Numele scrise în ceruri

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Scumpii și preaiubiții noștri frați, prin harul lui Dumnezeu și prin îngăduința Lui cea veșnică și nemăsurat de mare prin care am fost chemați și noi, fiecare la timpul și la locul unde am fost rânduiți să fim puși, suntem acum aici. Pentru ca astfel, împreună cu frățiile voastre, în aceste momente, să putem aduce prinosul recunoștinței sufletului nostru pentru tot harul deosebit și felurit prin care El a căutat și caută să ne facă părtași chemării Sale cerești.

Harul Său să pătrundă în ființa și în viața noastră, pentru ca să ne poată face să putem înțelege și noi, așa cum spunea Sfântul Apostol Pavel: „Să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care este lărgimea, adâncimea și înălțimea lucrării tainelor lui Dumnezeu”.

Cuvântul lui Dumnezeu este Lumina, Adevărul, Puterea și Viața, Apa și Pâinea... El S-a coborât și S-a întrupat, pentru ca să ne poată face și pe noi să înțelegem, coborându-Se la viața noastră reală pe care noi trebuie să o trăim așa cum este dată, așa cum o avem, petrecută în mijlocul luptelor, frământărilor, necazurilor... Așa cum o avem fiecare - că de multe ori ai vrea să scapi, vrei și nu te poți dispensa de tot ceea ce-ți este dat, de tot ceea ce viața îți aduce sau îți îngăduie într-un fel sau altul, în timpul vieții noastre aici, unde adesea noi căutăm luptându-ne, zbuciumându-ne să ne rezolvăm problemele vieții într-un fel sau altul. Tocmai aici Domnul vrea să pună degetul pe rana care adesea sângerează, a vieții și a sufletului nostru.

În Cuvântul lui Dumnezeu este ascunsă Puterea, Lumina și Focul spre care noi tindem, care am vrea să ne învăluie, să ne descopere și să ne pătrundă ființa și viața noastră. Căci în măsura în care noi îl primim, îl așteptăm, ne deschidem inima, în aceeași măsură el pătrunde și face lumină, și descoperă tainele - și suntem binecuvântați, suntem înviorați... De aceea, cu fiecare cuvânt spus, scris, arătat, mărturisit, El caută să ne pătrundă și să ne facă să putem înțelege ceea ce este potrivit cu voia și hotărârea Lui.

În Evanghelia după Luca, la capitolul 10, începând cu versetul 17, este scris: „Cei șaptezeci s-au întors plini de bucurie și au zis: «Doamne, chiar și dracii ne sunt supuși în Numele Tău». Iisus le-a zis: «Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. Iată că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va putea vătăma. Totuși să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri».

În ceasul acela, Iisus S-a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: «Tată Doamne al Cerului și al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, pentru că așa ai găsit Tu cu cale. Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu și nimeni nu știe cine este Fiul, afară de Tatăl, și nici cine este Tatăl, afară de Fiul și de acela căruia vrea Fiul să i-L descopere». Apoi S-a întors spre ucenici și le-a spus deoparte: «Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeți voi! Căci vă spun că mulți prooroci și împărați au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi și nu au văzut, să audă ce auziți voi și nu au auzit»” (Lc 10, 17-24).

„În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie, pentru partea pe care o luați la Evanghelie din cea dintâi zi până acum. Sunt încredințat că Acela care a început în voi această lucrare o va isprăvi până în ziua lui Iisus Hristos. Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și în orice pricepere, ca să deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați și să nu vă poticniți până în Ziua Venirii lui Iisus.

Dumnezeul păcii, Care, prin Sângele Legământului celui Veșnic, a sculat din morți pe Domnul nostru Iisus, Marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârșiți în orice lucru bun, ca să faceți voia Lui și să lucreze în noi ce este plăcut, prin Iisus Hristos. A Lui să fie slava în veci. Amin.”

„Ei vor vedea Fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor... Acolo nu va mai fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Și vor împărăți în vecii vecilor. Și îngerul mi-a zis: «Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare și adevărate. Și Domnul Dumnezeul duhurilor și al proorocilor a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Și iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzește cuvintele proorociei din cartea aceasta!» Eu, Ioan, am auzit și am văzut lucrurile acestea. Și după ce le-am auzit și le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: «Ferește-te să faci una ca aceasta. Eu sunt un împreună slujitor împreună cu tine și cu frații tăi, proorocii, și cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.»

Apoi mi-a zis: «Să nu pecetluiești cuvintele proorociei în cartea aceasta. Căci vremea este aproape. Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt să se sfințească și mai departe! Iată, Eu vin curând; și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul. Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii și curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli și oricine iubește minciuna și trăiește în minciună! Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina și Sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață.

Și Duhul și mireasa zic: «Vino!». Și cine aude să zică: «Vino!». Și celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia Apa Vieții fără plată! (...) Cel ce adeverește aceste lucruri zice: «Da, Eu vin curând». Amin! Vino, Doamne Iisuse!”

Fraților, acestea sunt cuvintele care au rămas de peste veacuri. În ce măsură ele au fost primite, crezute, trăite?

Pentru aceea, în fiecare generație, celor care L-au iubit, L-au aflat, L-au ascultat, L-au slujit și L-au urmat, El le-a descoperit Lumina, prin Duhul Lui, Care încredințează pe oricare vine la El de Adevărul pe care trebuie să-L primească, să-L creadă și să-L urmeze... Care este Lumină și descoperă în inima și în sufletul fiecăruia adevărul, adică ceea ce este cu adevărat în om.

Noi stăm în fața Adevărului. Adevărul nu are nevoie nici de propte, nici de păreri, nici de apărători, pentru că el se apără singur.

Adevărul s-a apărat singur totdeauna, chiar și atunci când părea că s-a sfârșit cu El, când stătea în fața judecătorilor și, lovindu-L peste Față, I-au spus: „Care este Adevărul? Ce este Adevărul?”.

Și El tăcea și nu răspundea nimic. Atunci Adevărul era disprețuit și părăsit de toți, chiar și de ai Lui. El se apăra. Adevărul se apăra prin El Însuși. Dar, fraților, Adevărul nici nu cruță. Atunci când Natan a trebuit să spună pe față și când a trebuit să-l arate cu degetul pe David pentru păcatul lui, Adevărul n-a cruțat. Atunci când a trebuit să-i spună Irodiadei pe față, Adevărul n-a cruțat, pentru că ea făcea ceea ce nu trebuia... El n-a cruțat.

Vedeți, noi de multe ori, în cuibul nostru cald și plăcut, și frumos, ne complacem să stăm și să nu fim incomodați și însărcinați cu nimic.

Când Adevărul ne descoperă, mustrându-ne starea noastră, pentru ca să ne facă să-i înțelegem rostul și menirea, noi ar trebui să spunem: „Mulțumesc”, cum spune Sfântul Apostol Pavel, scriind: „Fraților, mulțumesc pentru toată partea pe care o luați în Evanghelie de atunci de când ați auzit Cuvântul!”.

Partea pe care voi trebuie să v-o faceți este care v-ați făcut-o. Și El să vă dăruiască putere. „Și mă rog ca dragostea voastră să meargă crescând în cunoștință și în pricepere, pentru ca să fiți păziți până în ziua venirii Lui.”

Fraților, și Duhul, și Mireasa zic: „Vino!”.

O, dacă Duhul Cel care caută să ne descopere Voia, Cel care ne încredințează de Adevăr, Cel care vrea să ne facă părtași cu El nu ne spune nimic?

Dacă nu ne spune nimic, înseamnă că e și un semn de întrebare. Dacă noi nu simțim impulsurile Duhului, puterea Duhului și lacrimile Duhului. Pentru că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu!

La început, despre cei care au fost trimiși să vestească Cuvântul lui Dumnezeu, spune în Faptele Apostolilor așa: „Ei vorbeau nu de la ei, ci ceea ce le dădea Duhul să vorbească”, adică să facă de cunoscut Taina, să-L facă de cunoscut pe Iisus. Pentru că numai în Numele Lui este descoperită mântuirea sufletelor și a vieții noastre.

Orice ți se pare, orice alt mijloc, nu ne poate face ca să putem înțelege și să putem pătrunde aceste lucruri atât de minunate. Numai când Domnul ni le face cunoscut...

În Evanghelia după Luca, altundeva, se spune că cei șaptezeci s-au întors bucuroși pentru că și dracii le erau supuși. Dar Domnul le spune: „Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri!” Frații mei, bucurați-vă nu pentru că dracii vă sunt supuși, ci pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri.

În Cartea Apocalipsa, în capitolul 20, ultimul verset spune așa: „Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în iazul de foc”.

„Bucurați-vă pentru că numele vostru e scris în ceruri!”

Frate și soră! Aici este toată taina vieții și mântuirii sufletelor noastre. Pentru că noi aici putem crede într-un fel sau altul. Putem umbla într-un fel sau altul. Ne putem permite într-un fel sau în altul. Dar când numele nostru este scris în ceruri, aceasta este pecetea pe care Duhul lui Dumnezeu a pus-o peste inima, sufletul și viața noastră.

Pentru că așa am auzit aici: „El va șterge orice lacrimi din ochii noștri. Ei vor vedea Fața Lui și numele Lui va fi scris pe frunțile lor”.

Dacă Numele lui Iisus este scris pe frunțile și pe viața noastră, atunci tăria și puterea Lui ne vor însoți pretutindeni și peste tot. Dragostea Lui este aceea care ne va însoți, care ne va acoperi, care ne va curăța, care ne va sfinți și ne va pregăti.

Doi prieteni s-au întâlnit după 20 de ani. Și unul dintre ei, când l-a văzut prima dată pe celălalt, i-a spus:

- Bună ziua, domnule doctor!

Celălalt îl întrebă mirat:

- Dar de ce-mi spui „domnule doctor”? ... Eu nu sunt doctor...

- Bine, dar atunci când ne-am despărțit noi pentru ultima dată, spuneai că tu te-ai pregătit și vrei să te faci doctor; că pe orice cale vrei să ajungi doctor. Și eu am crezut că tu ești doctor.

- Bine, eu am crezut, am făcut tot ce am putut, dar nu am ajuns...

Fraților, noi adesea era să peticim viața noastră. Vrem ca noi să facem și să dregem noi. Să aranjăm lucrurile în așa fel, încât să ne placă, să ne convină nouă... Dar dacă nu vine nașterea de sus, dacă nu vine puterea lui Dumnezeu, în zadar.

Dacă nu ne încredințează Duhul lui Dumnezeu, dacă El nu spune „Vino!” dacă El nu te cheamă, dacă El nu te trimite, dacă El nu te sfințește, noi putem face într-un fel sau în altul, dar asta ține puțin trece repede și se sfârșește. De aceea, ce Dumnezeu a făcut, aceea rămâne.

Săptămâna trecută am fost la soție la spital și acolo m-am întâlnit cu o soră cu care nu ne-am văzut de 24 de ani. Când ne-am întâlnit după acești 24 de ani, ne-am dat mâna și am zis: „Slăvit să fie Domnul!” Și am știut de unde nu ne-am mai văzut... Când ne-am întâlnit, mi s-au umplut ochii de lacrimi...

Ce a fost? Ce este la mijloc?...

Acolo unde este puterea și dragostea Domnului, acolo chiar timpul și împrejurările le putem trăi. Unii trec într-o parte și unii într-alta... Dar dacă am rămas în El, aceasta va face să trăim și să simțim.

Indiferent că suntem în necaz, în frământări (că fiecare le avem într-un fel sau în altul, fiecare ne avem poverile noastre, frământările noastre), dar dacă trăim cu Domnul acolo unde am fost puși ca să ne facem partea noastră, în locul și în starea prin care să putem slăvi, binecuvânta, mări Numele și puterea dragostei Lui, nimeni și nimic nu ne poate despărți. Că apostolul ne spune: „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Dumnezeu? Moartea, necazurile, lipsurile, îngerii, puterile, veacul de acum, veacul viitor?” Nu ne va despărți nimic. Acolo unde El a spus - dacă numele nostru este scris în cer - nimeni și nimic, frate și soră, nu ne poate șterge.

Și bucuria noastră este nu pentru că ne putem vedea, că ne putem întâlni, ci pentru că numele nostru este scris în ceruri! Că Celui care vine, Duhul și Mireasa Îi zic: „Vino, Doamne Iisuse!”.

Fraților, ce așteptăm noi? Așteptăm vremuri mai bune, împrejurări mai plăcute? Adunări sau rânduieli, slujbe?

Toate sunt bune și frumoase, și folositoare. Toate acestea sunt mijloace prin care noi putem vedea mai frumos, prin care putem cânta mai minunat, prin care putem iubi mai mult... Dar inima noastră să zică: „Vino, Doamne Iisuse!” Pentru că mereu El este Acela care este în stare să șteargă lacrimile și durerile, și zbuciumul, și frământările din inima fiecăruia.

Acum trei săptămâni, într-o noapte, a murit un frate. A trecut la Domnul. Și foarte mulți frați erau adunați acolo. Nu s-a putut spune nici un cuvânt, nici vorbi, nici cânta. Dar un frate s-a sculat și a spus... în gura mare a spus: „Dar, fraților, nici plânge nu putem?” . Și a început toată adunarea un hohot de plâns.

Fraților, dacă avem pe inimă Lucrarea lui Dumnezeu și lucrul lui Dumnezeu, dacă avem pe inimă, în orice împrejurări, anumite stări și impasuri din care nu putem ieși, atunci, grabnic la Cruce! Lacrimile și dragostea împacă totul. Noi atunci ne spunem, ne întărim, ne sfătuim: „Fiți așa... Umblați așa... Faceți așa...”. Câte sfaturi ne sunt date, dar dacă n-am ajuns la Iisus, n-am rezolvat nimic!...

La picioarele Lui! Numai acolo, fraților! Numai când am ajuns la picioarele Lui ni se dezleagă toate tainele. Atunci cad solzii de pe ochi, de pe inimă, de pe viață, de pe gură... Și, în tăcerea cea mai profundă, acolo se cântă cântecul cel mai frumos: cântecul păsării măiestre, pe care numai ea îl află, îl cântă în taină, suspinând și rugându-se adesea, fără să spună nimic. Fără zgomot și fără gălăgie!

Așa a fost Lucrarea mântuirii noastre! Așa ne-a fost păstrată. Și, pentru aceasta, Cuvântul cu care am fost legați, prin care am fost curățați, să-l legăm la gâtul și la inima noastră ca pe cea mai scumpă și sfântă comoară. El ne-a dat putere ca să călcăm peste șerpi și peste năpârci fără să ne vătămăm.

„Li s-a dat putere!” Bucurați-vă nu numai pentru că ați făcut și faceți - care faceți - sau că vă întoarceți mereu bucuroși de la anumite biruințe. Dar bucurați-vă pentru că numele vostru este scris în ceruri și de numele acesta scris acolo îți este legată crucea ta, suferința ta, necazul tău. De multe ori sunt lucruri prin care treci fără să poți să spui nimic... Dar trebuie să treci așa, fără să spui nimic nimănui. Așa este legată binecuvântarea noastră: în Numele Lui, de dragostea Lui.

Domnul să ne ajute, fraților, să putem și noi spune împreună cu Duhul care ne-a chemat, împreună cu Duhul care ne strigă pe nume, împreună cu Duhul care vrea să ne pregătească: „Vino, Doamne Iisuse!” Dar noi adesea stăm nepăsători și reci... El trece pe lângă noi, noi trecem pe lângă El fără să-I auzim și fără să-I înțelegem glasul Lui plăcut.

Și Duhul, și Mireasa zic: „Vino, Doamne Iisuse!”.

Fraților, El vine în curând și cine aude să zică: „Vino, Doamne!” Frate, dacă auzi șoapta Lui, chemarea Lui, dacă îți pătrunde inima și sufletul frăției tale, spune-i și frăția ta: „Vino!”.

Dacă până acum poate n-ai auzit - căci multe suflete n-au auzit și n-au fost chemate încă - El îi cheamă pe toți. Nu vrea să rămânem afară niciunul. Dacă numele frăției tale nu a fost scris până azi în ceruri, ai o ocazie, frate și soră... Vino la picioarele Domnului Iisus. Aleargă degrabă la Numele Lui și la puterea Lui, prin care poți să îți afli izbăvirea, ocrotirea, sprijinul și mântuirea sufletului. Nimeni și nimic nu poate, decât El, pentru că numai El, Domnul Iisus, spunea când se ruga înainte de Ghetsimani: „Eu și Tatăl una suntem! De aceea Mă rog ca și ai Mei să fie una. Nu Mă rog să-i iei din lume, ci Mă rog să-i păzești de cel rău”.

Facă Domnul Iisus ca și noi să fim una cu El în toate stările și împrejurările, să fim una ca și El cu Tatăl. Căci numai El adesea a căutat să fie una cu noi, dar noi nu am înțeles.

Mulțumim Domnului pentru toată partea pe care El o ia; noi ne facem doar partea noastră, ne cunoaștem slujba noastră, locul nostru, pe care trebuie să ni le facem conștiincioși și cu toată dragostea.

Când eram la școala primară, în cartea de citire de atunci era o povestire hazlie cu adevărat... Bărbatul, venind acasă îi reproșa soției:

- Tu nu faci nimic toată ziua. Nu se vede nimic după tine...

Atunci soția, într-una din zile, îi zise:

- Bine, tu zici mereu așa. Mâine mă duc eu în locul tău, dar rămâi tu acasă, să faci lucrul meu.

Și a rămas bărbatul acasă - și atâtea s-au întâmplat... A uitat ușa deschisă și pisica a vărsat smântâna. A uitat de vacă, a legat-o cu funia și vaca s-a spânzurat. Toate au mers pe dos. Și atunci când soția a venit acasă, l-a întrebat pe bărbat:

- Ce ai făcut? Dar bărbatul strigă:

- Ajunge! Fiecare la treaba lui.

Fraților, fiecare să ne cunoaștem locul și starea noastră prin care să putem sluji, să putem urma și să putem trăi cu Domnul.

Domnul să ne ajute pe toți, ca numele noastre, ale tuturor celor câți suntem aici, să fie scrise în ceruri.

Aceasta să rămână o întrebare pentru toți, să fie un semn al întrebării: dacă numele meu este scris sau nu în Cartea Vieții. Că dacă nu este scris, frate și soră, zadarnice sunt celelalte.

Domnul să ne ajute la aceasta la toți. Amin.