Lucrarea mântuirii și a rătăcirii

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-Se Numele Tău. Vie Împărăția Ta și facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită și ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este Împărăția, puterea și slava acum și în vecii vecilor. Amin.

Doamne, Dumnezeul și Tatăl nostru, din toată inima Îți mulțumim pentru acest ceas petrecut împreună în această sărbătoare minunată în care, din toate părțile, cei care cred în Numele Tău și iubesc Lucrarea Ta își ridică împreună spre Tine glasurile lor și laudele inimilor lor, și mulțumirile buzelor lor pentru bunătatea Ta.

În toate limbile, în toate țările, în toate orașele și satele, cei care Te iubesc pe Tine, în această clipă, sunt în rugăciune în fața Ta. Ridicăm și unim și noi glasul nostru cu al lor și inima noastră cu a lor și Te slăvim pe Tine, Tatăl nostru, Părintele bunătății și îndurării, de la Care le primim pe toate, de la Care ne-am primit viața, de la Care primim lumina, de la Care primim tot ceea ce avem nevoie pentru trupul, pentru sufletul, pentru duhul nostru, pentru noi și pentru cei iubiți ai noștri pe care Tu i-ai legat de viața noastră și cu care împreună ne-ai legat de Tine.

Te rugăm să primești aceste rugăciuni și să binecuvântezi mai departe Lucrarea Ta. Pentru ea ne rugăm, în primul rând! Tu ești Dumnezeul nostru, Tu ești Conducătorul tuturor lucrurilor văzute și nevăzute, al cerului și al pământului. Ai Tăi suntem! Tu ești Tatăl nostru, Tu ești mama noastră, Tu ești Făcătorul și Binefăcătorul nostru.

De la Tine ne avem fiecare clipă de viață și fiecare strop de bucurie. De la tine vin întâlnirile și despărțirile noastre. De la Tine vin încercările și binecuvântările pentru noi. În toate, Tu ai rânduit ca toate să fie spre binele celor ce Te iubesc pe Tine.

De aceea Te binecuvântăm, Doamne Dumnezeul nostru, că nimic nu se întâmplă pe pământ, nici în cer, nici sub pământ, decât numai ceea ce îngădui Tu, decât ceea ce ai rânduit Tu. Te rugăm să primești și în această zi, și în această clipă, mulțumirile noastre pentru bucuria acestei revederi.

Binecuvântează pe fiecare dintre cei cu care Tu ai rânduit să ne întâlnim și să putem împreună să ne rugăm aici, astăzi, în ceasul acesta. Tu ești Acela Care le rânduiești pe toate în viața noastră. Dă-ne putere ca totdeauna să privim deasupra tuturor lucrurilor, la Tine, Care ești deasupra tuturor lucrurilor, să ne bizuim pe Tine, să ne încredem în Tine. Și totdeauna inima noastră să fie plină de putere și de credință.

Dăruiește-ne Duhul Puternic și Sfânt, de peste primii noștri frați, din cele dintâi zile ale Bisericii Tale, când, plini de credință, mergeau cântând să sufere fericiți pentru Tine. Dă-ne și nouă, celor din urmă, această credință, ca și noi să avem răsplata pe care au avut-o ei. Ei, care sunt pe Marea de Cristal, cu harfele Tale în mâini și Te slăvesc pe Tine în vecii vecilor, se bucură pentru că nu și-au iubit viața lor până la moarte și au rămas statornici și credincioși, și au biruit prin Sângele Tău.

Ajută-ne și nouă să putem fi tari în credința noastră, neclintiți în învățătura pe care ne-ai rânduit-o de la început și harnici în ascultarea de Tine și în Lucrarea Ta, în aceste puține zile pe care le avem, căci toată viața noastră este ca o clipă pe pământ. Nu ne lăsa să fim copleșiți nici de lucrurile lumii, nici de poftele ei, nici de amenințările ei, nici de durerile ei, nici de bucuriile de pe pământ. Căci toate acestea sunt mai trecătoare decât iarba care dimineața răsare și seara este arsă. Mai trecătoare ca un abur care se arată puțintel și-apoi piere. Ci viața Ta este viața veșnică.

Ajută-ne să avem credință pentru aceasta, ca să putem fi și noi printre moștenitorii Împărăției Tale.

Încă o dată Îți mulțumim pentru această dimineață binecuvântată, pentru noaptea care a trecut binecuvântată, pentru Cuvântul Tău ascultat și împărțit binecuvântat.

Binecuvântează mai departe îngerul Oastei Tale, duhul acesta pe care l-ai trimis Tu să facă în țara și în Biserica noastră o lucrare de renaștere sufletească, de întoarcere la Tine. Dă-i putere în lupta lui cu duhurile potrivnice, mincinoase și dezbinătoare dinlăuntru și cu cele împotrivitoare din afară.

Binecuvântează-i lucrătorii vechi și noi, bătrâni și tineri, pe cei prezenți și pe cei viitori cum i-ai binecuvântat Tu pe cei din trecut. Fă astfel, Doamne, ca Lucrarea Ta să capete lucrători buni, credincioși și statornici. Și înlătură-i, Doamne, pe toți lucrătorii răi și lucrătoarele rele, care umblă numai să dezbine și să strice, cu gânduri străine, mințind și înșelând sufletele începătoare. Din milă față de aceste suflete care doresc mântuirea, înlătură-i pe cei care nu se mai pot îndrepta, care nu pot să asculte nici de Tine, nici de frați și pe cei care răspândesc tot felul de învățături rele, ca să strice credința celor neștiutori și a celor lesne crezători care-i primesc.

Îndură-Te, Doamne, de cei rămași, întărește-i în credință și în învățătura rămasă nouă o dată pentru totdeauna. Fă-i să se uite la Tine și la cei rămași statornici și hotărâți pe calea Ta până la sfârșit, ca să nu se lase înduplecați de învățăturile înșelătoare, dezbinătoare și tulburătoare ale lucrătorilor răi, strecurați printre ai Tăi ca să strice lucrul Tău cel sfânt.

Binecuvântează mamele, soțiile, surorile, fiicele Lucrării Tale, aceste suflete scumpe, chemate de Tine la mântuire, și partea pe care trebuie s-o facă și ele pentru Tine binecuvânteaz-o, să fie la fel cu a fraților credincioși și statornici, pentru ca, la răsplată, să primească și ele împreună cu ei cununa și viața cea veșnică.

Ajută astfel mamele să-și poată crește copiii credincioși, pentru că Tu ai spus în Cuvântul Tău că femeile vor fi mântuite prin nașterea de copii, dacă vor fi credincioși. Ajută-ne pe toți să-i putem crește pe urmașii noștri statornici și credincioși în învățătura în care ne-au crescut și pe noi părinții noștri drept-credincioși și statornici până la sfârșit.

Noi Îți mulțumim în această dimineață de rugăciune pentru toate aceste binecuvântări. Te rugăm pentru tineretul Lucrării Tale, pentru lucrătorii aceștia tineri cărora, Doamne, le-ai dat felurite talente și îndrumări să lucreze pentru Tine. Inspiră-i prin Duhul Tău cel Sfânt și ridică astfel Lucrării Tale mereu lucrători buni: cântăreți, scriitori, poeți, vestitori ai Cuvântului, pentru ca și mai departe Lucrarea Ta să aibă izvorul Cuvântului Tău în mijlocul ei, spre a nu merge să cerșească de la străini și pentru a nu gusta de la străini mâncare stricată, care le pierde viața și le strică sufletul și le răpește mântuirea.

Ai grijă și milă în vremile acestea de Lucrarea Ta și îi dă putere și biruință până la sfârșit.

Ne rugăm pentru țara noastră, pentru poporul nostru și pentru cei pe care i-ai rânduit Tu să fie conducători în mijlocul lor; dă-le, Doamne, tuturor lumina și înțelepciunea care vine de sus, pentru ca să ne bucurăm de libertatea de a Te sluji pe Tine, de a lucra în cinste și în vrednicie în mijlocul oamenilor în timpul scurt pe care-l avem de trăit aici pe pământ. Pentru ca și în fața Ta, și în fața semenilor noștri, noi să putem da o bună dovadă că suntem credincioși. Și din pricina faptelor noastre Numele Tău să fie slăvit și Lucrarea Ta să propășească.

Binecuvântează Biserica noastră și preoții buni pe care i-ai rânduit în ea. Fă-i pe toți buni, Doamne, și fă-i credincioși puternici, ca să mărturisească nu numai cu cuvântul, ci mai ales cu faptele și cu viața lor Voia Ta și Evanghelia Ta cea Vie și sănătoasă în mijlocul poporului nostru.

Noi Îți mulțumim din toată inima pentru cei buni și ne rugăm și pentru ceilalți, să-i faci pe toți buni, Doamne, pentru ca în Ziua cea Mare a Răsplătirii și a Învierii, și a Judecății să ne poți primi pe toți la Dreapta Ta Sfântă și să ne poți spune la toți „Veniți, binecuvântații Părintelui Meu!”...

Mulțumim, Doamne, și pentru ocazia aceasta. Ne rugăm, Doamne, și pentru toți cei prin care Tu ne-ai dat această ocazie de întâlnire, răsplătește-le. Păzește-i și pe mai departe pe scumpii noștri de orice rău în toată călătoria lor. Păzește-i de ispite, de păcate, de accidente, de nenorociri, de cel rău și de cei răi. ia-ne pe toți, Doamne, sub sfânta Ta ocrotire, și pe cei de aici, și pe cei de acasă, și ne ajută ca toți, ocrotiți de Tine, să Te putem binecuvânta.

Ne rugăm și cu această ocazie pentru frații și surorile care sunt greu bolnavi trupește și sufletește. Îi știi pe toți, Doamne, pe unde sunt. Dăruiește-le sănătatea și ajutorul, și mântuirea Ta; iar până atunci, dăruiește-le răbdare și credință.

Celor care sunt în strâmtorare din pricina Numelui Tău, dăruiește-le izbăvirea Ta. Și vremurilor noastre, Te rugăm să le dăruiești libertate. Peste toate popoarele și conducerile popoarelor agitate și tulburate, lasă pace, înțelegere și unitate. Pacea pe care o doresc popoarele, Doamne, și care este numai în Tine, în ocrotirea și în Mâna Ta.

Iar pe noi ajută-ne să lucrăm pentru această pace iubindu-ne unii pe alții, lucrând la unitatea și la părtășia frățească, pentru ca în felul acesta, Doamne, pacea să vină peste toți, dar începând cu noi, cu fiecare dintre noi. Fă-ne pe toți fii ai păcii, ca să ne bucurăm cu toții de Împărăția păcii veșnice, în care va fi pace și dreptate veșnică pentru toți cei care Te iubesc pe Tine. Credem în aceasta și Te rugăm pentru aceasta, și-Ți mulțumim pentru aceasta. Tu ești Cel care ne-o poți da și Tu ești Cel care ții peste noi, ca și până acum, Mâna Ta ocrotitoare.

Pentru toate Te binecuvântăm și în această clipă Te rugăm să fii în mijlocul nostru; fii în mijlocul tuturor și în inimile noastre ale tuturora, pentru ca, ocrotiți de Tine și păziți de puterea Ta, să ne putem întotdeauna bucura de această pace și biruință. Fie că suntem aproape trupește, fie că suntem departe, prin Duhul și prin rugăciune, să păstrăm dragostea între noi și Tine, pentru ca să fim până la sfârșit binecuvântați și ocrotiți și noi, și cei iubiți ai noștri pentru care ne rugăm și pentru care dorim, Doamne, din tot sufletul, fericirea și viața, atât pe pământul acesta, cât și în viața veșnică.

Pentru toate, încă o dată, Îți mulțumim, că a Ta este Împărăția și puterea și mărirea, Dumnezeul nostru, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și în vecii vecilor. Amin.

***

Ori de câte ori doi sau trei ne putem întâlni, să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune unul pe altul, că de aceste două virtuți e cea mai mare nevoie pe pământ și între oameni. Dragostea și faptele bune...

Toate celelalte binecuvântări depind de acestea două: dragoste între noi și fapte bune între ceilalți oameni. Asta este și chemarea lui Dumnezeu, pentru aceasta am fost chemați la El, așa cum este scris la Efeseni 2, 10: „Dumnezeu ne-a zidit în Hristos pentru faptele bune pe care le-a pregătit El mai dinainte ca noi să umblăm în ele”. Pentru aceasta ne-a chemat Dumnezeu la Hristos. Pentru faptele bune pe care le-a pregătit El mai dinainte ca noi să umblăm în ele. A legat de această împlinire mântuirea noastră.

Domnul Iisus a mai spus: „Așa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei, văzând faptele voastre bune, să slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri”.

Și în altă pare, Mântuitorul a spus: „Din aceasta va cunoaște lumea că sunteți ai Mei, dacă veți avea dragoste între voi”. Adică dragostea între noi și faptele bune între ceilalți sunt cele două condiții neapărat necesare pe care Domnul ni le-a lăsat ca pe o poruncă sfântă de care a legat mântuirea noastră, a fiecăruia - și pe urmă mântuirea familiilor noastre, și apoi mântuirea lumii întregi.

În Evanghelia de astăzi, de la Matei 4, 18, Domnul Iisus spune cum Și-a ales pe primii Săi ucenici. Petru și Andrei au fost cei dintâi. Iacob și Ioan au fost următorii. După aceea ceilalți. Tuturor Mântuitorul le-a vorbit mereu despre aceste condiții.

În capitolele următoare, care sunt scrise în Evanghelia după Matei, capitolele 5, 6 și 7, Mântuitorul începe Evanghelia de pe muntele Măslinilor cu fericirile, cele nouă fericiri. După aceea, cu îndemnurile Lui către cei care vin după El: „Ați auzit ce s-a zis din vechime... dar Eu vă spun...”. „Ați auzit ce s-a zis: să iubești pe cei care te iubesc și să urăști pe cei care te urăsc... Dar Eu vă spun: iubiți pe cei care vă fac răul, rugați-vă pentru vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă și faceți bine celor ce vă fac rău, ca să fiți fiii Tatălui vostru Care este în ceruri, Care face să răsară soarele Său și peste cei drepți, și peste cei nedrepți și face să cadă ploaia Sa și peste cei buni, și peste cei răi. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Și păgânii fac la fel. Dacă faceți bine numai celor ce vă fac bine, ce răsplată mai așteptați? Și păcătoșii fac la fel. Ce lucru deosebit faceți?... Dacă te lovește cineva peste obrazul drept, întoarce-l și pe cel stâng. Dacă se judecă cineva cu tine să-ți ia haina, lasă-ți și cămașa. Dacă te roagă cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Și dacă-i este sete vrăjmașului tău, dă-i să bea, ca să fiți fiii Tatălui vostru”.

Iată condițiile pe care Mântuitorul le-a pus de la început celor care merg pe urmele Lui. Noi, dacă vrem să ajungem la mântuirea Lui și la răsplata făgăduită de El, trebuie să ne aplecăm mai hotărâți ochii și inima asupra cuvintelor Sfintelor Scripturi și asupra cerințelor și condițiilor pe care le-a pus Mântuitorul. Că degeaba vorbim noi, degeaba cântăm, degeaba scriem noi, degeaba facem orice lucru, dacă cu fapta noastră noi nu împlinim Cuvântul lui Dumnezeu; atunci suntem între cei cărora Mântuitorul le-a spus: „De ce-Mi ziceți Mie «Doamne, Doamne!» și nu faceți voia Mea?”

În aceste clipe, când viața noastră este așa de trecătoare pe pământ... când privim cu un ochi în Biblie și cu un ochi în lume, vedem cât sunt de adevărate toate înștiințările Domnului. Ni se cere ascultare cu mult mai mult decât altă dată și, cu o inimă hotărâtă și înfrântă, să-L slujim și să-L iubim pe Dumnezeu.

Toți dorim mântuirea, toți alergăm să avem această mântuire; dar Domnul Iisus a pus condiția: numai așa se va găsi adevărata mântuire. Și, dacă vrem cu adevărat să nu ne înșelăm, noi trebuie să ascultăm cum a spus Domnul.

Am fost înștiințați limpede că în vremile din urmă vor veni tot felul de duhuri înșelătoare care vor răstălmăci Cuvântul lui Dumnezeu și vor învăța pe ucenicii Domnului lucruri stricăcioase, ca să urmărească anumite foloase ale lor.

Sunt unii care, chiar dacă se pare că nu urmăresc foloasele lor materiale - cum sunt mulți care le urmăresc - însă, din cauza păcatelor ascunse, a neascultării, a îngâmfării, a lipsei înfrânării lăuntrice, au căzut în robia unor duhuri înșelătoare. Și chiar dacă n-au nici un interes material, ei sunt folosiți de duhul cel înșelător pentru a face rău Lucrării lui Dumnezeu. Oricine nu ascultă de frați, de Lucrarea smerită a lui Dumnezeu, de umblarea sinceră cerută de Cuvântul lui Dumnezeu, și nu rămâne în învățătura pe care a primit-o de la început și în învățătura care ne-a fost dată prin înaintașii noștri - fie că este interesat material, fie că nu - este dintre aceia care sunt ducătorii învățăturii străine și stricate și merg sigur la osândă; iar cei care-i urmează vor avea aceeași soartă ca și ei.

În vremile din urmă, Domnul Iisus ne-a înștiințat că vor fi hristoși mincinoși, venind în Numele Lui, care vor înșela. În Numele Domnului înșeală!... Când înșeli în numele păcatului, în numele lui Satan, în numele interesului - mai înțelegi pe om. Dar când vine în Numele Domnului să înșele, cu Cuvântul lui Dumnezeu, aceasta este osânda cea mai cumplită și blestemul cel mai greu.

Domnul Iisus i-a înștiințat pe Apostolii Săi și le-a zis: „Băgați de seamă să nu vă înșele și pe voi, că vor înșela pe mulți”... Nu există decât un Singur Hristos: Cel adevărat, pe Care ni L-au mărturisit nouă înaintașii noștri și a Cărui învățătură ne-au lăsat-o părinții noștri care au murit credincioși. Și Cuvântul Domnului ne aduce aminte zicând: „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri care v-au vestit vouă Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința”.

„Sfârșitul felului lor de viețuire”... Acesta este semnul la care trebuie să privim noi. Noi am avut, pe lângă Mântuitorul nostru și Sfinții Săi Apostoli, și pe Sfinții Părinți - și cel mai apropiat de noi, Părintele Iosif - de la care am primit noi învățătura Domnului și a Apostolilor Săi, a Sfinților Părinți, care nu numai cu învățătura lor, cu cuvântul lor, ci cu pilda vieții lor, cu credința lor și cu jertfa lor, cu sfârșitul și cu moartea lor ne-au arătat că sunt vrednici de crezut și vrednici de urmat.

Nouă, în Cuvântul lui Dumnezeu, ni s-a spus să fim cu toată luarea aminte asupra acestor lucruri. De ce? Pentru că vor fi mulți care vor învăța altfel și vor spune tot felul de lucruri amăgitoare, ca să-i atragă pe ucenici de partea lor. Acestea sunt vasele, sunt uneltele, sunt lucrătorii duhurilor potrivnice și rele. Și Dumnezeu ne-a înștiințat să ne ferim.

De ce-i îngăduie Dumnezeu? De ce-i îngăduie Domnul pe acei lucrători răi, ca să strice Lucrarea Sa? Pentru că este scris: „Toți cei care n-au primit dragostea Adevărului...” - adică iubirea de frați, ascultarea de învățătură - să aibă, în felul acesta, pedeapsa neascultării lor prin trimiterea de duhuri înșelătoare și de unelte ale acestor duhuri; fiindcă este scris: „Toți cei care n-au primit dragostea Adevărului, Dumnezeu le dă o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca să fie osândiți”.

De ce Dumnezeu le trimite acestor neascultători lucrări rătăcite și rătăcitoare, și mincinoase? Ca să fie pierduți! Pentru că păcatul neascultării de Dumnezeu... păcatul nepăsării față de Jertfa Domnului Iisus... păcatul stricării Cuvântului Sfintelor Scripturi... păcatul batjocoririi lucrurilor sfinte este un păcat atât de mare, încât nu mai există nici nădejde, nici iertare la Dumnezeu pentru cei care săvârșesc astfel de păcate.

Închipuiți-vă: Dumnezeu a binecuvântat lucrurile și ființele sfinte - și acești nelegiuiți vin și batjocoresc aceste lucruri sfinte. Batjocoresc pe Maica Domnului... ființa aceasta sfântă, căreia arhanghelul s-a plecat și i-a zis: „Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har”... Ei batjocoresc și hulesc, vorbind urât despre ființa pe care Dumnezeu a ales-o [să fie] mijlocul prin care să vină mântuirea la toți oamenii. Din sângele și din trupul ei S-a alcătuit Sângele și Trupul lui Hristos prin care suntem sfințiți toți.

Și oamenii aceștia, fără frică de Dumnezeu, fără respect față de lucrurile sfinte, batjocoresc ce nu cunosc și îi disprețuiesc pe aceia pe care Dumnezeu i-a ales ca pe vasul cel ales și i-a folosit, fără de care n-ar fi fost cu putință mântuirea lumii acesteia și mântuirea noastră.

Îngerii au apărat-o, îngerii au ocrotit-o, Domnul Iisus a apărat-o până în cea din urmă clipă de pe Cruce. Și de pe Cruce, Domnul S-a îngrijit să aibă și mama Lui un fiu care s-o îngrijească mai departe. Mamă... văduvă și orfană, prin inima căreia a fost profețit că va trece sabia, ca să fie vindecate inimile multora - inimile noastre. Iar oamenii batjocoresc aceasta... Batjocoresc Sfânta Taină a Împărtășaniei...

Batjocoresc Crucea - acest Semn Sfânt care simbolizează Taina, Jertfa ispășitoare prin care ne-a răscumpărat Domnul. Dar care lucruri sfinte nu sunt batjocorite de acești oameni ai desfrâului Cuvântului și ai disprețului Evangheliei?

Feriți-vă de ei! Frații și surorile noastre, ascultați Cuvântul lui Dumnezeu și feriți-vă de ei! După cum este scris: „După roadele lor îi veți cunoaște”...

Dacă cuvintele sunt rele, cât de rele trebuie să fie gândurile și faptele lor înaintea lui Dumnezeu! Depărtați-vă de oricine vorbește de rău lucrurile sfinte pe care noi le-am moștenit de la înaintașii noștri. Respectați-le! Dar și feriți-vă de cine le batjocorește, căci de la sine sunt osândiți. Faci un păcat numai dacă stai să asculți când vorbesc astfel de oameni nelegiuiți.

Bineînțeles că sunt și între noi destui oameni slabi. Și în Biserică sunt destui păstori slabi, din pricina cărora foarte mulți au motiv să batjocorească Evanghelia. Dar aceasta nu înseamnă că au dreptate vorbind de rău Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că ceea ce este sfânt, sfânt trebuie să rămână pentru noi toți. Și nimeni nu trebuie să se lase influențat să vorbească de rău instituția din pricina unui slujitor nepotrivit. Actele unei instituții sunt valabile chiar dacă slujitorul care lucrează acolo și scrie actul este un om nenorocit și nelegiuit. Pentru că instituția este sfântă chiar dacă slujitorul, la un moment dat, este un păcătos.

Domnul Iisus a spus: „Casa Tatălui Meu este o casă de rugăciune pentru toate veacurile și popoarele”... chiar dacă atunci, în momentul acela, era slujitor Caiafa. Chiar dacă în Templul din Ierusalim erau acolo negustorii care vindeau oile, boii, porumbeii, adică ființele cele mai nevinovate și fără apărare, Domnul i-a scos afară pe lucrătorii răi și a sfințit Casa Sa.

Așa ne scoate Domnul și din Biserica Sa pe toți lucrătorii răi; dar ea va fi sfințită, pentru că Dumnezeu a sfințit-o prin Sângele Său și e scris [că ea este] „Stâlpul și temelia Adevărului, pe care porțile iadului nu o vor nimici”. Va nimici Domnul păcatul din mijlocul ei și pe cei care nu se pot întoarce la Dumnezeu. Dar instituția rămâne sfântă pentru totdeauna, pentru că Dumnezeu rămâne Același ieri, azi și în veci. Și ce-a sfințit o dată Dumnezeu rămâne sfințit pe totdeauna.

Căsnicia este sfântă chiar dacă sunt atâția oameni care o neglijează și o strică.

Lucrarea Domnului este sfântă și Oastea Domnului este sfântă chiar dacă în mijlocul ei sunt unii care strică Lucrarea și fac de rușine și de ocară Cuvântul lui Dumnezeu și jertfa înaintașilor noștri.

Părintele Iosif a fost și va rămâne pentru totdeauna un om sfânt chiar dacă în numele lui sunt lucrători sau lucrătoare care răspândesc tot felul de lucruri neadevărate și înșelătoare. Omul acesta a fost un profet. Și, cum Mântuitorul și profeții Domnului au spus că în vremile din urmă se vor ridica mulți înșelători și mincinoși din mijlocul nostru, aceasta ei n-au spus-o ca să nu fie așa, ci pentru că au știut că o să fie așa.

Nu Dumnezeu a rânduit ca să fie profeți mincinoși și oameni răi. Ei, prin neascultarea lor, au fost și vor deveni așa. Dumnezeu ne-a înștiințat că vor fi... Nu pentru că El ar fi vrut să fie, ci pentru că a știut că, prin voia lor, ei înșiși, împotriva voii lui Dumnezeu, se vor face așa. Și ne-a înștiințat să ne ferim de ei.

Și în Lucrarea noastră, a Oastei Domnului, sunt... Mai ales în părțile acelea din Nordul Ardealului. Acolo, de multă vreme și de mulți ani, bântuie tot felul de lucruri și de duhuri potrivnice. A fost o vreme - încă de dinainte de război și după, imediat - când pe toate văile acelea umblau milenismul, iehovismul și duhurile acestea amăgitoare. Acuma au început alt fel de duhuri și i-au înșelat pe unii care de la început n-au fost bine întemeiați, dar care își dau foarte multă importanță. Se duc, vestind printre frați tot felul de lucruri înșelătoare. Și, cum sunt suflete noi, care nu cunosc încă nici istoria Lucrării, nici învățătura Lucrării, acești lucrători răi îi pot amăgi ușor, dacă se lasă înduplecați.

Circulă un zvon pe-acolo... niște femei neascultătoare, care se laudă că sunt proorocițe și tot felul de visătoare, răstălmăcesc Cuvântul lui Dumnezeu pentru acei care sunt începători și lesne crezători. Spun că Părintele Iosif a profețit anume că în Lucrarea Oastei se vor ivi dezbinări și că dezbinările vor fi adevărate, și nu Lucrarea sănătoasă de la început.

Feriți-vă de Amalia, de Veronica, de Ciupei!... De toți aceștia care duc învățături înșelătoare, rele și stricăcioase.

Pe toate înștiințările Domnului pe care ei le-au auzit și care le-au fost adresate, ei n-au vrut să le asculte, nici una dintre aceste înștiințări. Cu duh îndărătnic, prefăcut, mincinos, răspândesc printre frații și surorile care-i văd tot felul de învățături străine.

Mai sunt unii printre frați care îi protejează. Aceștia se fac părtași la păcatele lor și vor fi osândiți împreună cu ei când Dumnezeu va nimici orice lucrare dezbinătoare și stricătoare a învățăturii sănătoase.

Este unul de la București, Diac, care a fost cândva credincios, de copil. A avut un părinte credincios. Au fost, la început, și ei în Lucrarea Domnului, dar s-au lăsat înduplecați de învățături înșelătoare și s-au făcut slujitorii acestei învățături și umblă prefăcuți și pe ascuns printre frați, să răspândească tot felul de lucruri neadevărate, necurate, necinstite, trecătoare - care zădărnicesc și mântuirea altora după zădărnicirea mântuirii lor.

Feriți-vă! Oriunde veți auzi că îi cheamă pe frați, sfătuiți-i să nu se ducă și să nu asculte, căci ei sunt niște lucrători răi care nu au rămas credincioși și care caută să ducă mai departe dezbinare și neascultare printre frați. Dumnezeu îi va judeca pe oricare. Noi n-avem nici un fel de putere și posibilitate să luăm nici un fel de măsură împotriva stricătorilor. Numai sfaturile, îndemnurile, rugămințile și lacrimile noastre în fața lui Dumnezeu pentru cine vrea să asculte, să se păstreze credincios și să lupte pentru credința care ne-a fost dată nouă o dată pentru totdeauna, ferindu-se de cei care aduc alte învățături și alte îndemnuri, pentru a strica și a îndepărta sufletele de calea aceasta sănătoasă.

Că e calea aceasta prigonită... Că au fost numai cruci și lacrimi pe ea... Este adevărat!

Dar când a fost vreodată calea adevărată a Domnului fără încercări și fără suferințe pe pământ? Domnul Iisus a spus: „Dacă pe Mine M-au urât, și pe voi vă vor urî; și vă vor face toate aceste lucruri pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine”.

Dar a mai spus că: „Cine va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit”. Dacă vreți să vă mântuiți sufletele, răbdați până la sfârșit. Că sfârșitul e așa de aproape pentru fiecare dintre noi... Numai până la sfârșit, numai până la moarte se cere să luptăm. După aceea vom avea în veci răsplata binecuvântată de la Acela care a spus: „Cine va fi credincios până la moarte va primi cununa vieții”.

De aceea, scumpii mei frați și surori - Domnul știe câtă vreme glasul acesta va mai putea răsuna să vă înștiințeze - țineți minte aceste lucruri! Sunteți tineri și veți avea încă de dus multe lupte și încercări. Pe calea mântuirii sunt așezate curse, de-a lungul drumului, până la capăt. Dacă însă veți umbla în curăție lăuntrică și în ascultare în afară, în dragoste între frați și în fapte bune între ceilalți, în armonie cu învățătura și statornici în credință, Dumnezeu vă va da, ca sfârșit al credinței, răsplata veșnică, pentru că este scris: „Veți dobândi ca sfârșit al credinței voastre mântuirea sufletelor voastre”.

Domnul nu promite mântuirea la început, cum o promit oamenii. Îi auzi pe mulți zicând: „Veniți la noi și veți fi mântuiți”... sau lăudându-se: „Noi, cei care suntem mântuiți”... Aceasta este o amăgire! Aceasta este o înșelare! Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cine va fi credincios până la moarte...”. La moarte se vede. Atunci va fi mântuit, cum spune la 1 Petru: „Sfârșitul credinței voastre va aduce mântuirea sufletelor voastre”. Așa trebuie să avem: credința aceasta, ținta aceasta și dorința aceasta, și lupta aceasta. Să fim credincioși în fiecare zi așa cum am primit și auzit de la început.

Așa este și Cuvântul poruncit: „Fiecare să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat”. Noi așa am primit, așa mărturisim și așa credem că se ajunge la mântuire: dacă mărturisirea cu gura și credința din inimă ne rămân una și aceleași de la început până la sfârșit.

Am zis că știe Domnul ce vremuri vor mai veni... Viața este nesigură pentru toți. Condițiile din lumea aceasta sunt nesigure pentru toți. Dar, dacă păstrăm până la sfârșit credința noastră puternică și ne ținem de învățătura dată, Dumnezeu ne ajută.

Nu vă lăsați înșelați de învățăturile străine, din orice parte ar veni și oricine ar fi acela [care le-ar aduce]... cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă aducă altă evanghelie, anatema să fie”. Să nu-l primiți și să nu-l ascultați! Pentru că „Dumnezeu este Același ieri, azi și în veci”, aceeași este și învățătura Lui, și credința Lui. Și oricine vrea să-și afle cu adevărat mântuirea să rămână la fel cum a primit și cum a auzit la început.

Aceasta este Lucrarea în care ne-a chemat pe noi Domnul și acesta este Cuvântul, și acesta este Adevărul care ni s-a spus nouă să-l spunem mai departe. Oricine îl ascultă și îl ține va fi mântuit prin el. Oricine îl disprețuiește și îl calcă va fi pierdut din pricina lui.

Dumnezeu poate să trimită apoi acelora care nu ascultă felurite învățături, cum vor și veni. Cum și este scris în Cuvântul lui Dumnezeu că vor veni tot felul de învățători răi și învățături rele pentru cei care sunt pe calea pierzării, drept pedeapsă de la Dumnezeu.

Cine se ia după aceștia, care vin și în Lucrarea Oastei să vorbească tot felul de lucruri care nu s-au spus și care nu s-au vestit înainte... aceștia sunt cei neascultători care disprețuiesc Cuvântul.

Despre Părintele Iosif au spus tot felul de lucruri rele. Și acum s-au ridicat și acolo la mormânt și au spus batjocoritori:

- V-ați făcut un idol din mormântul acesta!...

Și erau în mijlocul nostru astfel de oameni care și ei au ajuns să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu sau să se bucure de un respect din pricina acestui mormânt, a acestui om care stă acolo. Și nici atâta respect nu mai au față de aceste amintiri și moșteniri minunate cât ar trebui să aibă un animal față de stăpânul lui care i-a dat mâncare și l-a crescut.

Despre Moise s-a spus că atunci când a scos poporul din Egipt și-a adus aminte de cuvântul lui Iosif, care, la moartea lui, a lăsat poruncă urmașilor săi:

,,Când Dumnezeu vă va scoate de aici și vă va duce în pământul și în țara părinților voștri, nu lăsați osemintele mele aici. Luați și osemintele mele și le duceți cu voi. Unde este poporul lui Dumnezeu, acolo vreau să fiu și eu...”.

Și Moise și-a adus aminte de aceste lucruri... Și, în timp ce Core, Datan și Abiram își luau comorile lor, Moise a luat în spate osemintele lui Iosif...

Și, până la urmă, cum a răsplătit Dumnezeu pe fiecare!

Core, Datan și Abiram au murit înghițiți de pământ, cu comorile lor cu tot...

Pe Moise, care a respectat înaintașii cu memoria lor cu tot, l-a ajutat să ajungă să vadă Canaanul Ceresc înainte de a ajunge ceilalți să vadă Canaanul pământesc.

Să nu uităm nici noi memoria înaintașilor noștri și respectul față de ei. Respectul acesta se arată în simțirea lor și în împlinirea cuvântului și învățăturii care ne-a rămas de la ei. Dacă și noi vom fi credincioși ca și ei, Dumnezeu ne va face pe noi părtași acelei fericiri la care i-a făcut părtași pe ei.

Dacă noi ne vom lepăda de memoria lor, de amintirea lor, de îndemnul lor binecuvântat, lepădăm Cuvântul lui Dumnezeu și vom fi ca niște fire smulse de apă, fără rădăcină, purtați încoace și încolo, lipiți pe un timp scurt de-un loc și duși pe urmă în alt loc, mai departe. Cum sunt acești oameni care n-au nici rădăcină și nu vor avea nici ramuri. Dacă n-au înaintași, nu vor avea nici urmași. Ei se laudă spunând: „N-avem nevoie de înaintași. Noi avem Cuvântul lui Dumnezeu”...

Dar oare cine le-a pus lor în mână acest Cuvânt al lui Dumnezeu? Din lipsă de respect față de înaintași, Dumnezeu îi face nevrednici și de urmași. Ei sunt rânduiți, așa cum spune și în Epistola Sfântului Iuda: „...ca niște nori fără apă, ca niște pomi dezrădăcinați, ca niște stele cărora le este păstrată negura întunericului veșnic”.

Ca să nu ne facem părtași cu ei la aceeași osândă, nu vă atașați, ci depărtați-vă de ei - și astfel veți fi binecuvântați.

Mântuitorul a ales într-o zi ca aceasta de astăzi primii Lui patru ucenici. Ce statornici au fost acești ucenici! Ce minunată a fost viața lor și ce minunate sunt până astăzi roadele lor! Primii aleși au fost binecuvântați de Dumnezeu și vor fi binecuvântați pe totdeauna, pentru că ei au rămas statornici legământului, cuvântului și chemării de la început. Rămâneți!...

Să rămânem și noi, fiecare, statornici la fel.

În Apostolul de astăzi, de la Romani capitolul 2, începând cu versetul 9, e scris:

„Rușine și ocară va veni peste orice om care face răul, întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă și cinste, și pace va veni peste orice suflet care face binele, întâi peste iudeu, apoi peste grec. Fiindcă nu se are în vedere fața omului”.

Cei care au trăit ascultând și împlinind legea vor fi binecuvântați; cei care au călcat această lege vor fi pedepsiți. Aceasta este porunca lui Dumnezeu și alegerea Lui.

A fost și între ucenicii Domnului unul care s-a lepădat de Dumnezeu. „Ocară și rușine veșnică” a venit peste acesta și va fi pe totdeauna. Au fost ceilalți însă, care au rămas statornici ... ,,Slavă și cinste, și pace veșnică” a venit peste ei și va veni până la sfârșit.

Și peste cei buni au venit încercări. Și [peste] Petru, în ziua Patimilor... Și [peste] Toma, după ziua Patimilor... Dar, dacă ei au păstrat totdeauna legătura cu frații și s-au întors iarăși în mijlocul fraților, Dumnezeu i-a binecuvântat. Poate că și Iuda, dacă s-ar fi gândit la frați, ar fi venit pocăindu-se și plângând cu lacrimi și cerând iertare. Dumnezeu, în bunătatea Sa, poate ar fi avut milă. Dar Iuda nu s-a mai întors nici la Domnul, nici la frați și a pierdut pentru totdeauna.

Petru s-a întors la frați!...

Și Toma s-a întors la frați...

Nici încercarea lui Petru n-a fost mai ușoară. Nici încercarea lui Toma, că el a spus: „Nu voi crede până nu voi vedea”. Însă s-a întors la frați și Dumnezeu a avut milă de el. Întoarceți-vă totdeauna la frați! Chiar dacă ajungeți să slăbiți în credință... Chiar dacă ajungeți până și la lepădare... Veniți cu lacrimi, ca Petru care a plâns amar și s-a întors în mijlocul fraților, și Dumnezeu l-a binecuvântat.

Nu vă depărtați de frați! Nu vă rupeți de Lucrarea Domnului! Nu-i urmați pe cei care s-au rupt de frați, pentru că aceștia sunt pierduți pentru totdeauna și vor fi pierduți.

Iată, de Rusalii, au fost atâtea sute de frați din toate părțile la mormântul Părintelui Iosif. Dumnezeu a binecuvântat această zi într-un chip nespus de frumos. Și totuși, dintre sibieni, chiar cei mai vechi care ar trebui să fie cei mai recunoscători lui Dumnezeu, pentru că față de ei Părintele Iosif a făcut atât de mult și ei au profitat de pe urma părintelui - nici unul nu a fost acolo. Au fost câteva surori și câțiva dintre frații mai depărtați, dar ei n-au fost niciunii.

Cât s-a lucrat acolo, la mormântul părintelui, unul dintre ei n-a venit să pună mâna, să spună cu lacrimi: „Și eu datorez mântuirea mea Lucrării făcute de Dumnezeu prin acest om”.

Un firicel de nisip, o dată n-a venit niciunul să pună acolo, o dată să se ofere și el: „Pun și eu mâna să ajut aici, că și eu sunt dator față de mormântul acesta”... Cum au venit din toate părțile țării și din multe colțuri ale lumii suflete care au spus: „Și eu L-am aflat pe Domnul în urma jertfei și lucrării acestui om”.

Și au venit din toate părțile țării, de la miazănoapte, de la miazăzi și de la răsărit și au pus umărul acolo și au adus măcar o floare.

Vezi cum se împlinește Cuvântul lui Dumnezeu?

Vor veni de la răsărit și de la apus, de la Extremul Orient și de la Extremul Occident, și vor sta la masă cu Avraam și cu Isaac în Împărăția lui Dumnezeu; iar voi, voi, care sunteți aici, veți fi scoși afară, căci v-ați arătat nevrednici de toate aceste binecuvântări. Așa pot ajunge de la răsărit și de la apus, din părțile îndepărtate, și se întorc la Dumnezeu și ascultă, și cei chiar de aici rămân pentru totdeauna afară. Pentru că este scris: „Slavă, cinste și pace va veni pentru oricine face binele; iar osândă și ocară veșnică va veni peste oricine face răul”, - indiferent cum îl cheamă și de unde este, căci Dumnezeu nu are în vedere fața omului, ci inima lui.

În această zi, Evanghelia chemării primilor ucenici ne aduce aminte să rămânem statornici cu Domnul cum am fost în clipa când ne-a chemat El. Să nu uităm aceste lucruri!

Să ne uităm la cei care au rămas statornici și să le urmăm exemplul, pentru ca să putem ajunge pe urmă și noi să ne împărtășim din binecuvântarea și răsplătirea lor.

Și să ne ferim de cei neascultători, indiferent cum îi cheamă, cum se laudă că sunt, „oricine face răul...” - sau nu face binele - (pentru că și a nu face binele pe care îl poți și știi că trebuie să îl faci e aceeași vină și același păcat cu a face răul), pentru ca să fim feriți de osânda care-i așteaptă pentru răzvrătirea lor.

În Matei capitolul 25, Mântuitorul vorbește despre Judecata de pe urmă. La Judecata aceasta nu se spune: „Voi, care ați ucis, care ați furat, care ați mințit, duceți-vă de la Mine... Voi, criminalilor, voi, care ați înșelat...” Nu! Cei de-a stânga nu vor fi aceștia. Aceștia vor merge direct în focul veșnic, cum a mers bogatul cel nemilostiv - direct în foc... Nu! Cei de-a stânga vor fi atunci cei care au fost credincioși, cei care au putut să facă binele, dar nu l-au făcut. Nu pentru că au făcut răul vor fi judecați ei atunci, ci pentru că n-au făcut binele pe care puteau să-l facă.

Domnul Iisus le va spune: „Am fost sărac, am fost gol, am fost flămând, am fost închis, am fost bolnav și nu Mi-ați făcut bine...”. Nu pentru că am făcut răul, ci pentru că n-am făcut binele.

Cred că acolo vor fi foarte, foarte mulți care trebuiau să arate recunoștință acelora care le-au făcut bine... dar n-au arătat recunoștință, ci dispreț. Așa vor avea și ei: dispreț și ocară din partea lui Dumnezeu atunci.

„Preaiubitule - îi spune Sfântul Apostol Ioan lui Gaiu - nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul nu L-a văzut și nu L-a cunoscut.”

Suntem datori față de părinții noștri, oricum au fost ei, până la sfârșitul lor sau al nostru, să ne arătăm recunoștința. Chiar față de un părinte rău, copilul este dator până la moarte, pentru că este scris: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să trăiești mulți ani pe pământ și să fii fericit și binecuvântat!”.

Iar în Proverbe este scris: „Pe ochiul care batjocorește pe mama lui, îl vor scobi corbii la pârâu”.

„Cine disprețuiește pe tatăl său, îl vor mânca fiarele pe câmp”.

N-avem voie să disprețuim pe părinții noștri! Nici chiar pe cei trupești, oricum ar fi ei. Dar pe părinții cei duhovnicești? Pentru că este scris: „Când părintele tău trupesc și părintele duhovnicesc au aceeași nevoie în același timp, ești dator să asculți mai întâi pe părintele tău duhovnicesc și să-l ajuți pe el înaintea părintelui trupesc. Pentru că părintele trupesc te naște pentru viața aceasta trecătoare, dar părintele duhovnicesc te naște pentru viața veșnică”.

Și-atunci, cine poate și are datoria să-și prețuiască pe părintele său duhovnicesc, dar îl disprețuiește, ce răsplată, ce pedeapsă i se cuvine?... Dacă celui care îl nesocotește pe părintele lui trupesc i se cuvine pedeapsa cu prețul despre care scrie Cuvântul lui Dumnezeu... oare ce pedeapsă se va da atunci celui care își necinstește părintele duhovnicesc?

Și Moldoveanu a zis batjocoritor, acum de curând: „V-ați făcut un idol din mormântul acesta! ...” El nici măcar nu se duce să vadă, ci disprețuiește și batjocorește nu numai memoria Părintelui Iosif, ci și învățătura lui și credința, și Lucrarea aceasta. Și mai pretinde și că o face în Numele lui Dumnezeu, în Numele Adevărului.

Atât de mult se pot înșela acești oameni!

Domnul să aibă milă! Și, înainte de a veni sfârșitul lor, să le dăruiască pocăință. Și lui Moldoveanu, și lui Ciupei, și la Veronica, și la Amalia, și tuturor celorlalți care mai fac aceste lucruri necuviincioase, atrăgându-i și pe alții spre rătăcirea lor vinovată.

Împotriva lui Dumnezeu păcătuiesc acești oameni și împotriva Adevărului. Și nu numai ei; mai sunt și alții, altfel de suflete...

„Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut”.

Iubiți pe Domnul și faceți bine. Respectați pe Domnul și pe aceia pe care El i-a ales și i-a folosit în slujba Lui, spre Slava Lui și spre mântuirea lor și a noastră.

Cum prețuim pe părinții noștri duhovnicești, pe înaintașii noștri, Sfinții Apostoli, și cum prețuim pe Sfinții Părinți? Pentru că ei sunt înaintașii direcți ai noștri, cum au fost Părintele Iosif și ceilalți înaintași ai noștri care au sfârșit biruitori și ne-au lăsat învățătura și credința prin care să ajungem și noi la mântuire cum au ajuns ei, dacă vom trece și noi biruitori prin viața aceasta cum au trecut ei.

Știe Domnul - spun încă o dată - câtă vreme ne vom mai putea vedea și vom mai putea vorbi trupește așa cum vorbim acum. Toate aceste adevăruri însă și toate aceste cuvinte pe care vi le-am spus sunt niște cuvinte care nu pier. Vom ajunge, în fața lui Dumnezeu, încă o dată să ne întâlnim cu aceste cuvinte, la Judecata Lui...

Și cei care le-am spus, și cei care le-am ascultat, și cei care le-am împlinit, și cei care nu le-am împlinit. Fiindcă toți va trebui odată să ne înfățișăm înaintea Scaunului de Judecată al lui Iisus Hristos, să ne primim fiecare dintre noi răsplata după binele sau răul făcut pe când eram în trup, după cuvintele noastre și după ascultarea lor, după credința noastră și după împlinirea ei, după învățătura noastră și după păstrarea ei.

În această clipă și în acest loc, am crezut de cuviință - și aceasta am primit din partea Domnului - [ca acestea] să le vorbim și să ni le spunem unii altora.

Dacă cei care le aud au datoria sfântă de a le împlini, cu cât mai mult atunci cei care le-au spus! Ne-am dat toate silințele, în măsura în care Harul lui Dumnezeu și puterea lui Dumnezeu ne-a sprijinit și ne-a ajutat, în condițiile mai grele sau mai ușoare prin care a trebuit să trecem în viața aceasta, să ne împlinim datoria, purtându-ne steagul așa cum ni l-a încredințat nouă Dumnezeu. Zic, în aceste condiții, ne-am dat toate silințele, în măsura în care ne-a ajutat Dumnezeu până astăzi să le putem împlini.

Și ne rugăm Domnului ca și mai departe, până la sfârșit, să ne dea această putere și nouă, celor mai bătrâni, și celor mai tineri, și tuturor celor care vor mai veni, în oricât de mare număr îi va mai chema Dumnezeu în această Lucrare, să-I ducem credincioși lupta și credința până la sfârșit.

Pentru că numai la sfârșit, cei care vor ajunge acolo, la Țintă, vor primi premiul alergării și Cununa, așa după cum este scris. Alergătorii și luptătorii nu primesc premiul pe parcursul alergării, pe parcursul luptei - și cu atât mai puțin la început - ci la sfârșitul biruitor. Acesta este adevărul care stă și în fața noastră. Toți cei care suntem aici am pornit pe calea mântuirii... Numai Sigur Domnul știe cât mai avem fiecare până la sfârșit. Nu știm care dintre noi vom ajunge mai întâi. Ori va veni Domnul ca să ne ia pe toți deodată, ori ne va chema pe fiecare când va rândui El și a hotărât.

Însemnat lucru este însă sfârșitul!

Să rămânem statornici! E adevărat că unii dintre noi nu cunosc învățătura cum ar trebui... E adevărat că foarte puțin s-au putut răspândi lucrurile scrise din care fiecare să poată să citească și să adâncească învățătura Lucrării. Și e adevărat că aceasta este o deficiență, o slăbiciune, o lipsă a noastră. Dar noi, care am fost chemați de Domnul în această Lucrare să ne găsim mântuirea aici și să ne-o ducem până la capăt, trebuie să știm că această Lucrare se aseamănă cu viața Mântuitorului... Permanent în primejdie și permanent în frământare. N-am avut vreme deplină să putem răspândi așa cum ar trebui și cum ar fi cerut învățătura Lucrării, pentru ca toți cei care vin să cunoască în amănunțime.

Și, din pricina aceasta, pentru că sunt unii răuvoitori și rău intenționați, răspândesc astfel de învățături, iar cei care nu cunosc „Dreptarul Învățăturii Sănătoase” sunt ispitiți să primească aceste învățături noi, pentru că vin „în Numele Adevărului” și sub o formă destul de ispititoare pentru alții. Însă cine dorește să cunoască învățătura - și dacă s-ar osteni puțin - e cu neputință să n-o afle. Trebuie să ne rugăm și noi mai mult Domnului să ne dea și nouă mai multă putere sau mai bune condiții pentru a putea face cunoscută învățătura Lucrării cum ne-a lăsat-o, în toate privințele, și cum ne-a învățat Părintele Iosif, Sfinții Părinți, apostolii și Mântuitorul.

Pentru ca, cunoscând învățătura cea bună, să putem apoi cunoaște și învățăturile celelalte, rele, care sunt împotriva a tot ceea ce e bine, care sunt și felurite, și deosebite de ea.

Zic, dacă cineva dorește să cunoască învățătura, o poate cunoaște, mai poate întreba, mai poate căuta, mai poate dori și umbla... și, până la urmă, găsește o carte din care să vadă... găsește un frate de la care poate auzi și afla - și astfel să poată deosebi învățătura cea bună de celelalte învățături, străine și rele; ca să știe de care să se ferească.

Să ne rugăm mai mult ca Domnul să ne dea posibilitatea să putem și în privința aceasta să facem mai mult. Să răspândim printre frații noștri „Dreptarul Învățăturii Sănătoase”. Că, având acest „Dreptar” și cunoscându-l, ușor poți deosebi apoi pe cei care vin cu o altă învățătură, străină, ca să nu te lași amăgit și înșelat de acești lăudăroși lucrători ai dezbinării.

Am dori ca în ceasul acesta să punem pe inima fraților și surorilor noastre acest adevăr! Țineți-vă de el! Țineți-vă tare de Domnul! Feriți-vă de orice vi se pare rău, feriți-vă de tot ce vi se pare rău și dezbinător!

Și chiar dacă va trebui să suferim cu Domnul și să trecem prin încercări, să ne păstrăm învățătura de la început, ca să putem ajunge la sfârșitul fericit pe brațele Mântuitorului.

Domnul și Mântuitorul nostru să ne ajute pe toți la aceasta! Amin.

Slăvit să fie Domnul!