Lupta cea bună

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Scumpilor frați (zic așa pentru că-mi sunteți scumpi), iubite surori (zic așa pentru că îmi sunteți iubite)! Dacă voi sunteți surori cu Domnul Iisus, cu Fiul lui Dumnezeu, cu Mântuitorul meu personal, cum să nu-mi fiți iubite? Când cineva îi spune Domnului Iisus: „Afară Te așteaptă Mama Ta și frații Tăi, surorile Tale...”, El ce a răspuns? Putea să zică: „Da, știu! Fecioara Maria (așa cum îi spunem noi) și frații Mei (adică veri dulci, veri primari, fiindcă El frați nu a mai avut) Mă așteaptă afară”. Dar El nu a răspuns așa (...), ci a spus: „Tot cel ce face voia Tatălui Meu Care este în ceruri Îmi este mamă, soră și frate”. Ei, deci, de aceea ne sunteți dragi și scumpi.

Și nouă să ne intre bine în cap lucrul acesta, că suntem frați și surori cu Fiul lui Dumnezeu. Nu e tocmai ușor. Nu e tocmai puțin. E mult de tot. Mai mult nici nu se poate.Și acum îmi aduc aminte de un cuvânt al bătrânului Apostol Pavel, căruia, măcar că i-au spus bătrân, nu tocmai bătrân a fost când a plecat la cele veșnice tăindu-i-se capul (...) la Roma, fiindcă a cutezat să intre în curtea împărătească, să străbată chiar și-n familia împărătească și să vorbească despre Numele cel dulce și scump de Care el era vrăjit. Și de Care voia să-i facă pe toți să fie vrăjiți.

Și, fratele meu și tu, soră scumpă, dacă nu vei fi vrăjită de acest Nume, tu nu vei vedea Împărăția lui Dumnezeu. Spune Sfântul Apostol Pavel înainte cu puțin, cu foarte puțin timp înainte de plecarea lui de pe acest pământ: „Lupta cea bună m-am luptat; călătoria am săvârșit; credința am păzit. De acum mă așteaptă cununa cea neveștejită pe care îmi va da-o Domnul, Judecătorul cel drept, nu numai mie, ci tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”. Deci, fratele meu și sora mea, și ție personal, Judecătorul cel Drept vrea să-ți dea coroana, cununa cea neveștejită, și te așteaptă cu ea.

„Dar ce fel de oameni ar trebui să fiți voi”, zice Sfântul Apostol Petru, ca să așteptăm cununa cea neveștejită pentru care unii au suferit temniță, închisori cumplite și bătăi, și moarte [și au fost] poate schingiuiți în chipul cel mai barbar sau mai oribil posibil...

Deci, așa au moștenit ei coroana cea de mare preț, despre care ne spune o cântare de la [slujba înmormântării] așa: „Toți care, în viață, crucea ca jugul ați purtat și Mie Mi-ați urmat cu credință, veniți de luați darurile și cununile cerești ce le-am pregătit Eu vouă”.

Pentru cine se pregătesc cununile cerești, coroanele cerești și darurile cerești, cadourile cerești? Pentru cine se pregătesc? Pentru cei care vor fi iubit venirea Lui; care își așteaptă așa cum își așteaptă călătorul ziua, mai ales când nu-i lună și e beznă. Abia așteaptă să apară zorile, să vadă odată unde calcă! Fiindcă atunci când e întuneric beznă și mai ales când umbli prin locuri necunoscute, parcă calci în străchini.

Nu ai siguranță la nici un pas. Așa suntem noi aci, în Valea Plângerii. Și atunci să nu-L dorim noi pe Soarele Dreptății, pe Luceafărul cel Strălucit care este Domnul Iisus? Să-L dorim, să-L dorim! Și, de dragul Lui, de dragul Lui, să ne iubim până la jertfă. Căci așa am primit poruncă: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Deci, nu mai mult. Nici cu un centimetru, nici cu un milimetru mai mult decât pe tine [nu ți se cere] să-l iubești pe aproapele tău. Dar ce să facem dacă atât ți se pretinde să-l iubești?...

Fraților dragi, „lupta cea bună m-am luptat”, zice Sfântul Pavel. Lupta cea bună... Înseamnă că nu toate luptele sunt bune! Sunt și lupte rele. Nu-i vedeți pe unii oameni ce greu își câștigă o bucată de pâine, și unii ce ușor o câștigă? Câtă sudoare, câtă trudă, câte nopți nedormite, câtă oboseală și alergare, cum zice proorocul David: „...ca să mâncați o pâine câștigată cu amar”. Pe când „El, preaiubiților Lui, le dă pâinea ca în somn”. Zice: „Zadarnic vă sculați de dimineață și vă culcați noaptea târziu, ca să mâncați o pâine câștigată cu amar”. Pe când „El, preaiubiților Lui (iar de iubiți și de preaiubiți e vorba), le dă pâinea ca în somn”.

Fratele meu, dacă primești pâinea ca în somn, de ce e frământată mintea ta mereu tot cu „Marta” și cu grijile acestea pământești? De ce, dacă El spune că „preaiubiților Lui le dă pâinea ca în somn”? De ce nu te duci cu încredere? De ce nu pășești pe punte cu încredere? De ce nu te uiți din capul punții dincolo, la țintă? De ce te uiți la straja de care trebuie să te ții sau la puntea de pe care [s-ar putea] să cazi? De ce nu te uiți cu ochii țintă, cum zice Sfântul Pavel în Evrei 12, „cu ochii țintă la Căpetenia desăvârșirii, la Domnul Iisus”? Atunci tu nu dai greș, atunci tu nu obosești pe cale, atunci pâinea ți-o mănânci ca în somn și e dulce și bună.

„Lupta cea bună m-am luptat.” Fratele meu, tu te lupți lupta cea bună? Fratele meu, Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola a doua către Timotei: „Fiule Timotei tu te luptă și suferă... ca un bun ostaș al lui Hristos”. Iar tu te luptă! Și o vorbă (chiar din lume) spune: „Fără luptă nu-i cunună”. Deci tu te luptă. Tu! Nu te gândi la altul. Tu personal, tu te luptă! Cu ochii la țintă. Cu ochii la Domnul Iisus. Căci fără de luptă nu-i cunună.

Lucrarea aceasta a lui Dumnezeu prin care ne cunoaștem, ce lucru minunat... ce lucru minunat a făcut pentru noi!

Ca, o țară, de la un capăt la altul, să fie străbătută de frați și de surori care să se iubească, să se îndrăgească, să se caute, să se respecte, să își scrie, să se mângâie, să se ajute din toate punctele de vedere. Aceasta e o minune a lui Dumnezeu - și așa și cerem mereu:,,... precum în cer, așa și pe pământ”. „Fie voia Ta, vie împărăția Ta precum în cer, așa și pe pământ”. Precum acolo e această sfântă armonie, El așa vrea și aci, și pe pământ, [între] aceia care-I zic lui „Tată”.

Sfântul Apostol Pavel, în Galateni, capitolul 4, începând cu versetul 4 (apostolul și din ziua de Paști, și din ziua de Crăciun este același apostol), zice: „Iar la plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere”. Și în continuare spune: ,,Dacă suntem fii, suntem și moștenitori împreună cu Dumnezeu”. Și spune așa:

„Dumnezeu mi-a dat în inimă pe Duhul Fiului Său”. Ne-a dat în inimă. Cine? Dumnezeu ne-a dat în inimă pe Duhul Fiului Său, Care strigă: „Avva!”, adică „Tată”. Iată, dacă tu ai în tine, cum zice Sfântul Pavel iarăși, în Romani, capitolul 8, versetul 9: „Cine nu are Duhul lui Hristos nu este al Lui”. „Ne-a dat în inimă pe Duhul Fiului Său.” Cine ne-a așezat? Dumnezeu! Ce ne-a dat? Pe Duhul Fiului Său! Unde ni L-a așezat? În inimă!

Ai tu, fratele meu, sora mea - și mă întreb și eu: am eu Duhul lui Hristos în mine? Că Duhul lui Hristos e plin de dragoste, e plin de pace, de îngăduință, de răbdare, de îndelungă răbdare, de bunătate, de blândețe, de smerenie, de credincioșie. Verifică-te singur! Ai tu Duhul lui Hristos în tine? Că, dacă-L ai în tine, acela, prin buzele și limba ta, Îi spune Lui „Tată”. „Și ne-a dat, zice, pe Duhul Fiului Său în inimă, Care strigă „Ava” (în limba greacă), adică „Tată.”

Ce sunt adunările noastre, ce sunt bucuriile noastre, decât niște școli biblice, niște școli ale Duhului Sfânt? Cine este învățătorul astăzi, lăsat de Mântuitorul nostru pe pământ? „Mă duc, zice, și-L voi trimite la voi”, cum s-a spus în primele cuvinte și în rugăciune, pe Duhul Sfânt. El este Învățătorul nostru. Sfântul Ioan Gură de Aur zice așa: „Vreodată, fiule, când nu vei înțelege ceva din Sfântul Cuvânt, întrebă pe cei ce au îmbătrânit și au încărunțit pe paginile ei. Și dacă se întâmplă ca să nu fie de față nici unul, ca să ai prilejul să-l întrebi, pune genunchii la pământ, ridică mâinile spre cer și cere-l lui Dumnezeu Tatăl, prin Domnul Iisus, să-ți dea pe Duhul Sfânt; duh de înțelepciune și de pricepere, duh de frică de Dumnezeu... să ceri pe Duhul Sfânt. Și El va fi Lumina și Călăuza ta și nu te vei rătăci, nu te vei pierde în beznă”.

Slăvit să fie Domnul!