Isus a zis: Spuneți oamenilor să șadă jos. În locul acela era multă iarbă.
Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii.
Cel mai comod loc pentru odihnă este chiar jos.
Cu cât stă cineva mai jos, cu atât este mai odihnit.
Cel care stă chiar jos, acela se odihnește cel mai bine.
Acest lucru îl știm cu toții: ce odihnitor e să șezi pe iarbă.
Cel mai odihnit și liniștit suflet de pe lume este acela care poate să fie și să rămână mai smerit ca toți. Cu cât cineva poate să se smerească mai mult, cu atât va fi mai plin de pace. Acela care poate să fie mai smerit ca toți, este cel care se bucură de o mai plăcută odihnă sufletească.
Acest lucru îl știu foarte puțini.
Isus a zis ca oamenii să șadă jos nu să șadă sus.
Pentru că atunci când oamenii șed sus, sunt totdeauna în primejdie să cadă. Cine crede că stă sus, să ia bine seama - spune Evanghelia (Rom. 11, 20; 1 Cor. 10, 12).
Ce bine le șade oamenilor să șadă jos! Ce înalți și înțelepți sunt oamenii care știu să șadă mereu jos,
care știu să șadă mai jos ca toți, să fie mai răbdători și mai smeriți,
mai blânzi și mai tăcuți,
mai retrași și mai modești ca toți.
Care nu țin ca să fie ei mai întâi serviți,
ei mai întâi prețuiți,
ei mai întâi avantajați,
ci știu să șadă mai jos, mai în urmă, mai neobservați, oricând este vorba de laude, de pretenții, de avantaje și drepturi pe pământ.
Care sunt primii la datorii, dar ultimii la drepturi.
Noi înșine știm că totdeauna când am fost așa a fost bine.
Și totdeauna când n-am fost așa a fost rău.
Ce bine le șade oamenilor să nu vorbească trufași niciodată,
nici să se poarte mândru,
nici să strige provocator,
nici să amenințe pe nimeni.
Căci mulți din cei care au făcut ieri așa, azi umblă în zdrențe și cu roaba prin noroaie. Îngropați în rușine și în calicie, așa cum meritau.
Ce bine le șade oamenilor când își văd nimicnicia,
când își cunosc mărginirea
și când își dau seama ce nimica sunt. Căci puși în cumpănă, toți oamenii laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare (Psalm 62, 9).
Cine cunoaște acum măcar cât de puțin din descoperirile științei cu privire la cosmos și la atom, știe ce mare adevăr a grăit Cuvântul lui Dumnezeu în acest psalm, cu mii de ani înainte de descoperirile de azi.
... În locul acela era multă iarbă verde, spune Evanghelia. Pentru că Isus nu așează pe nimeni niciodată din câți Îl ascultă pe El în locuri rele și chinuitoare.
Ci pe cât este de plăcută șederea pe iarbă verde,
pe cât de odihnitoare este șederea pe covorul moale și plăcut al mușchiului, când stai pe multă iarbă verde,
- așa este de moale, de plăcut și odihnitor totdeauna, pentru cel care este un credincios smerit, tăcut și răbdător, așezarea la picioarele lui Isus. Așa este pentru sufletul care stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic (Psalm 91, 1).
Preadulcele nostru Mântuitor Isus,
Îți mulțumim pentru odihna pe care ne-ai dat-o Tu când ne-ai chemat: Veniți la Mine toți cei osteniți...
Te rugăm ajută-ne să rămânem mereu smeriți și ascultători la picioarele Tale,
să mergem mereu credincioși pe urmele Tale,
spre a ne putea bucura totdeauna de pacea Ta și de pacea cu Tine.
Amin.
+
Când ești singur, la a tale mari scăderi să te gândești,
când ești cu-alții, la nici una de-ale lor să nu te-oprești.
+
Nu fi mândru! - cel fățarnic n-are sufletul senin,
Spicul gol și-nalță fruntea, dar și-o pleacă spicul plin.