Libertatea Cuvântului Sfânt
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Când Cuvântul lui Dumnezeu va căpăta libertate, - atunci vor fi liberi și cei care poartă Cuvântul Lui
și când Cauza Domnului va învinge, atunci se vor bucura și cei care au luptat pentru ea.
2 - Până când Numele Domnului este tăgăduit, batjocorit și lepădat în lume,
- nu poate să aibă altă soartă nici Lucrarea lui Hristos și nici mărturisitorii și purtătorii acestei Lucrări.
3 - Vai de credincioșii care sunt înălțați în vremea când Hristos este disprețuit!
Vai de credincioșii care se bucură de libertate în locul unde Hristos este oprit și închis!
4 - Cine vrea să rămână nedespărțit de Hristos trebuie să îndure și el alături de Domnul său, același tratament din partea lumii.
Cine Îl iubește sau cel puțin Îl respectă pe Dumnezeu, măcar va respecta - dacă nu va iubi - și pe acei care din tot sufletul lor cred în El.
5 - Dar cine nu-L poate iubi și suferi pe Hristos, cum să-i poată suferi și iubi pe aceia care din tot sufletul lor cred în El?
Vrăjmașul lui Hristos va urî totdeauna și pe slujitorii Lui.
6 - O, preaiubiți frați credincioși, nu alergați prea mult și nu doriți prea mult niciodată libertatea voastră de la lume.
Dar alergați și doriți neîncetat după libertatea lui Hristos și a Cuvântului Său Cel Sfânt.
7 - De libertatea voastră poate au, sau poate n-au prea multă nevoie oamenii,
dar de Hristos, au cea mai mare nevoie toți și totdeauna,
chiar și acei care cred că n-au.
8 - Nu vă doriți mai ales niciodată o libertate fără Hristos,
ci alegeți mai degrabă în astfel de vremuri slava și harul de a pătimi și voi împreună cu El... pentru ca El la vremea înălțării Lui, să vă înalțe și pe voi (Evrei 11, 35; 1 Petru 5, 6).
9 - Rugați-vă și doriți ca Numele Domnului să fie înălțat mai curând și mai presus de orice nume.
Și să fie grăbită venirea vremii de har, în care orice genunchi... să se plece înaintea Lui.
Și orice limbă să mărturisească spre Slava lui Dumnezeu Tatăl, Numele Cel Sfânt al lui Hristos, Dumnezeu-Fiul...
Căci abia de atunci înainte vom fi și noi cei ai Lui, liberi și fericiți cu adevărat, împreună cu El!
A ști să taci punând cu înțelepciune frâu limbii tale și îngrădind buzele tale, când e de o mie de ori mai nevoie de tăcere decât de vorbire, - este o mare chibzuință și pricepere.
11 - A ști întrebuința bine tăcerea, mai ales atunci când cel rău stă chiar înaintea ta (Psalm 38, 1),
și când vremurile sunt de cea mai mare împotrivire,
- este de asemenea un mare dar.
Tăcerea în astfel de cazuri, este dovada unei mari puteri a stăpânirii de sine
și a unei înțelepte și cumpătate purtări.
12 - Dar a tăcea atunci când se săvârșește o mare nelegiuire împotriva unui nevinovat sau împotriva unui adevăr,
a tăcea atunci când Numele Cel Sfânt al lui Dumnezeu este batjocorit, iar tu poți interveni pentru El,
aceasta este o participare la crima care se face -
și va fi pedepsită ca ea.
13 - A tăcea când vezi săvârșindu-se nedreptatea și silnicia, violența și uneltirea împotriva cuiva nevinovat,
a tăcea când afli că se pregătește nefericirea unui semen al tău,
- este a te uni cu fapta celui nelegiuit,
este totdeauna o vină la fel de mare ca a celui care pregătește nelegiuirea aceasta.
14 - Totdeauna când vezi că se pregătește o crimă ești dator să nu taci.
Dar nici să vorbești necumpătat ori pârâtor, mai mărind răul.
Ești dator să nu taci, dar să vorbești cu cea mai mare grijă
și grabă
și înțelepciune...
Cu grabă spre a împiedica la timp răul,
cu înțelepciune ca să nu-l mai mărești
și cu grijă ca să nu te arzi și tu.
15 - Dragul meu, oricine am fi noi care vedem o nedreptate
și oricine ar fi cel ce o săvârșește,
- avem datoria să ne ridicăm oricând contra nedreptății.
Căci dacă noi tăcem, cel nedrept va continua și mai cu îndrăzneală să facă nedreptatea,
iar răul va spori și mai mult, grăbind nenorocirea mai multora,
și de asta ne vom face și noi vinovați.
16 - Dacă ne vom ridica împotriva fărădelegii, vor mai îndrăzni și alții să se ridice împreună cu noi.
Iar acela care o face, va începe să se rușineze sau să se teamă...
și va înceta a o face mai departe.
Când ne ridicăm cu curaj în apărarea adevărului, totdeauna va rămânea un folos pentru adevăr
și un merit pentru noi.
17 - Nu tăcea deci niciodată când vezi sau când auzi săvârșindu-se răul,
căci tăcând, nu vei putea face niciodată dreptate.
Chiar dacă ești mai slab, nu tăcea.
Fii înțelept și ai curaj să te împotrivești răului.
Curând se vor mai adăuga și alții și vor striga și ei,
astfel că până la urmă răul va fi stăvilit, prin curajul tău.
18 - Nu tăcea nici chiar dacă ai avea de suferit de pe urma faptului că te ridici contra răului,
contra risipei,
contra lenei,
contra furtului,
contra dezbinării,
contra vicleniei,
contra minciunii,
ori contra oricărei nedreptăți sau înșelătorii. Până la urmă dreptatea ta va triumfa.
Iar tu vei fi binecuvântat.
19 - Conștiința ta va fi mulțumită numai când n-ai luat parte în nici un fel la săvârșirea nelegiuirii nici chiar prin tăcerea ta,
ci te-ai împotrivit hotărât, ținând partea adevărului.
20 - Chiar dacă n-ai putea împiedica răul, fiindcă ai fost numai tu singur,
iar făptuitorii lui au fost mulți...
ori pentru că tu ai fost prea slab, iar ei au fost prea tari,
- totuși, - dacă ai făcut tot ce puteai face spre a-l împiedica pe cel rău,
- fii mulțumit și așteaptă în liniște.
Va interveni Dumnezeu și va lucra El mai departe, după ce ți-ai făcut pe deplin datoria.
Doamne, apără Tu binele pe care noi nu-l putem apăra și împiedică Tu răul pe care noi nu-l mai putem.
Amin.