Tată, proslăvește Numele Tău! Și din cer, s-a auzit un glas, care zicea: L-am proslăvit, și-L voi mai proslăvi!
Iată, Isus era acum în mijlocul Ierusalimului.
O mare mulțime de norod care venise cu El la intrarea în Ierusalim, mai strânsese o altă mulțime de pe străzile și din centrul marelui oraș.
Iar acum, văzând pe Hristos în mijloc, urmăreau cu tot sufletul lor plin de încordare, tot ce va spune și va face El.
Mulți dintre cei de față își închipuiau că momentul acesta este chiar momentul când El va răsturna stăpânirea, care este așezată în țară,
și Se va face Împăratul văzut al iudeilor.
... Cu mulțimea pe care o adunase în jurul Său și în care fierbea demult și puternic acest gând și acest dor.
Isus ar fi putut în clipa aceea să facă foarte ușor acest lucru.
Acum era cel mai înalt, acest moment.
Dar cât de străin de El, era gândul acesta!
fiindcă oamenii gândesc numai în imediat, pe când Dumnezeu gândește în etern.
Oamenii gândesc îngust, mic, orb... Dar Dumnezeu gândește nemărginit în întindere, în timp și în lumină.
De aceea toate gândurile lui Dumnezeu sunt slavă, durată și frumusețe,
pe când gândurile oamenilor sunt micime, josnicie și deșertăciune.
În mijlocul acestei mulțimi fanatice, care dorea proslăvirea idealului lor național și politic, adică îngust, violent, egoist și trupesc,
- Hristos strigă spre Cer dorința Inimii Lui
și Își afirmă scopul venirii Sale:
- Tată, proslăvește Numele Tău!
O, ce strigăt străin pentru urechile și inimile oamenilor. O, ce scop străin și potrivnic scopului oamenilor lumii acesteia.
La un astfel de strigăt Dumnezeu răspunde totdeauna și un astfel de scop El îl binecuvântează totdeauna,
- asigurându-L pe Acela care Se roagă astfel, că cererea și dorința Lui va fi totdeauna împlinită:
- L-am proslăvit - I-a răspuns Tatăl - și Îl voi mai proslăvi!
L-a proslăvit totdeauna Dumnezeu, Numele Său Cel Puternic, prin toate lucrările Sale de Sus și de jos.
L-a proslăvit din clipa creării Luminii și apoi în tot timpul când, din Cuvântul Său și din Mâinile Sale, au izbucnit,
în cântări fericite, la viață,
Și Îl proslăvesc lucrările și minunile pe care le face El zilnic, în viața noastră și în fața noastră,
prin tot ce vedem, simțim, auzim și înțelegem.
Și Îl vom proslăvi, până în vecii vecilor, prin toată desfășurarea marilor și micilor evenimente pe care mai dinainte ni le-a făcut cunoscute prin Cuvântul Său că vor fi, pentru a vedea noi, cei care avem ochi și voință de a vedea,
- că El nu numai că le-a preștiut,
ci că El are puterea de a le stăpâni și îndruma toate spre proslăvirea Numelui Său.
Fericit este trimisul Domnului care colaborează cu Domnul spre proslăvirea Numelui Cel Mare și Sfânt al Lui.
Printr-un astfel de trimes, Dumnezeu Se va proslăvi totdeauna,
iar proslăvirea aceasta va fi pricina tuturor bucuriilor, mângâierilor și binecuvântărilor din inimile și din viața tuturor, alor Săi.
Noi înșine știm că adevărata fericire n-am simțit-o decât atunci când am căutat și am dorit sincer, să fie proslăvit Numele lui Dumnezeu, prin noi și prin toate ale noastre.
Cele mai luminoase cuvinte din cuvintele noastre au fost numai acelea care I-au adus Numelui Său cea mai mare slavă.
Și cele mai fericite clipe din viața noastră, ne-au fost tocmai acelea când am văzut, am auzit și am izbutit să facem ceva pentru proslăvirea Numelui Sfânt al Domnului și Dumnezeului nostru.
Preaslăvit să fie Dumnezeule Adevărat și Veșnic, Numele Tău Cel Minunat și Sfânt.
În Numele Acesta stă toată lumina, bucuria și înțelepciunea.
Spre Numele Acesta înălțăm brațele noastre, cântările noastre, dorințele noastre,
și tot ce avem noi mai curat și mai sfânt în ființa noastră.
Pentru Numele Tău Proslăvit, Dumnezeul nostru, dorim să trăim toată viața noastră cu fiecare clipă a ei,
în cel mai folositor și mai vrednic chip.
Pentru Numele Tău și pentru proslăvirea Lui, Te rugăm să ne ajuți să fim în stare să dăm orice preț,
al jertfei, al ascultării, al inimii și al gândurilor noastre.
Pentru cea mai mare slavă a Acestui Nume Proslăvit, fă Doamne ca Biserica Ta să triumfe,
să crească, să se curățească, să se unească, să se lumineze,
să se îndumnezeiască tot mai mult,
grăbind prin toate acestea venirea proslăvită a acestui Timp veșnic, în care peste toată zidirea Ta va rămâne numai slava eternă a Numelui Tău Proslăvit.
Amin.
+
Dumnezeu, mai mult iubirea și-ascultarea le dorește
orice altceva, în locul lor pe lume, nu primește.