Sărbătorile noastre
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Sfintele sărbători sunt rânduite de Dumnezeu pentru ca să fie prilejuri și mai alese de meditație duhovnicească, în care sufletele noastre să rămână cât mai mult în adâncimi și pe înălțimi sfinte.
Să petrecem împreună ceasuri și mai fericite de rugăciune... și să le avem ca prilejuri și mai luminoase de bucurii și de petreceri sfinte spre slava lui Dumnezeu și binecuvântarea noastră.
2 - Oricând se apropie sfintele sărbători, mai ales cele ale Nașterii sau Învierii Domnului, nici unii dintre noi nu trebuie să uităm îndatorirea sfântă, de a le întâmpina cu o pregătire cât mai cu grijă spre curățirea noastră și cinstirea lui Dumnezeu.
Orice sărbătoare este un prilej de sfințire și primenire sufletească.
Să le folosim toate pentru a ne uni și mai mult cu Dumnezeu.
3 - Săptămânile de post așezate înaintea marilor sărbători, tocmai cu acest scop au fost rânduite,
ca în tot timpul zilelor pregătirii, noi să avem trează mintea noastră, gândul și inima noastră în duhul, care să ne îndemne spre curățire, pentru a ne putea în zilele sărbătorești să ne înfățișăm în chip cât mai prielnic înaintea lui Dumnezeu...
4 - Dar în zilele pregătirii, nu numai înfrânarea și disciplina trupească prin renunțări la îmbuibare de mâncare și băutură, sau la slobozenia necuviinței, se cade să avem noi frâu,
ci și o atentă meditație asupra sfintelor învățături
și o mai smerită și stăruitoare rugăciune
și o mai evlavioasă purtare
și o mai mare stăruință spre Casa Domnului și spre iubire, iertare și binefacere.
5 - Unde sunt mari mulțimi adunate se găsesc totdeauna tot felul de oameni, și buni și răi. Și credincioși și necredincioși. Și prieteni ai lui Hristos și vrăjmași ai Lui.
Se găsesc mai ales multe iscoade care în ascuns mișună pretutindeni urmărind, pândind și pârând orice mișcare a Domnului.
6 - Credincioșii Domnului trebuie să fie foarte veghetori, când sunt în mijlocul gloatelor și când sunt vremuri de strâmtorare pentru Domnul.
Atunci adunarea în grup prea mare, este primejdioasă.
Atunci cântările cu glas prea tare - pot atrage primejdii,
atunci rugăciunile prea în public, - pot fi prilejuri folosite de vrăjmașul spre a face răul pe care urmărește să-l facă.
Fiii și ucenicii Domnului, să ia aminte.
7 - Mulțimilor nu li se poate întâmpla prea mare rău, dar vouă copii ai Domnului, vouă ucenicilor Săi cunoscuți, vi se pot întâmpla.
Trebuie să fiți cu multă grijă în locurile grele și în vremurile de strâmtorare.
8 - În astfel de vremuri când Hristos este urmărit, - trebuie să se ascundă omul cel cinstit și nu cel tâlhar,
trebuie să se teamă cel bun, și nu cel rău,
căci este pândit și urmărit cel nevinovat și pașnic, nu cel vinovat și răufăcător.
9 - Cu câtă rușine și dezgust se scrie și se citește în istorie despre zilele și despre stările când în lume a domnit sau domnește silnicia, teroarea, apăsarea omului de către om.
Și atunci omenirea le repetă mereu, pentru că nu numai numărul neînțelegerilor este nesfârșit, ci și al mincinoșilor,
iar îndrumători care să învețe de la înaintași, sunt foarte puțini.
10 - Toți cei ce vin la rugăciunile de sărbători, trebuie să vină nu numai spre a-și împlini o datorie rămasă de la înaintași, ci și cu o fierbinte dorință să-L caute și să-L afle pe Hristos.
Acest gând sfânt și această curată dorință, dau cel mai înalt preț tuturor ostenelilor și evlaviei celor ce se închină.
11 - Fără căutarea și fără aflarea lui Hristos, toată îndeplinirea obligațiilor formale de sărbători, nu aduc nici un folos practic pentru sufletul închinătorilor.
Căci atunci când gândul lui Hristos lipsește, - toată căutarea devine zadarnică sau aproape...
12 - Când Duhul lui Hristos lipsește, toată închinarea devine un obicei, sau aproape...
Fără prezența puternică a lui Hristos în ostenelile noastre, în cuvântările și în rugăciunile pregătirii noastre,
sărbătoarea care vine, nu înseamnă pentru sufletul nostru nimic, sau aproape...
13 - De aceea dragă suflete al meu, adevărata ta pregătire pentru sărbători este să cauți pe Domnul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău și cu toată puterea ta.
Spre Hristos să-ți fie îndreptate toate gândurile și toate dorințele tale
14 - Suie-te mereu suflete al meu și fiul meu spre Ierusalim.
Adică dă-ți toate silințele să unești cu credința ta fapta, cu fapta cunoștința, apoi înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de frați și iubirea de oameni, - roadele și plinătatea Duhului Sfânt (2 Petru 1, 5-8; Colos. 1, 19).
Căci adăugând virtute lângă virtute și rod lângă rod, nu numai că nu vei putea sta leneș și nepăsător, ci urmele tale vor deveni pline de lumină pentru frații tăi,
și pentru urmașii tăi.
15 - Noi toți, prin trecerea vieții noastre, ne apropiem de Marea Sărbătoare a Învierii de Apoi.
Ce înțelept lucru din partea fiecăruia dintre noi, este să ne pătrundem cel mai puternic de gândul pregătirii noastre sufletești, pentru întâmpinarea acestei Zile Mari și Înfricoșate.
Pregătește-te. Pregătește-te cu înțelepciune și cu grabă suflete al meu. Marea Sărbătoare te cere să fii curat, sfințit, îmbrăcat în faptele neprihănirii...
curățit prin Sângele Mielului Isus.
Domnul să te facă părtaș Minunatului Său Praznic.
Pregătește-te să-L întâmpini fericit.
17 - Oamenii iscoditori sunt cei mai vinovați înaintea lui Dumnezeu, ei fiind înfățișați de Cuvântul lui Dumnezeu ca niște slujitori ai Satanei (2 Cor. 11, 14-15).
Aceștia au fost și sunt și astăzi cei care au făcut și fac, cel mai mare rău lui Hristos și Lucrării Sale.
Osânda lor și locul lor va fi veșnic cu Satana, în focul pregătit lui, fiindcă ei la fel cu el au făcut și fac.
18 - Pe când ceilalți vrăjmași care umblă pe față chiar dacă ar fi ca niște lei de furioși, de puternici și de sângeroși (1 Petru 5, 8),
- totuși sunt văzuți și cunoscuți.
Așa că pot fi ocoliți.
Dar iscoditorii care se ascund cu șiretenie și umblă cu vicleșug, prefăcându-se adesea în slujitori ai neprihănirii, în credincioși și în frați smeriți (Luca 20, 20),
- aceștia nu pot fi recunoscuți decât foarte greu.
Adesea nu sunt descoperiți, decât după ce au făcut răul,
după ce au săvârșit crima
și după ce au predat în mâinile călăului pe cel nevinovat.
19 - Chiar și între acest fel de oameni, tot mai sunt și unii mai cu frică de Dumnezeu, decât ceilalți.
Aceștia, deși au aceeași poruncă și aceeași obligație să afle, să-L prindă și să-L aducă pe Hristos, ca și ceilalți, totuși unii dintre ei mai au o conștiință de om. Și se feresc să facă nelegiuirea, ei văd că Hristos este nevinovat.
20 - Aceștia văzând că poruncile date sunt nedrepte, nu se supun orbește, unindu-se la crimă cu cei care au pus-o la cale
ci în sufletul lor iau hotărârea cea bună, de a nu sprijini nelegiuirea, ci de a ajuta nevinovăția!
Doamne Dumnezeule, nu uita în Ziua Judecății răsplata acestora.
Amin.