Toată adunarea copiilor lui Israel a^* plecat din Elim și au ajuns în pustia Sin^**, care este între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua, după ieșirea lor din țara Egiptului.

Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit^* în pustia aceea împotriva lui Moise și Aaron.

Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de^* n-am murit loviți de mâna Domnului în țara Egiptului, când^** ședeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta.”

Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine^* din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la^** încercare și să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea.

În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea^* de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.”

Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară^*, veți înțelege că Domnul este Acela care v-a scos din țara Egiptului.

Și mâine dimineață, veți vedea slava^* Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce^** suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?”

Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, și mâine dimineață vă va da pâine să vă săturați, pentru că a auzit Domnul cârtirile pe care le-ați rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva^* Domnului.”

Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: ‘Apropiați-vă^* înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile.’”

Și, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s-a^* arătat în nor.

Domnul, vorbind lui Moise, a zis:

„Am^* auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele^** două seri aveți să mâncați carne, și dimineața^† vă veți sătura de pâine și veți ști că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’”

Seara au venit niște^* prepelițe și au acoperit tabăra, și dimineața s-a așezat un strat gros de rouă^** în jurul taberei.

Când s-a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva^* mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de gheață albă pe pământ.

Copiii lui Israel s-au uitat la ea și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este^* pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.”

Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, și anume un^* omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.”

Israeliții au făcut așa și au strâns unii mai mult, alții mai puțin.

În urmă o măsurau cu omerul, și cine^* strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puțin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană.

Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineața.”

N-au ascultat de Moise și s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineața, dar a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia.

Astfel, în toate diminețile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană și, când venea căldura soarelui, se topea.

În ziua a șasea, au strâns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta.

Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mâine este ziua de^* odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați până a doua zi dimineața tot ce va rămâne!”

Au lăsat-o până a doua zi dimineața, cum poruncise Moise, și nu s-a^* împuțit și n-a făcut viermi.

Moise a zis: „Mâncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe câmp.

Veți strânge timp^* de șase zile, dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.”

În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strângă mană, și n-au găsit.

Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Până când aveți de gând să nu păziți^* poruncile și legile Mele?

Vedeți că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește.”

Și poporul s-a odihnit în ziua a șaptea.

Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna^* cu bobul de coriandru; era albă și avea un gust de turtă cu miere.

Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului.’”

Și Moise a zis lui Aaron^*: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri.”

După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus^* înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.

Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci^* de ani, până^** la sosirea lor într-o țară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele țării Canaanului.

Omerul este a zecea parte dintr-o efă.