Isus a zis: Spuneţi oamenilor să şadă jos. În locul acela era multă iarbă.
Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
Cel mai comod loc pentru odihnă este chiar jos.
Cu cât stă cineva mai jos, cu atât este mai odihnit.
Cel care stă chiar jos, acela se odihneşte cel mai bine.
Acest lucru îl ştim cu toţii: ce odihnitor e să şezi pe iarbă.
Cel mai odihnit şi liniştit suflet de pe lume este acela care poate să fie şi să rămână mai smerit ca toţi. Cu cât cineva poate să se smerească mai mult, cu atât va fi mai plin de pace. Acela care poate să fie mai smerit ca toţi, este cel care se bucură de o mai plăcută odihnă sufletească.
Acest lucru îl ştiu foarte puţini.
Isus a zis ca oamenii să şadă jos nu să şadă sus.
Pentru că atunci când oamenii şed sus, sunt totdeauna în primejdie să cadă. Cine crede că stă sus, să ia bine seama - spune Evanghelia (Rom. 11, 20; 1 Cor. 10, 12).
Ce bine le şade oamenilor să şadă jos! Ce înalţi şi înţelepţi sunt oamenii care ştiu să şadă mereu jos,
care ştiu să şadă mai jos ca toţi, să fie mai răbdători şi mai smeriţi,
mai blânzi şi mai tăcuţi,
mai retraşi şi mai modeşti ca toţi.
Care nu ţin ca să fie ei mai întâi serviţi,
ei mai întâi preţuiţi,
ei mai întâi avantajaţi,
ci ştiu să şadă mai jos, mai în urmă, mai neobservaţi, oricând este vorba de laude, de pretenţii, de avantaje şi drepturi pe pământ.
Care sunt primii la datorii, dar ultimii la drepturi.
Noi înşine ştim că totdeauna când am fost aşa a fost bine.
Şi totdeauna când n-am fost aşa a fost rău.
Ce bine le şade oamenilor să nu vorbească trufaşi niciodată,
nici să se poarte mândru,
nici să strige provocator,
nici să ameninţe pe nimeni.
Căci mulţi din cei care au făcut ieri aşa, azi umblă în zdrenţe şi cu roaba prin noroaie. Îngropaţi în ruşine şi în calicie, aşa cum meritau.
Ce bine le şade oamenilor când îşi văd nimicnicia,
când îşi cunosc mărginirea
şi când îşi dau seama ce nimica sunt. Căci puşi în cumpănă, toţi oamenii laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare (Psalm 62, 9).
Cine cunoaşte acum măcar cât de puţin din descoperirile ştiinţei cu privire la cosmos şi la atom, ştie ce mare adevăr a grăit Cuvântul lui Dumnezeu în acest psalm, cu mii de ani înainte de descoperirile de azi.
... În locul acela era multă iarbă verde, spune Evanghelia. Pentru că Isus nu aşează pe nimeni niciodată din câţi Îl ascultă pe El în locuri rele şi chinuitoare.
Ci pe cât este de plăcută şederea pe iarbă verde,
pe cât de odihnitoare este şederea pe covorul moale şi plăcut al muşchiului, când stai pe multă iarbă verde,
- aşa este de moale, de plăcut şi odihnitor totdeauna, pentru cel care este un credincios smerit, tăcut şi răbdător, aşezarea la picioarele lui Isus. Aşa este pentru sufletul care stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic (Psalm 91, 1).
Preadulcele nostru Mântuitor Isus,
Îţi mulţumim pentru odihna pe care ne-ai dat-o Tu când ne-ai chemat: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi...
Te rugăm ajută-ne să rămânem mereu smeriţi şi ascultători la picioarele Tale,
să mergem mereu credincioşi pe urmele Tale,
spre a ne putea bucura totdeauna de pacea Ta şi de pacea cu Tine.
Amin.
+
Când eşti singur, la a tale mari scăderi să te gândeşti,
când eşti cu-alţii, la nici una de-ale lor să nu te-opreşti.
+
Nu fi mândru! - cel făţarnic n-are sufletul senin,
Spicul gol şi-nalţă fruntea, dar şi-o pleacă spicul plin.