Drept răspuns, Isus le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin, nici unde Mă duc.
Până nu face cineva parte din Hristos, din lumina şi din viaţa Lui, până atunci nu cunoaşte nici Adevărul.
Iar dacă nu cunoaşte Adevărul, nu ştie nimic.
Nu ştie nici de unde vine, nici unde se află, nici unde merge.
Nu ştie nici ce este, nici ce va ajunge, nici ce ar trebui să fie.
Nu ştie nici ce este sub el, nici ce este în el, nici ce este deasupra lui.
Nici un astronom din lume nu ştie sigur de unde vine Soarele cu toţi sateliţii lui... şi nici unde merge el.
Soarele însă el însuşi, ştie.
Şi planetele care merg după el ştiu.
Fiindcă ele cunosc calea şi au lumină asupra căii lor, iar în lumină există şi direcţie şi înţelepciune şi orientare precisă.
Mântuitorul a spus la fel despre Sine şi despre ai Săi.
Cunoştinţa lui Hristos este şi Cunoaşterea: Ştiinţa Lui este şi Înţelepciune.
Cine este al lui Hristos şi rămâne în Hristos, ştie şi de unde vine şi unde merge. Şi cunoaşte toate lucrurile (1 Cor. 2, 11-15).
Ascultarea de Hristos îl păstrează în Hristos, în lumina Lui, în controlul Lui, în paza Lui,
iar rămânerea în Hristos îi face parte din toate darurile şi din tot harul Lui, în toată măsura în care sufletul are nevoie şi poate să le primească pe toate acestea.
După cum darurile soarelui sunt în el, şi le revarsă fiecărui satelit al său, după cât acesta fiecare este în stare să i le primească.
Pentru un suflet care stă în Hristos, şi e luminat de El, nu mai este nimic dezorientat şi nimic necunoscut, căci Hristos S-a făcut pentru el înţelepciune şi descoperire... totul (Colos. 2, 2-3; Apoc. 1, 1).
Ci este limpede şi luminează, de la început. El n-o ia acum pe una iar apoi pe alta.
Nu-i încurcat nici Cuvântul lui Dumnezeu (1 Ioan 2, 20) şi de la început este înţeles limpede şi oricine ar veni apoi să-i spună că e altfel, pe el nu-l poate clinti din prima lui încredinţare.
Nu-i acoperită nici Evanghelia (Gal. 1, 12), nici învăţătura sănătoasă, nici orientarea în ea, ci e totul descoperit şi limpede, de la început până la sfârşit.
Pentru un astfel de suflet nu pot exista nici mai multe botezuri când e aşa de limpede spus că e numai unul,
nici mai multe adevăruri, decât unul,
nici mai multe credinţe, decât una,
nici mai multe familii duhovniceşti,
nici mai multe biserici, decât una şi pe totdeauna,
după cum nu există decât un Singur Domn (Efes. 4, 4-6). Toate acestea îi sunt sigure şi neschimbate.
Nu sunt astăzi unele, iar mâine altele.
Cel luminat de Hristos ştie să deosebească duhurile, după cum ştie să deosebească un pom după roadele sale.
Ştie să cântărească drept, fără grabă şi fără greş, atât un om cât şi o acţiune. Fiindcă în Hristos, el are măsura exactă, criteriul negreşit, dreptarul adevărat!
Ştie ce este îngăduit şi ce nu îi este permis din toate, fără să fie nevoie să-i tot arate cineva.
Ştie cât de bine trebuie să facă. Ştie ce şi cum, fără să-l tot îndemne sau să-l tot silească cineva.
Dar cel care nu este în Hristos, acela nu cunoaşte nimic din toate acestea, ele fiindu-le aşa de străine, ca şi cum ele nici n-ar exista.
De aceea el umblă prin întuneric şi nu ştie încotro merge,
crede, şi nu ştie ce crede,
ascultă şi nu ştie de cine ascultă,
face şi nu ştie ce face...
Este osândit şi nu ştie că este osândit.
Merge singur la pierzare, şi nu ştie că merge la pierzare.
Căci toate acestea le-ar şti numai dacă ar veni la Hristos şi dacă ar sta ascultător şi smerit lângă El, având lumina Lui, pe care n-o are.
O Doamne Isuse,
ce fericit este sufletul care se fereşte de trufie şi de neascultare, rămânând smerit lângă Tine, în lumina Ta cea limpede şi liniştitoare,
în învăţătura Ta şi în părtăşia frăţietăţii în care l-ai chemat şi l-ai aşezat Tu de la început, unde el este păzit ca un copac în pădurea copacilor fraţi.
Dar ce nefericit ajunge nestatornicul şi trufaşul care nu face aşa. În ce primejdie şi pierzare este un astfel de om.
Fereşte-ne Doamne pe toţi de păcatul mândriei, care duce la neascultare, la ruperea de fraţi şi la rătăcirea de la învăţătura adevărată şi fereşte-ne de păcatul neascultării care duce sigur la iad,
ca să nu pierim nici trupeşte nici sufleteşte.
Amin.
+
Cunoaşterea adevărată a lui Hristos trebuie să facă din tine cel mai smerit om, în tot felul tău de viaţă.
Păr. Iosif Trifa.