Omul şi ocazia
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Orice om care are o viaţă mai lungă ori mai scurtă, îşi are rânduite de Dumnezeu în viaţa asta ocazii mai multe ori mai puţine pentru a face binele ori a face răul.
Şi din atitudinea lui faţă de una sau faţă de alta se dovedeşte atunci cum este el şi ce viitor îşi alege.
2 - Ocazii rele au şi cei buni; ocazii bune au şi cei răi, dar pe acestea nici cei buni nu le folosesc - şi nici cei răi.
Prin aceasta îl cunoaşte şi Dumnezeu pe un om. Şi îl recunosc şi oamenii.
3 - Fiecare judecător are odată măcar în viaţa lui ocazia să judece pe un nevinovat, să decidă într-o cauză dreaptă, să ia o hotărâre pentru un adevăr.
Şi această ocazie unică poate fără să-şi dea seama el - îi pecetluieşte pe totdeauna soarta fericită sau nefericită, nu numai a lui ci şi a urmaşilor săi.
4 - Ce moment cutremurător este acela când un om se găseşte într-un loc de decizie, iar în faţa lui are un sfânt şi un adevăr, pe care el poate să-l elibereze dacă vrea ori să-l condamne.
Ce puţini dintre cei care au avut acest moment, şi-au dar cu adevărat seama că îl au!
5 - Fiecare om are cel puţin odată ocazia să interpreteze o lege omenească într-un fel uman. Şi să judece o faptă dreaptă după Dreptatea nepărtinitoare. Atunci ar face o judecată nu o prejudecată.
6 - Dar adesea scaunul îi anulează omului mintea, importanţa îi anulează conştiinţa, interesul îi anulează cinstea, doctrina îi anulează caracterul.
Iar decizia îl anulează pe el definitiv şi total.
7 - Noi am văzut mulţi judecători judecaţi. Mulţi chinuitori chinuiţi, mulţi bătăuşi bătuţi, mulţi ucigaşi ucişi.
Pe fiecare îl judecă odată judecata sa. Îl bate odată ciomagul său şi îl închide odată propria sa cheie.
8 - Orice bogat nelegiuit are măcar odată în faţa lui un sărac sfânt care ţine la el cheia locuinţei veşnice.
Dar săracul pleacă gol şi bogatul rămâne afară pe veci.
9 - Orice trufaş are măcar odată de la Dumnezeu ocazia să cunoască un smerit care l-ar putea ajuta să se trezească din beţia lui vinovată.
Dar smeritul este dispreţuit, iar îngâmfatul respingător rămâne un condamnat veşnic.
10 - Orice soţ nelegiuit îşi dă măcar odată seama de valoarea cea mare a soţului său credincios. Dar dacă în acest moment nu-şi schimbă spre bine viaţa sa, - vine vremea să rămână singur.
Şi nu va mai avea parte în veci decât de plânsul şi scrâşnirea dinţilor pe care le-a meritat.
11 - Credinciosule al lui Hristos, - oricând vei fi ajuns în faţa unui judecător dintre aceştia, nu te teme şi nu te îngrijora. Stai liniştit, răspunde liniştit ori taci liniştit. Înţelege şi tu că aceasta este ocazia lui, în care el singur îşi alege soarta lui veşnică.
Vezi să nu te faci întru nimic vinovat de hotărârea pe care o va lua el. Lasă-l să o ia singur, fără tine.
12 - Chiar dacă luntrea ta este ameninţată de valuri ucigaşe, - nu te teme. Înaintea ta este Hristosul tău care te va scăpa.
Ai curaj să păşeşti dacă este nevoie spre El chiar peste aceste valuri. Mâna Lui se va întinde până la tine şi te va scăpa la timp.
13 - Tu ai avut destule ocazii în viaţa ta ca să-L cunoşti pe Dumnezeul tău - şi vei mai avea şi în viitor, - dar vrăjmaşul tău poate nu mai are decât asta. Fă-l să vadă din toată nevinovăţia şi liniştea încrederii tale în Dumnezeu, ce mare este puterea Lui care te susţine.
14 - Hristos Isus Domnul nostru a fost totdeauna Credincios promisiunilor Sale făcute alor Săi.
Dacă ne-a spus: să nu vă îngrijoraţi mai dinainte ce veţi răspunde când veţi fi întrebaţi, căci Duhul Sfânt vă va da chiar în acel moment.
Şi aşa a şi fost. Ne-a şi dat.
Şi aşa a şi fost. Ne-a scăpat.
16 - Nu te teme chiar dacă vei fi dat pentru o vreme în mâinile lor şi vei avea un necaz. Zilele necazului tău sunt numărate şi nimeni nu va putea să le lungească nici cu o clipă.
Şi numărate au fost într-adevăr.
17 - Harul lui Dumnezeu însă, în slăbiciuni se adevereşte, puterea Lui în primejdii şi prezenţa Lui în cuptorul de foc.
18 - Pe Hristos nu-L poţi vedea atât de strălucit decât sub lovituri ca Ştefan cel curajos (Fap. Ap. 7, 55-60).
19 - Nici înainte de momentul decisiv - nu-L vezi şi nici în urmă, - aşa cum L-ai văzut atunci când erai pe muchea dintre viaţă şi moarte.
Pentru că înainte n-aveai nevoie decât de credinţă şi nu de vedere. Dar când a fost nevoie şi de vedere, El ne-a arătat-o.
20 - Fii plin de credinţă până la momentul cel mare. Şi când credinţa va trebui ajutată să biruie în încleştarea finală, Hristos va face şi minunea vederii Sale.
Ca bucuria să fie negrăit mai strălucită în finalul luptei tale.
Dumnezeul nostru Minunat, Te rugăm fă minunea biruitoare totdeauna cu noi în momentul nostru cel mai de vârf.
Amin.