Mana din ziua a 7-a
Pr. Iosif Trifa - Spre Canaan
Moise dăduse poporului poruncă, în ziua a 6-a să-și strângă mana pe două zile, pentru că a 7-a este zi de odihnă și de închinare Domnului (Exod 16, 23).
Dar păcatul lăcomiei i-a scos pe unii să strângă mană și în ziua Domnului. N-au aflat însă nimic. Și au ieșit unii să strângă mană și în ziua a 7-a și n-au găsit. Dumnezeu trăsese darul din calea lacomilor.
Exact în chipul acesta sunt și lacomii de azi care nu cruță de lucrări și alergări trecătoare nici ziua Domnului, ziua duminicii. Duminica este zi de odihnă și de închinare Domnului, dar păcatul lăcomiei îl pleacă pe om la lucru, la hotar, la drumul la târg, la daraverile vieții cea trecătoare. Dar exact așa pățesc și aceștia ca și lacomii cei din Biblie. Dumnezeu Își trage darul și binecuvântarea Sa din toate alergările și lucrările ce se fac în praznicele Lui. Vai de sporul ce-l face omul cu lucrul din ziua Domnului și din praznicele Domnului! Își închipuie omul că dă înainte cu acest lucru. Ce înșelăciune! Ce nebunie! Cum oare ar putea da omul înainte cu un lucru din care lipsește binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum ar putea da înainte cu un lucru despre care toate Scripturile spun că nu place lui Dumnezeu și Îl supără pe Dumnezeu?
Cu lucrul ce se face în praznicele Domnului nu numai că nu poate da omul înainte, ci - mai curând ori mai târziu - atrage la sigur asupra lui și asupra muncii sale pedeapsa lui Dumnezeu. Lucrul din ziua Domnului, strică și trupul omului din celelalte 6 zile.
La țară am cunoscut un om în stare foarte bună, care - îndemnat de ispita lăcomiei - a furat din avutul vecinului său. Prins fiind cu fapta, a plătit un mic furt, cu truda muncii sale de pe ani de zile.
Așa pățește și cel ce umblă să fure pentru daraverile lor în ziua Domnului, ziua sufletului.
Dar și mai mult decât aceștia păcătuiesc alții, despre care scriem mai jos.
Moise a oprit strângerea manei în ziua a 7-a, fiind vorba despre o mâncare trupească și un lucru omenesc. Însă cu mana noastră cea sufletească, lucrurile se petrec tocmai contra.
Nouă ni s-a dat o poruncă să ne strângem mană, hrană duhovnicească, tocmai în ziua Domnului. În această zi se aude porunca Domnului: Ieșiți să vă strângeți mană... aceasta este ziua în care cu mic cu mare trebuie să ieșiți să vă strângeți mană, hrană pentru suflet.
Ziua Domnului - duminica - este o zi pentru strângerea de mană sufletească. Duminica ar trebui să-l vezi pe tot creștinul în biserică, în adunări duhovnicești, în școala de duminică, în citirea Bibliei, în citire de cărți și foi religioase, în rugăciuni și cântări duhovnicești.
Ei, dar ce s-a întâmplat? Diavolul, mișelul, a alergat și aici tot în galop și a schimbat mana creștinilor. În loc de mană cerească, diavolul a pus duminica în fața creștinilor, mana lui cea blestemată. Diavolul a imitat și aici pe Dumnezeu. A pus Dumnezeu oamenilor o zi de cules mană cerească - diavolul și-a zis: hai să pun și eu mana mea la cules tot în aceeași zi!
Și vai, creștinii au primit această ispită. În ziua duminicii aleargă oamenii cu mic cu mare la mana diavolului. Duminica se fac toate desfătările, toate adunările lumești, toate petrecerile, jocurile, chefurile, bețiile, minciunile, etc. Adică tocmai duminica ies oamenii să strângă mana diavolului. Ah, ce lucru grozav s-a întâmplat și aici. Diavolul, mișelul!
În praznicele Domnului, tot creștinul ar trebui să strângă mană sufletească, dar tocmai în această zi îi vezi pe oameni strângând cu zor la mana diavolului și hrănindu-se cu ea duminica. Ziua Domnului, ziua sufletului, a devenit o zi de alergare după mana diavolului. Vai, ce păgânătate!