Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.
Numai ceea ce împarţi celor flămânzi şi lipsiţi se mulţeşte şi satură.
Şi numai ceea ce ai dăruit lui Hristos, ajunge o hrană substanţială, o mâncare hrănitoare cu adevărat.
te trudeşti dar nu ai,
Căci tot ce păstrezi numai pentru tine, fie material, fie duhovnicesc, scade, se usucă şi se pierde.
Hristos a împărţit şi împarte mereu.
După pilda Lui şi cei care sunt ucenici ai Săi au împărţit şi împart şi ei. Cinci pâinişoare de orz au crescut în mâinile Domnului
şi au crescut apoi şi mai departe şi în mâinile ucenicilor Săi.
Ce mici trebuie să fi fost fărâmiturile din aceste pâinişoare la un atât de mare număr de flămânzi... Doar trebuie să fi fost foarte mici pâinişoarele, ca un copil să poată duce cinci. Peştii la fel.
Dar ele au crescut mereu, cum creşte orice bine care se face, dacă nu se întrerupe.
După cum creşte şi harul dacă nu-i împiedicat.
După cum creşte şi puterea, dacă nu-I Duhul alungat.
După cum creşte în Domnul oricine, dacă rămâne în El.
După cum creşte Trupul şi Sângele Domnului care satură pe toţi cei care se împărtăşesc din El cu credinţă.
Iar ucenicii au dat poporului. Căci vai de cei care au primit de la Domnul, dar nu dau altora (1 Cor. 9, 16).
Isus a dat ucenicilor pâinea binecuvântată de El. Iar ucenicii n-au dat altceva, decât ceea ce era binecuvântat de Hristos. Căci va fi vai de acei ucenici care dau poporului ceea ce nu-i de la Hristos şi nu este binecuvântat de El.
Vai va fi de toţi aceia care dau mulţimii învăţături şi hrană care nu vine de la Dumnezeu şi nu sunt binecuvântate de El (Ieremia 14, 14).
După cum va fi vai şi de acei oameni nechemaţi de Domnul şi nepregătiţi pentru slujba de împărţitor a Pâinii din cer, se apucă să facă acest lucru sfânt profanând Taina lui Dumnezeu, prin trăirea lor păcătoasă.
Hrana împărţită o primeau numai cei care şedeau jos.
Căci numai cei smeriţi vor fi săturaţi de binecuvântări.
Cei care stăteau în picioare, erau ucenicii care se osteneau, care alergau, care aveau răspundere pentru alţii, ei rămâneau să mănânce mai la urmă... După ce se vor fi săturat toţi.
Căci aşa păţesc totdeauna ucenicii cu răspundere în Lucrarea lui Dumnezeu. Adesea, pentru ei, prilejurile care pentru alţii sunt bucurii şi întărire sufletească, sunt prilejuri de alergări, de muncă, de trudă şi de osteneală, pentru a-i hrăni pe alţii cât mai bine şi cât mai din belşug, împrospătându-i cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu hrană întăritoare.
Ucenicii Domnului mai mult ca toţi se îngrijesc de toţi, împovăraţi cu răspunderea pentru fiecare suflet. Şi se sfârşesc în slujba altora, slujbă totdeauna neînchipuit de grea (2 Cor. 6, 1-10; Efes. 4, 11-15; Apoc. 6, 9).
Pentru a-i putea înfăţişa înaintea lui Hristos, curaţi, pe toţi cei care le-au fost încredinţaţi lor (2 Cor. 11, 2; Colos. 2, 1-3).
De aceea şi porunceşte Cuvântul lui Dumnezeu ca ei să fie preţuiţi foarte mult din pricina lucrării lor, căci oricine îi nesocoteşte pe ei, Îl nesocotesc pe Acela care i-a ales şi le-a încredinţat slujba aceasta (1 Tes. 5, 12).
Tu ucenic al lui Hristos, oare ce împarţi tu gloatei flămânde între care ai fost pus? Cuvântul Duhului Sfânt, sau cuvântul închipuirilor tale, al visurilor şi al vedeniilor tale, nepotrivite cu Cuvântul Scripturilor şi străine de El?
Împarţi tu oare ce ai primit din mâna Domnului stând şi umblând cu Isus, sau împarţi ceea ce îţi dă altcineva?
- Iar tu biet suflet flămând care ai nevoie de Hristos bagă şi tu bine de seamă ce fel de hrană ţi se dă! Nu înghiţi orice. Şi nu te hrăni cu orice.
Nu primi ceea ce nu vine de la Hristos şi ce nu-i din El şi din Adevărul Lui, oricine ţi-ar da această hrană.
Caută pe ucenicii care trăiesc cu Isus şi stau în picioare lângă El în Biserica Lui... Pe cei care umblă totdeauna cu Domnul şi merg drept pe urmele Lui.
Căci aceştia primesc hrana cea bună şi care poate întări cu adevărat şi sătura sufletul tău.
Ia seama deci care sunt ucenicii aceştia şi du-te numai la ei după hrană, fiindcă ei îţi vor da numai Cuvântul lui Hristos în mijlocul Bisericii Sale, Taina Sa cea sfântă şi mântuitoare, căci numai aceasta satură şi mântuieşte sufletul (Colos. 3, 16).
Doamne şi Dumnezeul nostru,
Te rog ajută-mă şi pe mine să alerg mereu cu sufletul flămând după auzirea Cuvântului Tău ca să mă satur şi să cresc în roadele Duhului Sfânt.
Ridică mereu şi întăreşte pe ucenicii Tăi care ne împart Pâinea primită din mâinile Tale,
mulţeşte Doamne numărul lor şi puterea lor spre slava Ta şi mântuirea lumii.
Amin.
+
Fiul meu, tu dărnicia zi de zi să ţi-o mulţeşti
fără să mai spui: ajunge, fără să mai oboseşti.
+
Dacă poţi da bani sau pâine
nu da numai promisiuni
şi nu spune: vino mâine
dacă ştii că spui minciuni.