L-au dus întâi la Ana, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.
Ana, socrul lui Caiafa, cel care fusese mare preot, era deci primul dintre vrăjmașii lui Isus.
De la el pornise porunca ucigașă și vânzătorul ucigaș și gloata ucigașă. La ei trebuie dus primejdiosul Înnoitor, care strică ce este vechi și vrea să înalțe altceva nou.
Marele preot trebuia să fie numai unul și ales pe viață, după cum rânduise Dumnezeu prin Moise, lui Aron.
El trebuia să trăiască în toată curăția și sfințenia vieții împlinind această slujbă în cutremurătoare ascultare de toată voia cea sfântă a lui Dumnezeu. Întocmai după poruncile și Cuvântul Lui.
Dar din pricina păcatului, inimile acelora care trebuiau să fie o pildă de sfințenie pentru tot poporul, ajunseseră pricina de poticnire și de cădere pentru toți.
Acum marele preot era un om ales nu după sfințenia vieții și după lumina sufletului său - ci după legături de slugărnicie față de mai marii lumii. După interesele lumești. După afaceri și angajamente vinovate.
Casa lui Dumnezeu, Templul, ajunsese ca o peșteră de tâlhari, cum le-a spus Domnul Isus (Matei 21, 13; Marcu 11, 17; Luca 19, 46).
Iar marele preot era mai marele acestora.
Acest Ana însă, atâta întrecea măsura, încât nelegiuirile lui ajungând un scandal public, de ochii lumii, a trebuit să fie schimbat din slujba pe care o avea.
Dar lucrurile se schimbaseră numai pe dinafară, numai de formă, numai de nume, de ochii lumii.
Puterea lumească a slujbei, controlul afacerilor și capul învârtelilor, rămase tot Ana.
Caiafa, ginerele pus în marea slujbă, tot la aranjamentul vicleanului socru, era numai unealta și asociatul supus, al mai marelui său tată și stăpân, din vorba căruia nici nu putea și nici nu voia să iese.
Astfel Isus a fost dus la Ana.
Mielul ajunsese în vizuina fiarei crude, viclene și flămânde, în bârlogul lupului turbat și murdar.
Ce cumplite și blestemate sunt mâinile celor nelegiuiți!
Domnul spusese că va fi dat în mâinile celor fără de lege.
Cele dintâi mâini fără de lege au fost mâinile lui Iuda. Mâinile scârboase care L-au prins și L-au cuprins pe Isus.
Aceste mâini călcaseră legea iubirii pe care se juraseră să o țină. Și tot ce făceau acum aceste mâini era fărădelegea aceasta.
Apoi mâinile marelui preot, care s-au întins ucigașe după Isus, călcând legea sfințeniei, pe care trebuiau să nu o uite niciodată că le fusese poruncită de Însuși Dumnezeu.
Au urmat apoi mâinile fără de lege ale slujitorilor marelui preot, care au călcat legea dreptății împotriva Celui Nevinovat după care fuseseră trimiși. Și dacă ar fi fost oameni, nu s-ar fi dus.
Vor mai veni și alte mâini fără de lege.
Hristos va cunoaște toată răutatea și urâțenia tuturor acestor mâini.
Toate straturile omenești se vor face vinovate de fără de lege împotriva lui Dumnezeu.
Prin mâinile vreunora dintre înaintașii lor, fiecare categorie socială se va face părtașă la crima omenirii împotriva Făcătorului și Binefăcătorului său.
Iar Hristos, Mântuitorul și Răscumpărătorul Divin, prin rugăciunea iertării Sale și prin Sângele Răscumpărător al Crucii Lui, dăruindu-ne tuturor binefacerile Sale, - a deschis astfel tuturor ușa spre iertarea și viața veșnică adusă de El, de Mâinile Lui străpunse.
L-au dus deci pe Isus la Ana...
Stăpânul cerurilor și al pământului, primea să fie dus de către cele mai josnice slugi, în fața celui mai josnic stăpân.
Pentru că Ana, omul căzut din cea mai sfântă slujbă înaintea lui Dumnezeu la cea mai vinovată uneltire împotriva Lui, nu poate cădea mai jos.
Nu putea săvârși o mai mare nelegiuire.
Nu se putea face vinovat de un păcat mai de neiertat, ca acesta pe care îl făcea acum.
Iată o priveliște cutremurătoare din care trebuie să tragem o mare învățătură.
Și noi, fiecare am fost chemați să împlinim o slujbă sfântă pentru Dumnezeu, dar se poate ca unii dintre noi, căzuți din starea sfințeniei, au ajuns uneltele satanice care urzesc nelegiuiri împotriva lui Hristos și a celor ce se străduiesc să-L urmeze pe El.
Să luăm fiecare bine seama ca nu cumva vreunul să devenim în vreun fel un făcător de rău, un uneltitor împotriva Domnului. Sau vreo slugă a unui astfel de răufăcător, bine camuflat sub înșelătoare titluri și părute merite.
Ca nu cumva și mâinile noastre să se facă părtașe la fărădelege. Cei ajunși în această stare să se cutremure, înainte de a fi prea târziu.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Cutremurați de durere și de uimire Te privim cum primești să fii dus în fața marelui nelegiuit care Te va judeca și osândi pe Tine Cel Sfânt, în numele Legii Tale celei sfinte.
Prin Mâinile Tale cele mai fără de păcat, legate și lovite de mâinile cele mai păcătoase, ne-ai dezlegat și vindecat pe noi toți,
acum începem să vedem cu ce mare dragoste ne-ai iubit Tu.
Și în ce mare osândă zăceam noi pierduți, că din milă pentru noi le-ai răbdat toate acestea.
Mărire veșnică Ție Doamne Isuse.
Și mulțumire veșnică Ție.
Amin.
+
Mai ușor este a curăța un suflet necurat, decât a aduce la viață un suflet odată curățit,
dar care apoi a căzut din nou în vechile lui păcate și fărădelegi de înainte.
Sf. Teodor.