Ioan boteza și el în Iordan, aproape de Salim pentru că acolo erau multe ape, și oamenii veneau ca să fie botezați.
Pentru aceasta, ca să fie botezați, ca să facă o formă, oamenii vin... vin mereu...
Vin cu grabă, vin cu grijă și vin cu grămada.
Ca să-și îndeplinească niște obligații ceremoniale, oamenii vin totdeauna grăbiți și grijulii.
Ba cu cât i se cere omului să împlinească mai multe astfel de lucruri, cu atât e mai mulțumit. Crezându-se în felul acesta scăpat de orice altă obligație față de Dumnezeu.
Unii chiar inventează ei înșiși cât mai multe astfel de fapte și obiceiuri.
Cât de mulțumit se întoarce apoi la păcatele lui, omul care și-a înăbușit conștiința cu aceste pioase amăgiri!
Cât de satisfăcuți se cufundă din nou oamenii apoi în somnul păcatului!
Și în mocirla călduță a desfrânărilor și a stricăciunii,
după ce au făcut o baie ceremonială. O primenire de aceasta religioasă, care nu-i obligă la mai mult!
Dar o, suflete al acestor oameni! - de ce te mâhnești și te tulburi tu?
Ce mai dorești, de ce nu te poți mulțumi cu ce ți-au dat ei?
O, conștiință a lor - tu de ce nu-i lași în pace?
De ce nu te poți liniști?
De ce te chinuiești și te zvârcolești înăuntrul lor?
- Duh al lor! - tu de ce tânjești și te zbuciumi în ei, cu tristețe, cu durere și cu amărăciune?
De ce ești nemulțumit și neliniștit mereu, tulburându-te?
- Nu ajunge oare că s-au botezat?
Nu ajunge oare că acum au nume nou, formă nouă?
Că acum au cu ce să se laude pe dânșii?
Și cu ce să batjocorească și să amăgească tulburând pe alții?
O, tu suflet al acestor oameni, - mustră-i!
Tu conștiință a lor, osândește-i!
Tu duh al lor, frământă-i!
- Că ei, aceștia care vin cel mai repede ca să se boteze, vin și cel mai greu la Hristos.
Acei care se laudă cu o împlinire a Cuvântului, cu o respectare zeloasă a îndatoririlor dinafară a credinței, sunt aproape totdeauna și cei mai străini de dragostea și de trăirea voii Sale curate și vii.
Se săvârșește o singură dată și pentru totdeauna. De aceea cel care l-a primit trebuie să-l păstreze curat și sfânt prin credință. Cu botezul este ca și cu nașterea după trup: nu poate fi decât una, până la moarte.
Cine va nesocoti acest lucru, trecând peste Cuvântul și rânduielile cele sfinte, se face vinovat de un păcat cu grea pedeapsă înaintea lui Dumnezeu.
Vai cu câtă ușurătate vinovată vin de multe ori oamenii nechibzuiți, ca să fie botezați iarăși, batjocorind această Sfântă Taină și unică.
După două-trei predici amăgitoare și fățarnice ale unui duh străin, îndată sunt gata să primească al doilea, apoi al treilea și unii chiar și mai multe astfel de botezuri, de duhuri și evanghelii noi (2 Cor. 11, 4).
Alții se roagă să fie botezați mereu, iar dacă nu se găsește nimeni să-i boteze, se botează și singuri. Se botează de două, de trei, de oricâte ori. Cunosc și astfel de cazuri.
Cine apucă pe povârnișul acesta, merge sigur până în prăpastie.
Tot ce fusese cândva o nădejde în el, s-a pierdut pe totdeauna.
Lup era înainte de botezuri, lup și după aceea!
Desfrânat înainte, desfrânat și apoi...
Mincinos, lacom, ușuratic, stricat și zgârcit, certăreț și rău înainte de botezurile lui, și tot așa și după ele, ba încă și mai rău! Iată starea lor.
Dar tot așa este și cu predarea și cu legământul unora...
al acelora care își schimbă numai părul, dar năravul ba.
O, câtă răspundere aveți voi care vă grăbiți să-i botezați pe bieții oameni neștiutori și nechibzuiți... care vă grăbiți botezându-i, spre a vă mai adăuga niște tovarăși de cult, pe care îi faceți apoi mai răi și decât voi! O, dacă ați lua aminte la sfântul apostol Pavel (1 Cor. 1, 14-18).
Câtă răspundere veți avea voi care cutreierați bisericile și adunările Domnului spre a amăgi, cu chiar Cuvântul Domnului, sufletele nestatornice și frământate, tulburându-le ca să vă cadă apoi în mâini, căci voi îi faceți vinovați de păcatul călcării credinței dintâi (1 Tim. 5, 12)
Nici unul din sufletele pe care le-ați amăgit astfel, nu s-a făcut mai bun după aceea, dar mai răi s-au făcut!
Nu a căpătat mai multă pace, dar zbucium și tulburare a căpătat.
Amenințați sunteți pe vecii vecilor
și de Cuvântul Sfânt și de fapta voastră
Iar voi care liniștiți sufletele pentru daruri, îngăduindu-le, pentru cadouri și pentru plată ca să trăiască în păcate - și nu le porunciți să-și dea viața prin pocăință lui Dumnezeu, nici voi nu veți scăpa de răspunderea înaintea Domnului!
Nici un dar și nici o plată din lume, nu trebuie să vă facă să le lăsați oamenilor impresia că se pot mântui cu mai puțin decât pretinde Domnul!
Nu le înlesniți prăbușirea veșnică.
Nu-i ajutați să-și ucidă conștiința care îi îndeamnă să se întoarcă la Hristos și îi mustră pentru păcatul în care trăiesc.
Nu le liniștiți cu nădejdi înșelătoare că dacă se vor boteza, vor fi mântuiți.
Nu le ziceți că este de-ajuns împlinirea unor lucruri chiar evanghelice, chiar bune, fără nașterea din nou, fără viață și creștere în sfințenia lui Hristos,
nu-i lăsați să spere că doar prin aceasta, vor putea totuși să intre în cer.
Nu le spuneți că s-ar putea intra totuși în Împărăția cerurilor, prin altceva în afară de Hristos și de pocăința adevărată.
Nu le lăsați nici o altă cale, nu le lăsați nici o altă nădejde, nu le lăsați nici o altă mângâiere decât pe Hristos.
Căci voi trebuie să știți,
aveți datoria să știți
și nu veți avea nici o dezvinovățire că nu știți
că nu mai este alta decât Hristos, nașterea din nou și sfințenia vieții...
O, Isuse Hristoase,
Marele nostru Mijlocitor între noi și Tatăl,
binecuvântează Sfânta Ta Biserică și înzestreaz-o cu slujitori credincioși și vrednici, care plini de Duhul Sfânt să Te propovăduiască numai pe Tine
și să aducă prin nașterea din nou și prin trăirea sfântă,
toate sufletele la picioarele Tale,
ca niște pietre vii ale Bisericii Tale celei vii.
Amin.