Iubirea lui Dumnezeu
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Cine ar putea ști cândva măsurată cât de mare este iubirea pe care ne-a arătat-o nouă Dumnezeu!
Pentru că Tatăl Ceresc nu numai pe Singurul Său Fiu L-a dat pentru noi, ci împreună cu El toate lucrurile (Rom. 8, 32).
2 - În fața unor astfel de dovezi - cine dintre noi ar putea spune cât de frumoase cântări I se cuvin lui Dumnezeu care ne-a iubit atât de mult,
și cât de adânci rugăciuni
și cât de puternice dăruiri
și cât de totale jertfe,
și cât de nemărginite mulțumiri?
3 - În măsura în care ne adâncim în iubirea cea mare a lui Dumnezeu - ne pătrundem tot mai strălucit de cunoașterea ei Dumnezeiască
și descoperim noi lumini prin care deosebim și mai bine Voia lui Dumnezeu cea sfântă, plăcută și desăvârșită (Rom. 12, 2)
spre a o împlini în chip și mai vrednic...
4 - Gândind mereu la iubirea lui Dumnezeu pentru noi, descoperim mai ales nemărginita bogăție, înțelepciune și știință a acestei iubiri, pentru care apoi ne devin tot mai neîncăpătoare, atât priceperea cât și cuvintele pe care le putem găsi,
pentru că într-adevăr nici o unitate omenească nu poate fi în stare s-o cuprindă.
5 - Câte din căile pe care cândva le socoteam cele mai potrivite, - acum le vedem depășite.
Iar cele noi pe care le tot descoperim, ne par nespus mai fericite și mai vrednice de Numele Dumnezeului Iubirii noastre,
pentru că cu cât sunt mai apropiate de voia Lui, cu atâta noi o pătrundem mai mult
și descoperim ce nepătruns de mare poate fi iubirea lui Dumnezeu pentru noi...
în fața acesteia vedem cât de mult trebuie să-L iubim și noi pe Dumnezeu.
6 - Oricine ar nesocoti dragostea lui Dumnezeu pentru sine, arătată prin Jertfa lui Isus, săvârșește păcatul cel mai de neiertat împotriva Duhului Sfânt,
păcat care cere o cumplită ispășire și un necruțător preț,
atât de la noi cât și de la urmașii noștri,
cei pe care îi angajăm în această nesocotire a acestei mari Iubiri.
7 - Prin hotărârea de a se împotrivi Domnului pe față, și cu măsuri violente, cărturarii și fariseii
pătura conducătoare a poporului evreu,
- au zădărnicit planul mântuitor al lui Dumnezeu, nu numai pentru ei, ci și pentru alți oameni și alte generații (Luca 7, 30).
Iată ce urmări nefericite și îndelungi, poate avea un singur păcat și o singură împotrivire față de iubirea lui Dumnezeu!
8 - Atunci când se iau măsuri pe scară întinsă împotriva lui Hristos și a Lucrării Sale, nu numai cei direct vinovați de luarea acestor măsuri, se fac vrednici de osândă
și își pierd sufletul,
- ci mai duc la pierzare împreună cu ei și pe cei puși să execute poruncile nedrepte,
apoi toate rândurile urmașilor lor pe care i-au angajat la părtășia crimei lor.
9 - Slujbașii Sinedriului, pentru o pâine pe care o mănâncă vor folosi pe față cele mai blestemate mijloace față de Hristos
și apoi față de cei nevinovați care vor urma calea Lui,
cei care osândesc pe Hristos, mai împiedică mântuirea și a celorlalți oameni
- cărora nu mai are cine să le vestească mântuirea
nici să-i mai cheme pe calea lui Dumnezeu,
dacă este condamnat Hristos.
10 - Astfel tineretul neîndrumat cu stăruință pe calea cea curată, - se îndepărtează și se strică, în număr tot mai mare,
se va prăbuși în păcate, în destrăbălări și în neascultare,
apoi familiile se vor destrăma,
credința se va pierde, virtutea se va uita și părăsi, și cinstea se va nimici, iar fără acestea tot poporul se va duce sigur spre râpa nenorocirii veșnice.
Iată acesta este rezultatul și pedeapsa de neînlăturat, a îndepărtării lui Hristos, oriunde se va întâmpla aceasta.
11 - O, binecuvântat să fie Dumnezeul nostru Credincios care n-a îngăduit niciodată și nu va îngădui, ca prigonirea alor Lui să se întindă peste tot și în același timp.
Ci a avut totdeauna grijă să fie și locuri de salvare. Și vremuri de liniștire, în care credincioșii Lui să fie ocrotiți în fața primejdiei amenințătoare
și să vină vremuri de libertate în care Cuvântul să Se poată iarăși vesti tuturor.
12 - Când într-o parte erau la conducerea popoarelor oameni plini de răutate și de ură împotriva Domnului
căutând să ucidă legal și ilegal, - orice credință, și pe orice credincios adevărat în Hristos, -
- în altă parte erau oameni mai cu inimă și mai cu minte, care nu săvârșeau nelegiuirile acestea.
Acolo Domnul putea umbla mai pe față, iar Cuvântul Lui putea fi vestit mai fără primejdii.
13 - Deși sunt peste tot într-o țară aceleași legi, totuși în părțile unde acei care le aplică sunt oameni iar nu fiare, omul va fi tratat omenește, iar nu bestial.
Iar legea va fi aplicată uman, iar nu sălbatic.
14 - Unde se statornicesc numai măsuri contrare și numai legi prigonitoare ale credinței lui Hristos, acolo Domnul Isus și ucenicii Lui, nemaiputând umbla pe față, trebuie să umble pe ascuns.
Umblă pe ascuns, e adevărat, - dar umblă. Nu stau pe loc.
Umblă cu grijă, dar nu stau cu frică.
15 - Hristos și ucenicii Săi, n-au stat în lenevie și în frică niciodată.
Și nu vor sta decât în Ziua Mântuirii, când vremea lucrului Evangheliei va înceta... și când va sosi sfârșitul tuturor lucrurilor - după cum spune Cuvântul Sfânt (1 Petru 4; Iacov 5, 8).
Binecuvântat să fie slujitorul harnic și curajos, care urmează neîncetat pilda Stăpânului său... și exemplul slugilor Sale credincioase.
16 - Dragi vestitori ai Domnului, oricât de mare ar fi împotrivirea lumii față de Domnul și de Evanghelia Lui, - totuși nu stați nici voi,
nu stați nici voi, câtă vreme nimic nu stă pe loc.
Nu stă nici lumea pe loc. Nu stă nici vremea pe loc. Nu stă nici Satana pe loc - ci lucrează mereu.
Nici Domnul nu stă, - ci lucrează mereu. Nu stați nici voi ci lucrați.
Mergeți și voi - căci și El merge.
17 - Dacă nu puteți umbla cu Domnul pe față, umblați cu El pe ascuns.
Dacă nu puteți umbla pentru Domnul ziua, - umblați noaptea.
Și dacă nu puteți umbla cu El pe drum, - umblați peste câmp.
Dar să umblați cu înțelepciune și cu tăcere,
cu sfințenie și cu rugăciune,
cu râvnă și cu răbdare, folositori pentru Domnul, folosind oamenilor pentru luminarea și mântuirea lor.
18 - Până când cel împotrivitor stă pe față contra Domnului, - Mântuitorul îl ocolește pașnic.
Să învățăm de la Domnul cum trebuie umblat prin lume, căci El ne va învăța totdeauna cum să umblăm chibzuit spre a putea face binele.
El ne va spune când putem umbla pe față.
Și El ne va înștiința când trebuie să umblăm numai pe ascuns.
Numai noi să nu obosim niciodată în facerea binelui. Și nici să nu ne descurajăm.
19 - Umblarea cu adevărat prin lumea cu minciuni, n-a fost ușoară niciodată, de aceea a fost atât de mic numărul profeților
și atât de mare numărul celor ce i-au prigonit.
20 - Iubirea lui Dumnezeu a fost totdeauna atât de mare față de oameni, - dar iubirea celor mai mulți oameni este atât de mică față de El! Chiar și a acelora care se numesc credincioși.
Ce trist răsună constatarea Mântuitorului... „Dar știu că nu aveți în voi dragoste de Dumnezeu”...
Doamne, Duhule Sfinte, aprinde în inimile noastre o dragoste atât de mare față de Domnul nostru Isus și față de ai Lui, - așa cum ne-a spus El: - „Cum v-am iubit și Eu pe voi”.
Amin.