie frumoasă despre El!
Dar va veni și o judecată pentru toți acei care au tăcut când trebuia să vorbească. Pentru toți aceia care n-au luat parte când trebuia să ia parte, să apere Adevărul lui Iisus.
Nu demult era vorba despre o nuntă. Și mulți dintre frați au spus: „Noi nu ne ducem acolo! Pentru că Adevărul este acolo deformat. Noi nu luăm parte acolo! Noi ne retragem!”.
Și cu aceasta, frate, crezi că ai rezolvat ceva? Crezi că ai terminat? Să nu iei parte acolo?... Din contra, fratele meu drag, dacă Adevărul este deformat... Adevărul în care ai crezut... Adevărul în care vrei să rămâi tu și ai tăi în Lucrarea în care Domnul ne-a dat atâtea bucurii și atâtea binecuvântări... fratele meu, tu trebuie să fii acolo! Tu nu poți să te retragi. Tu trebuie să fii acolo. Tu trebuie să aperi Adevărul. Tu trebuie să depui o mărturie pentru Adevăr. Pe tine trebuie ca, prin mărturia ta, să te știe toți că ești de partea Adevărului. Și că tu așa ești.
Faptul că Iosif n-a luat parte la hotărârea celorlalți, la sfatul celorlalți, a fost același lucru... A fost aceeași pagubă. A fost aceeași crimă, fraților! El s-a făcut un vinovat, fraților, după cum vinovați au fost toți cei care au plănuit planurile rele. El s-a făcut vinovat pentru că n-a luat apărarea atunci când trebuia s-o ia.
Frații mei dragi, nu vă dați înapoi de la mărturia care vi se cere și vouă!
Cu cât ai un nume mai cunoscut...
Cu cât ai un dar mai mare...
Cu cât ai un loc mai de vază...
Cu cât ai un talent mai ales...
Cu cât poate tu ești un sfetnic al soborului...
Cu atât tu ai o obligație, o datorie mai mare să aperi Adevărul, să fii de partea Adevărului. Să faci tot ce-ți este ție în putință. Și numai după ce vei face totul, dar absolut totul, numai după aceea poți să spui: „Doamne, Tu știi că am făcut tot ce am putut!”.
O, frații mei dragi, Dumnezeu vrea mărturia noastră! Dumnezeu cere mărturia ta. Tu trebuie să mărturisești despre El. Despre felul cum va fi mărturia noastră, așa-L va cunoaște lumea pe Dumnezeu.
Dorim pentru scumpii noștri tineri miri care ne-au făcut bucuria din ziua de azi, ca noi să ne putem vedea aici în acest loc, dorim și pentru ei, și pentru viața lor, și pentru casa lor, ca Domnul să le dăruiască o mărturie frumoasă, o îndrăzneală sfântă ca și Maicii Sfinte. Pentru ca și în casa lor, toți cei care vor veni să se poată întâlni cu Iisus. Toată viața lor să fie o mărturie frumoasă închinată lui Iisus, în slujba lui Dumnezeu.
Dorim și pentru noi, pentru toți ceilalți, ca fiecare dintre noi, acolo în locul unde suntem fiecare acum, în vremea noastră, să dăm o mărturie frumoasă despre Iisus. Să apărăm cauza lui Iisus, să apărăm Adevărul chiar cu orice preț. Să nu venim prea târziu și noi, ca liliecii.
Dacă nu l-am putut apăra, atunci să-l îngropăm și să ne mulțumim că am îngropat Adevărul și să-l plângem apoi: „O, Adevărule Scump, cum Te-am îngropat și chinuit... De-acum odihnește-Te!”.
Iosif!... Iosif!... Ne aducem aminte de un alt Iosif.
Iosif! Un Iosif de mai târziu, de pe vremea noastră, când Adevărul părea că-i îngropat cu totul. Când viața părea că nu mai este...
Acest Iosif trimis de Dumnezeu în țara noastră, în Biserica noastră, în poporul nostru, a făcut tot ce a putut, cu șapte răni în trupușorul lui slăbit, bolnav. El n-a fost în zadar trimis aici la noi, în țara noastră. El a dezgropat Adevărul.
Noi n-am fi venit niciodată aici, nici nu ne-am fi văzut fețele noastre, nici nu ne-am fi cunoscut, nici nu ne-am fi îmbrățișat, nici nu ne-am fi spus unii altora „Slăvit să fie Domnul!” . Nu ne-am fi spus plângând, dacă n-ar fi fost acest Iosif trimis de Dumnezeu mai dinainte, ca să aranjeze lucrurile în așa fel, să poată veni Iisus. Nici n-am fi fost în satul acesta, nici la noi, nici la voi...
O, ce mărturie a făcut acest om! Ce înaintași sfinți avem noi! O, tinerilor, oare vor mai fi și tineri nechibzuiți, care să nu-și prețuiască părinții lor? Să uite jertfa părinților lor, ostenelile lor și lacrimile lor? Ale acelora care s-au topit, ca mâine să ni-L aducă nouă pe Hristos, să ne aducă nouă viața, să putem fi și noi fericiți. Și mâine să ajungem și noi odată la o Nuntă, după ce am făcut și noi o mărturie frumoasă, așa cum au făcut-o și cei de dinaintea noastră.
Nu știm cum să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru tot binele pe care ni l-a făcut El nouă chiar dinainte de a-L cunoaște noi pe El. Îi rămânem mereu datori și recunoscători pentru ziua de astăzi, pentru că ne-am întâlnit și la această sărbătoare. Vom pleca din locul acesta mai fericiți, mai uniți unii cu ceilalți și mai hotărâți să apărăm Adevărul. Amin.
Slăvit să fie Domnul!