Judecata și răsplata
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - De ce se spune Judecata din Urmă?
Pentru că sunt două judecăți. Cea dintâi judecată este la sfârșitul vieții fiecărui om, când ori este dus de îngeri în ceruri ca Lazăr, ori e dus de păcatele sale în iad ca bogatul nemilostiv (Luca 16, 22-23).
2 - Și apoi trebuie să vină Judecata din Urmă la sfârșitul lumii, când vor mai fi aduși încă odată toți morții mari și mici în fața marelui Tron Alb înaintea Judecătorului Nepărtinitor (Rom. 14, 10; Apoc. 20, 11).
3 - Judecata aceasta se va face pentru a se aduce înaintea lui Dumnezeu și înaintea celui judecat urmările de după moartea sa, a faptelor fiecărui om. Fie bune fie rele.
N-ar fi fost dreaptă pe deplin judecata nici unuia, dacă ar fi rămas numai cu partea dintâi.
4 - Faptele nu mor odată cu făptașul lor. Ci urmările acestor fapte continuă după moartea lui în urmașii săi, amplificându-se din om în om și din generație în generație până la sfârșit.
5 - O mamă bună moare odată. Dar după ea rămân copiii buni crescuți de ea, care vor crește la fel pe fiii lor tot buni cum i-a crescut ea pe ei.
Acești copii ai copiilor ei, vor crește și ei tot așa altă generație de copii buni.
E drept ca mama care a murit demult să învie în Ziua Răsplătirii ca să vadă și să primească o parte sfântă din plata care i se cuvine și ei după faptele bune ale tuturor urmașilor ei buni.
6 - O mamă rea, care crește niște fii răi, care la rândul lor vor crește alți fii răi, trebuie să învie și ea ca să vadă cât rău a pornit de la ea și pe câți i-a nefericit crescându-i răi. Din tot răul făcut de toți cei crescuți rău de ea, trebuie să-și ia și dânsa o parte, fiindcă de la ea a început totul.
7 - Și tot așa un învățător bun sau rău. Un scriitor cinstit sau ticălos. Un păstor vrednic sau unul stricat - trebuie să învie neapărat ca să vadă pe câți i-a fericit sau i-a nefericit cu opera sa.
N-ar fi dreaptă și n-ar fi completă nici răsplata celor buni și nici pedeapsa celor răi - dacă nu s-ar judeca și răsplăti astfel.
8 - Cu câtă uimire fericită vor afla sfintele mame, sfinții părinți, sfinții scriitori, sau învățători, sau păstori - marele număr de suflete mântuite prin ei. Și nemuritoarele opere spre slava lui Dumnezeu, create de cei pe care ei i-au născut, i-au învățat și i-au îndrumat pe calea mântuirii...
9 - Iar aceste suflete mântuite și lucrările create de ei - cu ce recunoștință înaintea lui Dumnezeu, se vor îndrepta spre binefăcătorii lor, spre a le arăta toată dragostea și mulțumirea lor nemărginită pentru binele veșnic ce le-au făcut!
10 - Dar și cât de chinuiți și de revoltați se vor întoarce toți cei pierduți împotriva celor ce i-au nenorocit aruncându-i în osânda veșnică, prin scrierile lor, prin învățăturile lor, prin educația și îndrumarea pe care le-au dat-o.
Cine ar putea fi acum în stare să-și poată imagina tot ce se va petrece atunci de amândouă părțile acestea!
11 - Voi generațiile de azi de copii și tineret, îndreptați-vă hotărât spre cărțile bune, spre învățătorii buni, spre păstorii buni și părinții buni.
Urmați-le îndrumarea, ascultați-le sfatul, priviți-le exemplul vieții și trăiți după modelul și exemplul lor.
12 - Dar nu urmați deloc nici îndrumarea și nici exemplul celor ale căror cuvinte și fapte le vedeți că sunt nepotrivite și cu adevărul dar și cu sfințenia. Ca să nu aveți parte și voi de aceeași soartă care îi așteaptă pe ei (2 Ioan 10-11).
13 - Trebuie să mulțumim veșnic lui Dumnezeu pentru îndrumătorii sfinți care ne-au vestit nouă curat Cuvântul Sfânt al mântuirii căci aceștia au suferit mai bine orice prigoniri și nedreptăți din partea vrăjmașilor adevărului, - dar n-au renunțat la adevărul care li se încredințase pentru nimic în lume.
Căci datorită curajului și jertfei lor, solia n-a rămas undeva pe drumul depărtat dintre ei și noi.
14 - Acum ce fericiți suntem noi toți care prin ostenelile lor am ajuns să trăim în corabia mântuitoare, înainte de a se închide ușa ei pentru totdeauna.
O nefericiți sunt cei care și-au închis ochii câtă vreme era deschisă ușa... Cum și-i vor deschide de înspăimântați când li se va închide ea!
15 - Fraților să mai strigăm încă odată, dar și mai tare: Vine Judecata și vine răsplata... Treziți-vă! Vine sigur, vine neîndoios și vine exact atunci când este timpul ei hotărât, dar neștiut. Vine sigur, vine exact ca și moartea.
Poate să vină oricare înaintea celeilalte. Ori pot să vină amândouă deodată.
16 - Și tot ce am ținut ascuns - noi sau alții - va fi scos atunci la lumină, fie bine fie rău. Și lumina va judeca și lumina va despărți cele două categorii cu cele două sorți veșnice.
După aceea Lumina se va uni pe veci cu fiii ei - iar întunericul va acoperi pe veci pe fiii lui (Ioan 12, 35; 1 Tes. 5, 5).
Și astfel vor fi despărțiți pe vecii vecilor!
17 - Luați deci seama ca nu cumva să nu ascultați acum când încă odată vă mai vorbește înștiințarea lui Dumnezeu din ceruri. Și poate pentru cea din urmă dată - după cum este scris în Evrei 12, 25 - ci câtă vreme se mai zice astăzi - nu vă împietriți inimile, nu vă astupați urechile și nu vă închideți ochii (Evrei 3, 15).
18 - Goliți piețele, lăsați pustii cârciumile, aruncați mijloacele păcatului cu care diavolul vă ține legați și vă trage cu grămada la iad, - și veniți cu cea mai mare grabă la Crucea lui Hristos, la biserica lui Hristos, la adunarea și mântuirea lui Hristos.
Până nu este încă prea târziu.
19 - Dacă ai vedea că arde casa pe tine - n-ai fugi îndată îngrozit să scapi de foc?
Dacă ar veni inundația peste locul unde te afli, - n-ai fugi îngrozit să te salvezi când încă este un timp?
Dacă s-ar cutremura pământul și casa în care te afli ar amenința cu prăbușirea din clipă în clipă, - n-ai sări pe oriunde numai să scapi?
- Atunci de ce stai nepăsător acum, când judecata sau moartea poate să vină pe neașteptate peste tine?
20 - Mai este loc, mai este har
o vino azi la Dumnezeu
căci s-ar putea să pieri pe veci
dacă și azi amâni mereu.
O vino, o vino, o vino
întoarce să scapi de la pierzare
nu amâna, nu amâna, nu amâna
e poate ultima chemare.
Amin.