Isus a luat pâinile, a mulțumit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cât au voit.
Numai ceea ce împarți celor flămânzi și lipsiți se mulțește și satură.
Și numai ceea ce ai dăruit lui Hristos, ajunge o hrană substanțială, o mâncare hrănitoare cu adevărat.
te trudești dar nu ai,
Căci tot ce păstrezi numai pentru tine, fie material, fie duhovnicesc, scade, se usucă și se pierde.
Hristos a împărțit și împarte mereu.
După pilda Lui și cei care sunt ucenici ai Săi au împărțit și împart și ei. Cinci pâinișoare de orz au crescut în mâinile Domnului
și au crescut apoi și mai departe și în mâinile ucenicilor Săi.
Ce mici trebuie să fi fost fărâmiturile din aceste pâinișoare la un atât de mare număr de flămânzi... Doar trebuie să fi fost foarte mici pâinișoarele, ca un copil să poată duce cinci. Peștii la fel.
Dar ele au crescut mereu, cum crește orice bine care se face, dacă nu se întrerupe.
După cum crește și harul dacă nu-i împiedicat.
După cum crește și puterea, dacă nu-I Duhul alungat.
După cum crește în Domnul oricine, dacă rămâne în El.
După cum crește Trupul și Sângele Domnului care satură pe toți cei care se împărtășesc din El cu credință.
Iar ucenicii au dat poporului. Căci vai de cei care au primit de la Domnul, dar nu dau altora (1 Cor. 9, 16).
Isus a dat ucenicilor pâinea binecuvântată de El. Iar ucenicii n-au dat altceva, decât ceea ce era binecuvântat de Hristos. Căci va fi vai de acei ucenici care dau poporului ceea ce nu-i de la Hristos și nu este binecuvântat de El.
Vai va fi de toți aceia care dau mulțimii învățături și hrană care nu vine de la Dumnezeu și nu sunt binecuvântate de El (Ieremia 14, 14).
După cum va fi vai și de acei oameni nechemați de Domnul și nepregătiți pentru slujba de împărțitor a Pâinii din cer, se apucă să facă acest lucru sfânt profanând Taina lui Dumnezeu, prin trăirea lor păcătoasă.
Hrana împărțită o primeau numai cei care ședeau jos.
Căci numai cei smeriți vor fi săturați de binecuvântări.
Cei care stăteau în picioare, erau ucenicii care se osteneau, care alergau, care aveau răspundere pentru alții, ei rămâneau să mănânce mai la urmă... După ce se vor fi săturat toți.
Căci așa pățesc totdeauna ucenicii cu răspundere în Lucrarea lui Dumnezeu. Adesea, pentru ei, prilejurile care pentru alții sunt bucurii și întărire sufletească, sunt prilejuri de alergări, de muncă, de trudă și de osteneală, pentru a-i hrăni pe alții cât mai bine și cât mai din belșug, împrospătându-i cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu hrană întăritoare.
Ucenicii Domnului mai mult ca toți se îngrijesc de toți, împovărați cu răspunderea pentru fiecare suflet. Și se sfârșesc în slujba altora, slujbă totdeauna neînchipuit de grea (2 Cor. 6, 1-10; Efes. 4, 11-15; Apoc. 6, 9).
Pentru a-i putea înfățișa înaintea lui Hristos, curați, pe toți cei care le-au fost încredințați lor (2 Cor. 11, 2; Colos. 2, 1-3).
De aceea și poruncește Cuvântul lui Dumnezeu ca ei să fie prețuiți foarte mult din pricina lucrării lor, căci oricine îi nesocotește pe ei, Îl nesocotesc pe Acela care i-a ales și le-a încredințat slujba aceasta (1 Tes. 5, 12).
Tu ucenic al lui Hristos, oare ce împarți tu gloatei flămânde între care ai fost pus? Cuvântul Duhului Sfânt, sau cuvântul închipuirilor tale, al visurilor și al vedeniilor tale, nepotrivite cu Cuvântul Scripturilor și străine de El?
Împarți tu oare ce ai primit din mâna Domnului stând și umblând cu Isus, sau împarți ceea ce îți dă altcineva?
- Iar tu biet suflet flămând care ai nevoie de Hristos bagă și tu bine de seamă ce fel de hrană ți se dă! Nu înghiți orice. Și nu te hrăni cu orice.
Nu primi ceea ce nu vine de la Hristos și ce nu-i din El și din Adevărul Lui, oricine ți-ar da această hrană.
Caută pe ucenicii care trăiesc cu Isus și stau în picioare lângă El în Biserica Lui... Pe cei care umblă totdeauna cu Domnul și merg drept pe urmele Lui.
Căci aceștia primesc hrana cea bună și care poate întări cu adevărat și sătura sufletul tău.
Ia seama deci care sunt ucenicii aceștia și du-te numai la ei după hrană, fiindcă ei îți vor da numai Cuvântul lui Hristos în mijlocul Bisericii Sale, Taina Sa cea sfântă și mântuitoare, căci numai aceasta satură și mântuiește sufletul (Colos. 3, 16).
Doamne și Dumnezeul nostru,
Te rog ajută-mă și pe mine să alerg mereu cu sufletul flămând după auzirea Cuvântului Tău ca să mă satur și să cresc în roadele Duhului Sfânt.
Ridică mereu și întărește pe ucenicii Tăi care ne împart Pâinea primită din mâinile Tale,
mulțește Doamne numărul lor și puterea lor spre slava Ta și mântuirea lumii.
Amin.
+
Fiul meu, tu dărnicia zi de zi să ți-o mulțești
fără să mai spui: ajunge, fără să mai obosești.
+
Dacă poți da bani sau pâine
nu da numai promisiuni
și nu spune: vino mâine
dacă știi că spui minciuni.