Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte
despre odihna căpătată prin somn.
O, de câte ori slăbiciunea firii noastre mărginite,
sau a minţii noastre necredincioase,
sau a vinovăţiei noastre bănuitoare,
sau a poftei noastre păcătoase,
- răstălmăceşte Cuvântul Domnului şi în loc să înţelegem ceea ce vrea El - înţelegem ceea ce vrem noi.
În loc să vedem gândul Domnului din Cuvântul Lui, vedem interesul nostru sau bănuielile noastre...
De atâtea ori Domnul Isus vorbise una, iar ascultătorii Lui înţeleseseră cu totul altceva (Matei 16, 6-7; Ioan 4, 32-33).
Nu era atât de mare nenorocirea dacă n-ar fi înţeles nimic.
Căci acela care nu înţelege nimic, mai întreabă odată, sau de două ori, sau de zece ori. Şi cine întreabă nu greşeşte!
- Dar nenorocirea a fost şi este totdeauna când cel care aude şi nu înţelege, nu numai că nu întreabă odată spre a înţelege adevărul, dar înţelege cu totul altceva. Iar această înţelegere greşită îl face apoi să facă, cu totul altceva decât ceea ce i s-a spus. De multe ori tocmai împotrivă!
Iată dovada acestui fapt nenorocit, se vede clar în tot ce se petrece azi între ascultătorii Cuvintelor Domnului!
Din Acelaşi Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu (care nu poate fi decât Unul) - iată câte înţelesuri diferite pot scoate oamenii!
iată câte cărări - care mai de care mai rătăcite - pot lua oamenii!
Din acelaşi Botez, Unul, câte felurite botezuri pot face!
o, iată câte nefericite frământări!
Toate acestea numai pentru că trufia omului mic şi de nimic, nu-l lasă să se smerească şi să asculte, ca să umble în învăţătura şi unitatea frăţească, cu dragoste.
Nu-l lasă să întrebe şi să se supună! Ci îl îngâmfă să se închipuie atotcunoscător. Şi îl încăpăţânează să interpreteze şi să răstălmăcească totul după prostia sau pofta lui,
sau după lăcomia şi nebunia sa înţelegând după cum vrea el şi îndărătnicindu-se apoi în această greşită înţelegere, mai pierzând şi pe alţii prin ea, pe lângă el.
Pe cât de cu putinţă este îndreptarea celui care nu a înţeles dar întreabă, pe atât de cu neputinţă este îndreptarea celui care înţelegând rău, nu mai vrea nici să întrebe şi nici să asculte!
Pe cât de cu putinţă este mântuirea celui care, neştiind, ascultă, - pe atât este de cu neputinţă mântuirea aceluia care, ştiind rău se îndărătniceşte cu trufie şi considerându-se pe sine mai înţelept decât toţi ceilalţi, merge înainte pe calea sa rătăcită!
Dintre toţi nenorociţii, aceştia sunt cei mai de plâns.
Pentru că din orice prăpastie poate fi salvat un suflet omenesc dar din astfel de rătăcire, salvarea este de cele mai multe ori, cu neputinţă, fiindcă cel căzut nu se crede aşa.
Priviţi-i pe cei ajunşi aşa - şi veţi vedea că aşa este.
Suflete al meu, nu te ruşina niciodată să întrebi, când nu înţelegi bine, care este porunca Domnului cu privire la un lucru.
Şi nu întârzia să o asculţi când o afli limpede.
Nu ţinea niciodată să forţezi tu Cuvântul lui Dumnezeu, dându-I înţelesul care ţi-ar conveni ţie, în locul celui pe care i-l dă El şi frăţietatea ta.
Când îndrumătorii şi fraţii tăi văd un alt înţeles decât tine, nu-i dispreţui nici nu te împotrivi lor. Ci cu smerenie cercetează-l şi însuşeşte-ţi-l, căci acela este care ţi-l spun ei! Fiecare în parte poate greşi. Dar toţi fraţii împreună nu, căci între noi este totdeauna Duhul Sfânt.
Doamne Isuse, Sfânt şi Adevărat Cuvânt al lui Dumnezeu,
Te rog din tot sufletul meu să nu mă laşi să cad în trufie niciodată, spre a nu răstălmăci înţelesul Cuvântului Tău.
Nu mă lăsa să fie stăpânit nici de păcate ascunse, căci din pricina acestora Duhul Adevărului nu mă poate încredinţa despre Adevăr,
şi astfel duhul minciunii, care prin păcat are putere asupra mea mă va face să înţeleg greşit, să umblu greşit, să învăţ greşit, să cred greşit
şi să mă pierd pe mine şi pe alţii pe o cale greşită.
Ci dă-mi Doamne Isuse smerenia şi sinceritatea unei inimi ascultătoare şi atente, care întreabă mereu,
care cercetează şi se supune,
ca să umblu numai după Adevăr în voia Ta, aşa cum porunceşti Tu.
Amin.
+
Cei cu inimi necurate nu văd Faţa Celui Sfânt
nici în Cer Împărăţia-I de n-o caută pe pământ, -
când chemarea Lui răsună încă şi-astăzi pe-orice drum
n-o să-L afle nici în ceruri cei ce nu-L găsesc acum.