Ioan boteza şi el în Iordan, aproape de Salim pentru că acolo erau multe ape, şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.
Pentru aceasta, ca să fie botezaţi, ca să facă o formă, oamenii vin... vin mereu...
Vin cu grabă, vin cu grijă şi vin cu grămada.
Ca să-şi îndeplinească nişte obligaţii ceremoniale, oamenii vin totdeauna grăbiţi şi grijulii.
Ba cu cât i se cere omului să împlinească mai multe astfel de lucruri, cu atât e mai mulţumit. Crezându-se în felul acesta scăpat de orice altă obligaţie faţă de Dumnezeu.
Unii chiar inventează ei înşişi cât mai multe astfel de fapte şi obiceiuri.
Cât de mulţumit se întoarce apoi la păcatele lui, omul care şi-a înăbuşit conştiinţa cu aceste pioase amăgiri!
Cât de satisfăcuţi se cufundă din nou oamenii apoi în somnul păcatului!
Şi în mocirla călduţă a desfrânărilor şi a stricăciunii,
după ce au făcut o baie ceremonială. O primenire de aceasta religioasă, care nu-i obligă la mai mult!
Dar o, suflete al acestor oameni! - de ce te mâhneşti şi te tulburi tu?
Ce mai doreşti, de ce nu te poţi mulţumi cu ce ţi-au dat ei?
O, conştiinţă a lor - tu de ce nu-i laşi în pace?
De ce nu te poţi linişti?
De ce te chinuieşti şi te zvârcoleşti înăuntrul lor?
- Duh al lor! - tu de ce tânjeşti şi te zbuciumi în ei, cu tristeţe, cu durere şi cu amărăciune?
De ce eşti nemulţumit şi neliniştit mereu, tulburându-te?
- Nu ajunge oare că s-au botezat?
Nu ajunge oare că acum au nume nou, formă nouă?
Că acum au cu ce să se laude pe dânşii?
Şi cu ce să batjocorească şi să amăgească tulburând pe alţii?
O, tu suflet al acestor oameni, - mustră-i!
Tu conştiinţă a lor, osândeşte-i!
Tu duh al lor, frământă-i!
- Că ei, aceştia care vin cel mai repede ca să se boteze, vin şi cel mai greu la Hristos.
Acei care se laudă cu o împlinire a Cuvântului, cu o respectare zeloasă a îndatoririlor dinafară a credinţei, sunt aproape totdeauna şi cei mai străini de dragostea şi de trăirea voii Sale curate şi vii.
Se săvârşeşte o singură dată şi pentru totdeauna. De aceea cel care l-a primit trebuie să-l păstreze curat şi sfânt prin credinţă. Cu botezul este ca şi cu naşterea după trup: nu poate fi decât una, până la moarte.
Cine va nesocoti acest lucru, trecând peste Cuvântul şi rânduielile cele sfinte, se face vinovat de un păcat cu grea pedeapsă înaintea lui Dumnezeu.
Vai cu câtă uşurătate vinovată vin de multe ori oamenii nechibzuiţi, ca să fie botezaţi iarăşi, batjocorind această Sfântă Taină şi unică.
După două-trei predici amăgitoare şi făţarnice ale unui duh străin, îndată sunt gata să primească al doilea, apoi al treilea şi unii chiar şi mai multe astfel de botezuri, de duhuri şi evanghelii noi (2 Cor. 11, 4).
Alţii se roagă să fie botezaţi mereu, iar dacă nu se găseşte nimeni să-i boteze, se botează şi singuri. Se botează de două, de trei, de oricâte ori. Cunosc şi astfel de cazuri.
Cine apucă pe povârnişul acesta, merge sigur până în prăpastie.
Tot ce fusese cândva o nădejde în el, s-a pierdut pe totdeauna.
Lup era înainte de botezuri, lup şi după aceea!
Desfrânat înainte, desfrânat şi apoi...
Mincinos, lacom, uşuratic, stricat şi zgârcit, certăreţ şi rău înainte de botezurile lui, şi tot aşa şi după ele, ba încă şi mai rău! Iată starea lor.
Dar tot aşa este şi cu predarea şi cu legământul unora...
al acelora care îşi schimbă numai părul, dar năravul ba.
O, câtă răspundere aveţi voi care vă grăbiţi să-i botezaţi pe bieţii oameni neştiutori şi nechibzuiţi... care vă grăbiţi botezându-i, spre a vă mai adăuga nişte tovarăşi de cult, pe care îi faceţi apoi mai răi şi decât voi! O, dacă aţi lua aminte la sfântul apostol Pavel (1 Cor. 1, 14-18).
Câtă răspundere veţi avea voi care cutreieraţi bisericile şi adunările Domnului spre a amăgi, cu chiar Cuvântul Domnului, sufletele nestatornice şi frământate, tulburându-le ca să vă cadă apoi în mâini, căci voi îi faceţi vinovaţi de păcatul călcării credinţei dintâi (1 Tim. 5, 12)
Nici unul din sufletele pe care le-aţi amăgit astfel, nu s-a făcut mai bun după aceea, dar mai răi s-au făcut!
Nu a căpătat mai multă pace, dar zbucium şi tulburare a căpătat.
Ameninţaţi sunteţi pe vecii vecilor
şi de Cuvântul Sfânt şi de fapta voastră
Iar voi care liniştiţi sufletele pentru daruri, îngăduindu-le, pentru cadouri şi pentru plată ca să trăiască în păcate - şi nu le porunciţi să-şi dea viaţa prin pocăinţă lui Dumnezeu, nici voi nu veţi scăpa de răspunderea înaintea Domnului!
Nici un dar şi nici o plată din lume, nu trebuie să vă facă să le lăsaţi oamenilor impresia că se pot mântui cu mai puţin decât pretinde Domnul!
Nu le înlesniţi prăbuşirea veşnică.
Nu-i ajutaţi să-şi ucidă conştiinţa care îi îndeamnă să se întoarcă la Hristos şi îi mustră pentru păcatul în care trăiesc.
Nu le liniştiţi cu nădejdi înşelătoare că dacă se vor boteza, vor fi mântuiţi.
Nu le ziceţi că este de-ajuns împlinirea unor lucruri chiar evanghelice, chiar bune, fără naşterea din nou, fără viaţă şi creştere în sfinţenia lui Hristos,
nu-i lăsaţi să spere că doar prin aceasta, vor putea totuşi să intre în cer.
Nu le spuneţi că s-ar putea intra totuşi în Împărăţia cerurilor, prin altceva în afară de Hristos şi de pocăinţa adevărată.
Nu le lăsaţi nici o altă cale, nu le lăsaţi nici o altă nădejde, nu le lăsaţi nici o altă mângâiere decât pe Hristos.
Căci voi trebuie să ştiţi,
aveţi datoria să ştiţi
şi nu veţi avea nici o dezvinovăţire că nu ştiţi
că nu mai este alta decât Hristos, naşterea din nou şi sfinţenia vieţii...
O, Isuse Hristoase,
Marele nostru Mijlocitor între noi şi Tatăl,
binecuvântează Sfânta Ta Biserică şi înzestreaz-o cu slujitori credincioşi şi vrednici, care plini de Duhul Sfânt să Te propovăduiască numai pe Tine
şi să aducă prin naşterea din nou şi prin trăirea sfântă,
toate sufletele la picioarele Tale,
ca nişte pietre vii ale Bisericii Tale celei vii.
Amin.