Isus le-a zis: Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum.
În orice comunitate de credincioși sunt trei feluri de suflete: sunt suflete mari, suflete mijlocii și suflete mici, în credință și în roadele Duhului Sfânt.
Așa după cum spune Domnul nostru Isus Hristos în pilda cu Semănătorul când a zis: Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-L înțelege. El aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul șaizeci, altul treizeci... (Matei 13, 23).
Bineînțeles că orice lucrător bun ar dori ca toate grăunțele lui să aducă rodul de o sută. Dar aceasta nu depinde numai de el, ci depinde de încă foarte multe alte cauze care, unele îi sunt cunoscute, dar altele îi rămân ascunse pe totdeauna.
Noi putem să ne întrebăm uneori: de ce Același Cuvânt pe unii îi mișcă iar pe alții nu?
De ce din aceiași părinți, unii copii sunt buni, iar alții nu?
De ce din Același Cuvânt, unii scot un înțeles mântuitor, iar alții nu?
De ce rugăciunea noastră este uneori fierbinte și slobodă, iar alteori nu?
De ce unora le este dat să cunoască tainele Împărăției lui Dumnezeu, iar altora nu?
Uneori putem da la aceste întrebări un răspuns sigur zicând: pentru asta!
Dar de atâtea ori nu putem spune decât: nu știm! - E așa: dar de ce e așa, numai Dumnezeu știe.
Așa este și cu aceste trei feluri de credincioși din bisericile și adunările Domnului.
Starea aceasta uneori poate depinde de stăruințele pe care și le dă fiecare de a aduce roadele Duhului. Și de a alerga în alergarea care îi stă înainte (Evrei 12, 1; 2 Petru 1, 9).
Uneori poate că nu depinde nici de cel care vrea nici de cel care aleargă, ci de Dumnezeu care are milă (Rom. 9, 16).
Dar un lucru este sigur: că aceste două adevăruri sunt totuși strâns legate între ele și condiționate unul de celălalt. Anume că dacă Dumnezeu nu-Și dă harul Lui, este sigur că toate ostenelile noastre ar fi zadarnice.
Dar și mai sigur este că harul lui Dumnezeu se dă totdeauna numai acelora care depun toate aceste osteneli, după cât este în puterea lor.
Nu este lucrător al Domnului acela care n-a adus în Lucrarea Domnului chiar nici un suflet. Care n-a adus Cauzei Lui chiar nici un rod. Nu este un pescar al lui Isus acela care n-a prins în mreaja Evangheliei chiar nici un pește pentru Hristos!
Când vom ajunge pe Țărmul Veșniciei, când vom fi ieșit din apele acestei vieți, Domnul nostru Isus Hristos ne va cere să-I arătăm peștii pe care i-am prins pentru El. Sufletele pe care le-am salvat din valurile lumii acesteia. Roadele ostenelilor și a misiunii noastre în slujba mântuirii Sale.
Ce-I vom arăta noi atunci oare?
Când El ne va spune: aduceți din peștii pe care i-ați prins voi, - vom putea noi să-I spunem Domnului, desigur cu smerenie, cu recunoștință și cu modestie, - dar și cu o inimă fericită: - iată Doamne ostenelile robului Tău, am mai adus, prin harul Tău, aceste suflete mântuite prin Jertfa Ta!...
Ce fericit va fi răsplătit atunci pescarul care va înfățișa înaintea Stăpânului rodul muncii sufletului său. El va primi o răsplată strălucită și o laudă adevărată de la Domnul (2 Cor. 10, 18). Dar ce va face oare acela care nu se va putea înfățișa decât cu peștii prinși de alții, și atrași de el apoi în mreaja lui?
Nu va fi acela oare robul viclean și leneș aruncat atunci în întunericul cel blestemat? (Matei 25, 26-30). Sau ce va face acela care a pierdut și risipit peștii strânși de alții cu trudă și jertfă? Fiecare să ia bine seama la cuvântul înștiințării necruțătoare a Domnului!
Isus le-a zis: aduceți din peștii pe care i-ați prins...
Nu toți peștii sunt aleși. Toți sunt chemați. Toți sunt binecuvântați - dar numai unii sunt aleși.
Adevărata alegere desigur că o va face numai Domnul și Stăpânul care Singur cunoaște adevărul întreg, despre noi, despre fiecare.
Această alegere se va face în Marea Zi a Răsplătirii, când Hristos, Cunoscătorul fiecăruia va arăta ce a fost și ce a făcut fiecare din ai Lui.
Dar și până atunci, chiar și astăzi, în măsura în care avem și noi Duhul Lui nepărtinitor, putem vedea pe cei care se aleg dintre frați și dintre surori. Printr-o mai fierbinte iubire, printr-o mai harnică lucrare și printr-o mai smerită curăție față de Domnul Isus. Aceștia sunt acei pe care îi cere Domnul pentru scopurile Sale, pentru Lucrarea Sa, pentru planul Său.
Să ne străduim și noi în așa fel încât când Domnul va căuta printre cei din adunarea noastră, să afle multe suflete alese, pe care să le poată folosi cu bucurie în orice scop are El nevoie să Se folosească de noi.
Domnul cere ucenicilor să-I înfățișeze din peștii pe care ei i-au prins acum.
Aceasta este o poruncă să lucrăm neîncetat și să mergem neîncetat la pescuit. Să nu ne lenevim gândindu-ne că am ostenit de-ajuns în vremea trecută. Și nici chiar ziua trecută.
Ostenelile trecutului le-au acoperit datoriile de atunci. Dar lenea de acum ce s-o acopere?
Anul trecut poate ai făcut ceva pentru Domnul. La sfârșitul lui, poate I-ai putut aduce ceva din ce ai prins. Dar anul acesta ce ai făcut oare?
Dar azi ce ai făcut?
Dacă ai ajunge acum în fața Domnului și El ți-ar cere ceva din ceea ce ai prins astăzi, în ziua mântuirii, - ai putea să-I înfățișezi tu cu bucurie vreun rod?
Străduiește-te tu suflet iubit, să poți!
Slavă și preamărire veșnică Ție Isuse Doamne, Puternic Stăpân și Drept Răsplătitor al fiecăruia din noi.
Te rugăm binecuvântează-Ți bunii și harnicii Tăi ostenitori, care aleargă și nu obosesc, în ascultarea voii Tale și în căutarea sufletelor pierdute, pentru a le salva.
Mulțește numărul și roadele acestora, spre slava Ta, și desăvârșirea Lucrării Tale.
Dar cutremură și trezește pe cei care fură de-a gata peștii prinși de alții, înștiințează-i cu teamă, despre marea răspundere și marea osândă care le așteaptă fapta lor nelegiuită.
Ai Doamne milă și de cei care lenevesc acum, sau sunt în altă parte când ar trebui să fie la pescuitul Tău, împreună cu frații și ucenicii ostenitori și harnici.
Amin.