Laudă și mustrare
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Nu rosti sentința despre Adevăr, când tu însuți nu te ții de învățătura izvorâtă de la el.
Nu socoti că locul tău este numai între cei pe care îi laudă Biblia,
iar locul celor care nu spun ca tine, între cei pe care îi mustră.
Nu te compara numai cu sfinții și cu martirii, - când ar trebui să te compari cu oamenii și cu păcătoșii!
Căci mândria a nimicit mai multe suflete de câte a mântuit smerenia.
2 - O, ce mare bucurie și fericire aduce ființei noastre, fiecare adevăr pe care mintea noastră îl pătrunde,
și fiecare cuvânt care ni s-a descoperit priceperii și rațiunii noastre.
3 - În bucuria și setea adevărului stă atât râvna noastră după citirea și după ascultarea Cuvântului Sfânt, cât și bucuria cea mare pe care o avea pătrunzându-l,
stă și dorința după meditațiile și după vestirea din Evanghelie, dar și odihna cerească aflată în ele,
stă și alergarea după cuprinderea comorilor cerești, - dar și negrăita bucurie că le-am aflat.
4 - O, ce mare bucurie ne dăruiește Domnul nostru Isus Hristos, ori de câte ori ni se descoperă din nou și din nou, cunoașterea Lui în vreun fel mai luminos.
Prin cuvintele Sale sau faptele Lui de dragoste tot mai pline de putere față de noi, ne vorbește mereu El.
De aceea cu cât Îl aflăm mai mult, cu atât Îl căutăm mai însetați.
5 - N-ai văzut tu oare niciodată pe Dumnezeu în lucrurile Lui?
N-ai văzut tu rânduiala desăvârșită cu care se urmează toate lucrurile Sale, de la firul ierbii și până la soare?
Din primăvară și până în iarnă?
Și de la furnică, până la cosmos?
Toate acestea Îl arată pe Dumnezeu!
6 - N-ai văzut tu atâtea prorocii împlinite,
atâtea rugăciuni ascultate,
atâtea minuni petrecute cu tine și cu alții?
N-ai văzut într-adevăr tu niciodată pe Dumnezeu în toate aceste lucruri dinafara ta și dinăuntrul lor?
O, ce nenorocit este un astfel de orb!
Iar cine își pierde acest cuget curat își pierde odată cu el și credința. După cum se pierde un mir scump, când s-a spart vasul în care fusese păstrat.
8 - Ce credință sinceră și curată au copiii cei care au un cuget curat și o inimă neprihănită!
Ca ei sunt și toți cei care sunt asemenea lor!
cu grabă și cu sinceritate,
- de aceea pot fi totdeauna binecuvântați de Dumnezeu,
dar și înșelați de oameni.
9 - Când sufletul s-a otrăvit și s-a întunecat cu fărădelegea, - el cade în starea de îngheț duhovnicesc,
Iar omul ajunge fără credință.
10 - Să nu-I închini Domnului numai plecăciunile tale,
numai crucile și mătăniile tale,
iar inima și picioarele inimii tale și a faptelor celorlalte să le păstrezi pentru păcat și pentru lume.
11 - Să nu-I închini Domnului numai pomenile tale, rugăciunile și cântările tale,
iar mintea ta și inima ta să fie păstrate pentru gândurile lumești și rele!
12 - Să nu-I închini lui Dumnezeu numai duminicile tale, numai sărbătorile tale,
iar celelalte zile ale tale să-ți fie păstrate numai pentru lucruri străine de Dumnezeu și plăcute diavolului.
13 - Să nu-I închini lui Dumnezeu numai doi bănuți, sau numai două ceasuri, adică numai rămășițele bunurilor tale sau a vieții tale,
iar multul să fie păstrat sau risipit în deșertăciune.
Căci aceasta este minciuna ta veșnică.
14 - Numai când Îi închini Domnului ființa ta întreagă și ce ai tu total și deplin, - atunci I-ai adus lui Dumnezeu o închinare vrednică de El.
Unei astfel de închinări, Domnul îi întoarce totdeauna totul cu o dobândă însutită.
Iar pe deasupra îi dă și răsplata cea mai presus de orice închipuire a priceperii omenești: viața veșnică (Marcu 10, 29-30).
15 - Hristos n-a venit și n-a vorbit numai pentru inimă, ci și pentru minte.
N-a venit și n-a vorbit numai pentru credință, ci și pentru judecată, pentru pricepere.
N-a venit numai pentru sentiment, ci și pentru rațiune. Deci pentru întreaga noastră ființă.
Și n-a venit numai pentru răsplată, ci și pentru osândă.
16 - Numai cu inima, fără minte nu-L poți înțelege pe Hristos
și nici numai cu mintea fără inimă.
Trebuiesc amândouă, fiecare la locul lui și în măsura ei.
17 - Chiar când acei care spun că au venit la Hristos și când chiar cei care stau lângă Isus, sunt orbi, și sunt fără vederea sufletului lor, - atunci această nenorocire este de o mie de ori mai jalnică și mai primejdioasă, ca cea a trupului lor
pentru că un astfel de orb își închipuie că vede. Și cine își închipuie că vede, cum să mai caute vindecarea?
Și se pretinde ca învățător al altora. Și cine se pretinde un învățător al altora, cum să mai primească el învățătură de la alții?
18 - Privește pe cei care „stau lângă Hristos” să-i vezi cum umblă, cum trăiesc, cum se poartă - nu numai cum vorbesc și cum stau.
Nu cum merge gura lor, ci cum merg faptele lor, adunarea lor, și familia lor.
Și abia atunci vei vedea dacă văd, sau dacă sunt orbi.
Dacă sunt niște vii - sau niște morți.
19 - Nu te lua prea mult după vorbele nimănui niciodată, până când mai întâi nu-i vezi umbletele aceluia.
Căci mulți s-au luat după vorbe de orbi... și au ajuns în gropi din care n-au mai putut ieși în veci (Matei 15, 14).
20 - Dacă ați fi orbi față de plăcerile și deșertăciunile lumii, n-ați avea păcat.
Pentru că atunci n-ați mai vedea ispitele atrăgătoare la care aveți acum ațintite privirile voastre tot timpul vostru.
Dar vai de cel care este orb față de Dumnezeu - și nu caută vindecarea ochilor lui.
O, Dumnezeul Luminii, luminează-ne pe toți deplin.
Amin.