Moartea și Viața
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - După cum toate morțile sunt Moartea,
și toate viețile sunt Viața
și toate înfometările sunt Foamea
și toți oamenii sunt Omul
și toate pâinile sunt Pâinea
- tot așa toate chemările sunt Chemarea.
Cu toate glasurile mărturisitorilor Săi, Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos, ne descoperă Pâinea Vieții, pe Hristos,
și ne încredințează cu toată puterea că cine se hrănește din această Pâine nu va muri niciodată.
2 - De fapt moartea, în înțeles de nimicire, nu există.
Nu există nimicire, ci numai trecere în altă existență.
Moartea se numește existența nefericită în osânda și în lipsa lui Dumnezeu, în care trec cei care în existența aceasta L-au tăgăduit pe Dumnezeu cu cuvântul sau cu faptele lor.
După cum viața este starea de har, starea cea de totală fericire în care sunt, sau vor fi, cei care Îl au pe Hristos.
3 - Cine se hrănește din Hristos, nici nu poate duce o existență întunecată în păcat. Puterea lui Hristos nimicește din om microbul păcatului,
și însănătoșind toate celulele sufletului rău și desăvârșind tot mai curat toate simțirile lui duhovnicești.
Pâinea, sub orice formă, este o înfățișare a puterii lui Dumnezeu, jertfită zilnic pentru a întreține viața omenirii.
Și chiar dacă de la începutul lumii, Pâinea este tăiată și consumată mereu, ea tot nu se mai sfârșește.
Când omenirea era mai puțină, atunci și Pâinea era mai puțină, însă de-ajuns.
Când omenirea a crescut, pe măsură ce oamenii s-au înmulțit, chiar dacă pământul a rămas mereu tot același, Pâinea a crescut și ea, ca să se ajungă tuturor oamenilor.
Și pe măsură ce va crește trebuința ei în lume, va crește mereu și Pâinea.
Pentru că de aceasta poartă grijă Dumnezeu Însuși.
4 - Când o familie e mică nu are pâine prea multă.
Când o familie e mare nu are pâine prea puțină.
Așa este de obicei. Căci pâinea e vie și vine din cer, după nevoia oamenilor.
Tatăl nostru care este în ceruri, ne dăruiește Pâinea Lui în fiecare zi, așa cum ne și rugăm.
Noi mâncăm pâinea noastră cea de toate zilele, fiindcă ne este dăruită zilnic de iubirea și grija Tatălui nostru Cel Ceresc.
5 - Când pâinea încetează din vreun loc, atunci locul acela ajunge pustiu. Acolo viața încetează și totul devine mort,
astfel sunt pustiuri sufletești, după cum sunt și pustiuri pământești,
sunt morți sufletești, după cum sunt și morți trupești,
iar Moartea ori Pustiul vine acolo unde nu mai poate fi hrană, adică unde lipsește pâinea care întreține Viața.
Și în pământ și în cele după el.
6 - Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că Însuși Hristos este în Sfânta Lui Euharistie pe care o primim. Văzut sub forma Pâinii și a Vinului, - dar nevăzut El Însuși.
Fără credință, nimic nu se poate nici da și nici primi cu folos.
7 - Credința este singura cale prin care căpătăm explicație la toate întrebările pe care vederea nu le poate rezolva.
Pentru cine crede puternic aceste adevăruri, minunea se săvârșește totdeauna și cu toată nemărginita ei putere și valoare, fără a fi împiedicată nici de omul nevrednic, nici de mulțimea necredincioasă.
8 - Garantul Învierii noastre în trupul cel Slăvit și Veșnic, este Isus Hristos și Duhul Său, - El este sămânța vieții în noi.
Când El a spus că dacă mâncăm Trupul Său și bem Sângele Său vom primi în noi viața și o vom avea, înseamnă că, aceasta este puterea de viață, Sămânța cea Veșnică, Magnetul cel Viu, în noi.
Hristos rămânând chiar și în materia trupului nostru, prin puterea pe care o are, prin structura și natura Sa Dumnezeiască, ne va învia în Ziua Învierii și pe noi
transformând, în chip strălucit, toată chiar și materia trupului nostru cel nou,
dar Îndumnezeit prin El.
9 - Apropiindu-vă cu cutremur și cu credință adâncă, de Taina Împărtășirii cu El, pe care chiar dacă n-o puteți cuprinde cu priceperea minții de om,
dar împliniți cu toată căldura inimii voastre evlavioase, crezând-o, fiindcă făgăduința ei este viața.
10 - Luați în voi, cu credință neclintită, Trupul și Sângele Domnului nostru Isus Hristos, care rămânând în trupul vostru Taina Vieții, ni-l va învia și pe el la vremea și la porunca Puterii care ni l-a creat pe acest trup,
după cum soarele Primăverii învie sub o formă nouă sămânța ierbii pe care tot el a rodit-o în existența trecută.
11 - Precum Pâinea zilnică, necesară vieții noastre trupești, este o pâine vie și adevărată și ne vine din Hristos, dăruindu-ne viața,
- tot așa Hristos ni Se împarte cu adevărat în Trupul și în Sângele Său Cel Sfânt, cu care ne împărtășim, drept hrană și prin El ne primim Viața Veșnică.
Este El Însuși care ni Se dăruiește. Și duhovnicește ca și trupește.
12 - Împărtășirea noastră cu Hristos ne Îndumnezeiește și pe noi făcându-ne părtași Firii Sale duhovnicești (2 Petru 1, 4)
dar dacă prin ascultarea noastră de Duhul Său, El rămâne în noi pe totdeauna Viu și Adevărat,
- noi având Pâinea Vieții, nu vom mai flămânzi niciodată
și având Sămânța Vieții nu vom mai muri niciodată.
Ce fericită și cutremurătoare taină; Hristos în voi - Taina și Credința, Viața și Nemurirea, nădejdea și slava (Coloseni 1, 27).
13 - Tot ce se alimentează din Hristos, durează prin Viața și Frumusețea Lui, prin Adevărul și Puterea Lui - ca și El.
Prin Puterea și Frumusețea lui Hristos trăiesc operele de Artă, de literatură, de muzică sau de educație ale înaintașilor, marii creatori ai acestor opere. Pentru că ei au cunoscut și au creat toate acestea, cu ochii și cu inima la Hristos.
14 - Moara vremii macină sub pietrele ei necruțătoare tot ce este omenesc din toate cele ce se creează pe pământ.
Vântul nimicirii vântură și spulberă tot ce-i omenesc din ele, iarba acoperă și nivelează tot ce face omul
- numai ceea ce are ceva din Hristos, aceea rămâne durabil și rodnic pe totdeauna,
- rămâne frumos și viu, prin El, prin ceea ce are din Hristos.
Iar Timpul cu cât trece mai aspru și mai lung peste ele le crește și frumusețea și înțelesul acestora.
15 - Nu numai noi vom trăi, alimentându-ne din Hristos, - ci vor trăi și operele noastre, faptele noastre, scrisul nostru, pilda pe care o dăm și o lăsăm trecând printre semenii noștri, peste fața atât de mișcătoare a pământului.
Dacă toate lucrările acestea Îl conțin pe Hristos în ele, tot ceea ce este din El, în ele le va face vrednice de primit, de iubit și de urmat.
- Partea care este din Hristos în tot ce facem noi, le va da acestora viață, durată și roade, după Cuvântul Său.
16 - Vrei ca numele tău să trăiască? - Leagă-l de Hristos.
Vrei ca fiii tăi să trăiască? - unește-i cu Hristos.
Vrei ca faptele tale, scrisul tău, lucrările pe care le faci să aibă viață și valoare eternă?
- atunci umple-le cu Hristos! Conținutul acesta din El va face sfânt și etern chiar și vasul în care se păstrează.
Tot ce-L cuprinde pe Hristos în sine trăiește și rodește necontenit prin El și datorită Lui, care este Viu în vecii vecilor.
17 - Sărmanii oameni care s-au hrănit cu „mană” adică cu învățături fără durată, fără viață, adică fără Hristos,
- în ce lipsuri și în ce foamete și sărăcie sufletească au trăit și au murit ei! ...
Sărmanii oameni care se mai hrănesc și astăzi cu învățături fără Hristos,
cu literatură fără Hristos, cu idei fără Hristos.
Cu distracții fără Hristos.
Cu filozofie și cu muzică fără Hristos!
- în ce sărăcie și uscăciune sufletească trăiesc și mor aceștia!
18 - O, voi suflete nefericite care după ce ați gustat pe Hristos, v-ați întors înapoi la vărsăturile lumii, - un veșnic vai vouă!
Nimeni dintre cei din iad nu vor fi atât de nefericiți ca voi.
Și nimeni nu va plânge mai amar ca voi, harul pierdut, când vă veți aduce aminte ce ați lepădat.
19 - Locul și localitatea unde a fost vestit odată Veșnicul Cuvânt al lui Dumnezeu, rămâne o veșnică mărturie împotriva tuturor acelora care L-au auzit, dar nu L-au ascultat.
Împotriva tuturor acelora care I-au tăgăduit Adevărul descoperit și mărturisit prin aceste cuvinte.
20 - Cine păcătuiește făcându-și despre sine o părere prea de tot bună, - va păcătui totdeauna și făcându-și despre alții o părere prea de tot rea.
În felul acesta obișnuindu-se să disprețuiască tot ce vine de la alții, acestor oameni li se va părea că ceea ce face și spune altul este „prea de tot” rău și că tot ce vine de la sine este prea de tot bun.
Dumnezeul nostru, izbăvește-ne de o astfel de pierzare.
Amin.