Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește
despre odihna căpătată prin somn.
O, de câte ori slăbiciunea firii noastre mărginite,
sau a minții noastre necredincioase,
sau a vinovăției noastre bănuitoare,
sau a poftei noastre păcătoase,
- răstălmăcește Cuvântul Domnului și în loc să înțelegem ceea ce vrea El - înțelegem ceea ce vrem noi.
În loc să vedem gândul Domnului din Cuvântul Lui, vedem interesul nostru sau bănuielile noastre...
De atâtea ori Domnul Isus vorbise una, iar ascultătorii Lui înțeleseseră cu totul altceva (Matei 16, 6-7; Ioan 4, 32-33).
Nu era atât de mare nenorocirea dacă n-ar fi înțeles nimic.
Căci acela care nu înțelege nimic, mai întreabă odată, sau de două ori, sau de zece ori. Și cine întreabă nu greșește!
- Dar nenorocirea a fost și este totdeauna când cel care aude și nu înțelege, nu numai că nu întreabă odată spre a înțelege adevărul, dar înțelege cu totul altceva. Iar această înțelegere greșită îl face apoi să facă, cu totul altceva decât ceea ce i s-a spus. De multe ori tocmai împotrivă!
Iată dovada acestui fapt nenorocit, se vede clar în tot ce se petrece azi între ascultătorii Cuvintelor Domnului!
Din Același Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu (care nu poate fi decât Unul) - iată câte înțelesuri diferite pot scoate oamenii!
iată câte cărări - care mai de care mai rătăcite - pot lua oamenii!
Din același Botez, Unul, câte felurite botezuri pot face!
o, iată câte nefericite frământări!
Toate acestea numai pentru că trufia omului mic și de nimic, nu-l lasă să se smerească și să asculte, ca să umble în învățătura și unitatea frățească, cu dragoste.
Nu-l lasă să întrebe și să se supună! Ci îl îngâmfă să se închipuie atotcunoscător. Și îl încăpățânează să interpreteze și să răstălmăcească totul după prostia sau pofta lui,
sau după lăcomia și nebunia sa înțelegând după cum vrea el și îndărătnicindu-se apoi în această greșită înțelegere, mai pierzând și pe alții prin ea, pe lângă el.
Pe cât de cu putință este îndreptarea celui care nu a înțeles dar întreabă, pe atât de cu neputință este îndreptarea celui care înțelegând rău, nu mai vrea nici să întrebe și nici să asculte!
Pe cât de cu putință este mântuirea celui care, neștiind, ascultă, - pe atât este de cu neputință mântuirea aceluia care, știind rău se îndărătnicește cu trufie și considerându-se pe sine mai înțelept decât toți ceilalți, merge înainte pe calea sa rătăcită!
Dintre toți nenorociții, aceștia sunt cei mai de plâns.
Pentru că din orice prăpastie poate fi salvat un suflet omenesc dar din astfel de rătăcire, salvarea este de cele mai multe ori, cu neputință, fiindcă cel căzut nu se crede așa.
Priviți-i pe cei ajunși așa - și veți vedea că așa este.
Suflete al meu, nu te rușina niciodată să întrebi, când nu înțelegi bine, care este porunca Domnului cu privire la un lucru.
Și nu întârzia să o asculți când o afli limpede.
Nu ținea niciodată să forțezi tu Cuvântul lui Dumnezeu, dându-I înțelesul care ți-ar conveni ție, în locul celui pe care i-l dă El și frățietatea ta.
Când îndrumătorii și frații tăi văd un alt înțeles decât tine, nu-i disprețui nici nu te împotrivi lor. Ci cu smerenie cercetează-l și însușește-ți-l, căci acela este care ți-l spun ei! Fiecare în parte poate greși. Dar toți frații împreună nu, căci între noi este totdeauna Duhul Sfânt.
Doamne Isuse, Sfânt și Adevărat Cuvânt al lui Dumnezeu,
Te rog din tot sufletul meu să nu mă lași să cad în trufie niciodată, spre a nu răstălmăci înțelesul Cuvântului Tău.
Nu mă lăsa să fie stăpânit nici de păcate ascunse, căci din pricina acestora Duhul Adevărului nu mă poate încredința despre Adevăr,
și astfel duhul minciunii, care prin păcat are putere asupra mea mă va face să înțeleg greșit, să umblu greșit, să învăț greșit, să cred greșit
și să mă pierd pe mine și pe alții pe o cale greșită.
Ci dă-mi Doamne Isuse smerenia și sinceritatea unei inimi ascultătoare și atente, care întreabă mereu,
care cercetează și se supune,
ca să umblu numai după Adevăr în voia Ta, așa cum poruncești Tu.
Amin.
+
Cei cu inimi necurate nu văd Fața Celui Sfânt
nici în Cer Împărăția-I de n-o caută pe pământ, -
când chemarea Lui răsună încă și-astăzi pe-orice drum
n-o să-L afle nici în ceruri cei ce nu-L găsesc acum.