La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.
Domnul nostru Isus Hristos, înainte de începutul din Cartea Genezei era...
El era dinainte de Început, pentru că era fără început.
Era cu Dumnezeu, fiindcă era Dumnezeu.
Înainte de tot ceea ce este spirit şi materie,
Domnul nostru Isus Hristos Întrupat la plinirea vremii sub forma firii omeneşti pentru mântuirea creaturilor Sale era...
Înainte de a fi Timpul, când era numai Veşnicia, El era.
Căci Timpul, adică veacurile, au început odată cu creaţiunea văzută şi va sfârşi odată cu ea (Evrei 1, 2).
El este dinainte de Timp şi va rămâne după el.
Prin Hristos au fost făcute şi Spiritul şi Materia şi Timpul. Şi toate acestea se ţin prin Hristos.
Hristos era mai înainte de toate acestea în Tatăl,
Unul şi Una cu El,
ca sunetul cu instrumentul care îl conţine, de când sunt, una, fiind amândouă permanente.
Numai în timpul exteriorizării par diferite, pentru opera aceasta. Totdeauna făcând însă împreună lucrarea lor, Unul fiind.
Iar după împlinirea acestei lucrări, reunindu-se din nou într-Unul, Se înfăţişează iarăşi ca Unul şi Acelaşi.
Isus Hristos este Cuvântul prin care toate s-au făcut.
Cuvântul ieşit din Sine Însuşi. Şi din care au ieşit pe urmă toate lucrurile nevăzute.
Înainte de a fi Cuvânt, deci Exteriorizare, El era Ideea tăinuită. Adică planul prin care era conceput totul, înainte să fi fost ceva (Prov. 8, 23; Colos. 1, 16; Evrei 1, 2).
Atunci nu era decât El totul. Adică totul era în Hristos.
Isus Hristos nu este o creatură, El este Creator. N-a fost cândva o dată când El nu era.
El a fost totdeauna, existând prin Sine Însuşi cu Tatăl, ca Tatăl, în Tatăl.
La sfârşit, El va aduna iarăşi toate lucrurile în Sine, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate (Filip. 3, 21),
apoi Se va interioriza din nou în Tatăl.
Atunci când Timpul iarăşi se va sfârşi, totul se va interioriza în Veşnicia pe care nimeni din noi nu o ştim ce înseamnă (1 Cor. 15, 28).
În El va fi atunci şi prin El va trăi în lumină şi fericire întreagă Biserica Sa, creată din Trupul şi Sângele Său.
Alcătuind bucuria şi slava Sa veşnică
şi aducându-Şi prinosul de dragoste şi recunoştinţă pentru atât de multa iubire şi răbdare prin care a răscumpărat-o şi a proslăvit-o la Tatăl.
Doamne Isuse Hristoase Dumnezeul nostru,
împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, fii binecuvântat în vecii vecilor.
Tot ceea ce cunoaştem, credem
şi tot ceea ce încă nu cunoaştem, tot credem,
chiar şi cele ce încă nu le avem,
- credem că le vom avea la vremea potrivită.
Ţie ne închinăm cu toată smerenia şi recunoştinţa
şi Te rugăm să Te înduri să Te descoperi sufletelor noastre, pentru ca avându-Te pe Tine să putem avea şi noi viaţa veşnică.
Amin.