Moartea şi Viaţa
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - După cum toate morţile sunt Moartea,
şi toate vieţile sunt Viaţa
şi toate înfometările sunt Foamea
şi toţi oamenii sunt Omul
şi toate pâinile sunt Pâinea
- tot aşa toate chemările sunt Chemarea.
Cu toate glasurile mărturisitorilor Săi, Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos, ne descoperă Pâinea Vieţii, pe Hristos,
şi ne încredinţează cu toată puterea că cine se hrăneşte din această Pâine nu va muri niciodată.
2 - De fapt moartea, în înţeles de nimicire, nu există.
Nu există nimicire, ci numai trecere în altă existenţă.
Moartea se numeşte existenţa nefericită în osânda şi în lipsa lui Dumnezeu, în care trec cei care în existenţa aceasta L-au tăgăduit pe Dumnezeu cu cuvântul sau cu faptele lor.
După cum viaţa este starea de har, starea cea de totală fericire în care sunt, sau vor fi, cei care Îl au pe Hristos.
3 - Cine se hrăneşte din Hristos, nici nu poate duce o existenţă întunecată în păcat. Puterea lui Hristos nimiceşte din om microbul păcatului,
şi însănătoşind toate celulele sufletului rău şi desăvârşind tot mai curat toate simţirile lui duhovniceşti.
Pâinea, sub orice formă, este o înfăţişare a puterii lui Dumnezeu, jertfită zilnic pentru a întreţine viaţa omenirii.
Şi chiar dacă de la începutul lumii, Pâinea este tăiată şi consumată mereu, ea tot nu se mai sfârşeşte.
Când omenirea era mai puţină, atunci şi Pâinea era mai puţină, însă de-ajuns.
Când omenirea a crescut, pe măsură ce oamenii s-au înmulţit, chiar dacă pământul a rămas mereu tot acelaşi, Pâinea a crescut şi ea, ca să se ajungă tuturor oamenilor.
Şi pe măsură ce va creşte trebuinţa ei în lume, va creşte mereu şi Pâinea.
Pentru că de aceasta poartă grijă Dumnezeu Însuşi.
4 - Când o familie e mică nu are pâine prea multă.
Când o familie e mare nu are pâine prea puţină.
Aşa este de obicei. Căci pâinea e vie şi vine din cer, după nevoia oamenilor.
Tatăl nostru care este în ceruri, ne dăruieşte Pâinea Lui în fiecare zi, aşa cum ne şi rugăm.
Noi mâncăm pâinea noastră cea de toate zilele, fiindcă ne este dăruită zilnic de iubirea şi grija Tatălui nostru Cel Ceresc.
5 - Când pâinea încetează din vreun loc, atunci locul acela ajunge pustiu. Acolo viaţa încetează şi totul devine mort,
astfel sunt pustiuri sufleteşti, după cum sunt şi pustiuri pământeşti,
sunt morţi sufleteşti, după cum sunt şi morţi trupeşti,
iar Moartea ori Pustiul vine acolo unde nu mai poate fi hrană, adică unde lipseşte pâinea care întreţine Viaţa.
Şi în pământ şi în cele după el.
6 - Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că Însuşi Hristos este în Sfânta Lui Euharistie pe care o primim. Văzut sub forma Pâinii şi a Vinului, - dar nevăzut El Însuşi.
Fără credinţă, nimic nu se poate nici da şi nici primi cu folos.
7 - Credinţa este singura cale prin care căpătăm explicaţie la toate întrebările pe care vederea nu le poate rezolva.
Pentru cine crede puternic aceste adevăruri, minunea se săvârşeşte totdeauna şi cu toată nemărginita ei putere şi valoare, fără a fi împiedicată nici de omul nevrednic, nici de mulţimea necredincioasă.
8 - Garantul Învierii noastre în trupul cel Slăvit şi Veşnic, este Isus Hristos şi Duhul Său, - El este sămânţa vieţii în noi.
Când El a spus că dacă mâncăm Trupul Său şi bem Sângele Său vom primi în noi viaţa şi o vom avea, înseamnă că, aceasta este puterea de viaţă, Sămânţa cea Veşnică, Magnetul cel Viu, în noi.
Hristos rămânând chiar şi în materia trupului nostru, prin puterea pe care o are, prin structura şi natura Sa Dumnezeiască, ne va învia în Ziua Învierii şi pe noi
transformând, în chip strălucit, toată chiar şi materia trupului nostru cel nou,
dar Îndumnezeit prin El.
9 - Apropiindu-vă cu cutremur şi cu credinţă adâncă, de Taina Împărtăşirii cu El, pe care chiar dacă n-o puteţi cuprinde cu priceperea minţii de om,
dar împliniţi cu toată căldura inimii voastre evlavioase, crezând-o, fiindcă făgăduinţa ei este viaţa.
10 - Luaţi în voi, cu credinţă neclintită, Trupul şi Sângele Domnului nostru Isus Hristos, care rămânând în trupul vostru Taina Vieţii, ni-l va învia şi pe el la vremea şi la porunca Puterii care ni l-a creat pe acest trup,
după cum soarele Primăverii învie sub o formă nouă sămânţa ierbii pe care tot el a rodit-o în existenţa trecută.
11 - Precum Pâinea zilnică, necesară vieţii noastre trupeşti, este o pâine vie şi adevărată şi ne vine din Hristos, dăruindu-ne viaţa,
- tot aşa Hristos ni Se împarte cu adevărat în Trupul şi în Sângele Său Cel Sfânt, cu care ne împărtăşim, drept hrană şi prin El ne primim Viaţa Veşnică.
Este El Însuşi care ni Se dăruieşte. Şi duhovniceşte ca şi trupeşte.
12 - Împărtăşirea noastră cu Hristos ne Îndumnezeieşte şi pe noi făcându-ne părtaşi Firii Sale duhovniceşti (2 Petru 1, 4)
dar dacă prin ascultarea noastră de Duhul Său, El rămâne în noi pe totdeauna Viu şi Adevărat,
- noi având Pâinea Vieţii, nu vom mai flămânzi niciodată
şi având Sămânţa Vieţii nu vom mai muri niciodată.
Ce fericită şi cutremurătoare taină; Hristos în voi - Taina şi Credinţa, Viaţa şi Nemurirea, nădejdea şi slava (Coloseni 1, 27).
13 - Tot ce se alimentează din Hristos, durează prin Viaţa şi Frumuseţea Lui, prin Adevărul şi Puterea Lui - ca şi El.
Prin Puterea şi Frumuseţea lui Hristos trăiesc operele de Artă, de literatură, de muzică sau de educaţie ale înaintaşilor, marii creatori ai acestor opere. Pentru că ei au cunoscut şi au creat toate acestea, cu ochii şi cu inima la Hristos.
14 - Moara vremii macină sub pietrele ei necruţătoare tot ce este omenesc din toate cele ce se creează pe pământ.
Vântul nimicirii vântură şi spulberă tot ce-i omenesc din ele, iarba acoperă şi nivelează tot ce face omul
- numai ceea ce are ceva din Hristos, aceea rămâne durabil şi rodnic pe totdeauna,
- rămâne frumos şi viu, prin El, prin ceea ce are din Hristos.
Iar Timpul cu cât trece mai aspru şi mai lung peste ele le creşte şi frumuseţea şi înţelesul acestora.
15 - Nu numai noi vom trăi, alimentându-ne din Hristos, - ci vor trăi şi operele noastre, faptele noastre, scrisul nostru, pilda pe care o dăm şi o lăsăm trecând printre semenii noştri, peste faţa atât de mişcătoare a pământului.
Dacă toate lucrările acestea Îl conţin pe Hristos în ele, tot ceea ce este din El, în ele le va face vrednice de primit, de iubit şi de urmat.
- Partea care este din Hristos în tot ce facem noi, le va da acestora viaţă, durată şi roade, după Cuvântul Său.
16 - Vrei ca numele tău să trăiască? - Leagă-l de Hristos.
Vrei ca fiii tăi să trăiască? - uneşte-i cu Hristos.
Vrei ca faptele tale, scrisul tău, lucrările pe care le faci să aibă viaţă şi valoare eternă?
- atunci umple-le cu Hristos! Conţinutul acesta din El va face sfânt şi etern chiar şi vasul în care se păstrează.
Tot ce-L cuprinde pe Hristos în sine trăieşte şi rodeşte necontenit prin El şi datorită Lui, care este Viu în vecii vecilor.
17 - Sărmanii oameni care s-au hrănit cu „mană” adică cu învăţături fără durată, fără viaţă, adică fără Hristos,
- în ce lipsuri şi în ce foamete şi sărăcie sufletească au trăit şi au murit ei! ...
Sărmanii oameni care se mai hrănesc şi astăzi cu învăţături fără Hristos,
cu literatură fără Hristos, cu idei fără Hristos.
Cu distracţii fără Hristos.
Cu filozofie şi cu muzică fără Hristos!
- în ce sărăcie şi uscăciune sufletească trăiesc şi mor aceştia!
18 - O, voi suflete nefericite care după ce aţi gustat pe Hristos, v-aţi întors înapoi la vărsăturile lumii, - un veşnic vai vouă!
Nimeni dintre cei din iad nu vor fi atât de nefericiţi ca voi.
Şi nimeni nu va plânge mai amar ca voi, harul pierdut, când vă veţi aduce aminte ce aţi lepădat.
19 - Locul şi localitatea unde a fost vestit odată Veşnicul Cuvânt al lui Dumnezeu, rămâne o veşnică mărturie împotriva tuturor acelora care L-au auzit, dar nu L-au ascultat.
Împotriva tuturor acelora care I-au tăgăduit Adevărul descoperit şi mărturisit prin aceste cuvinte.
20 - Cine păcătuieşte făcându-şi despre sine o părere prea de tot bună, - va păcătui totdeauna şi făcându-şi despre alţii o părere prea de tot rea.
În felul acesta obişnuindu-se să dispreţuiască tot ce vine de la alţii, acestor oameni li se va părea că ceea ce face şi spune altul este „prea de tot” rău şi că tot ce vine de la sine este prea de tot bun.
Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne de o astfel de pierzare.
Amin.