Păcatul nu se iartă
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Hristos a trăit în adevăr viața omenească fără de păcat,
pentru ca din starea de om să poată aduce pentru omenire unica Jertfă desăvârșit Sfântă
și pentru a putea răscumpăra pe omul care era căzut în robie. S-a făcut Rob El, în locul nostru care eram vânduți prin păcatul nostru în osânda și în stăpânirea diavolului (Colos. 2, 15).
O, ce Mântuitor Desăvârșit este Mântuitorul nostru Isus Hristos!
2 - Clipa cea mai grea din toată pătimirea mântuitoare a Domnului nostru,
chinul cel mai amar al Lui,
și momentul cel mai apăsător pentru El,
- a fost acela al ispășirii cu plata de pe Cruce.
Păcatul nu se iartă, păcatul se ispășește! Iată care este prețul ispășirii!
3 - Când Mântuitorul nostru era chiar sub acest greu val și rușinos chip, cu toate păcatele noastre asupra Lui,
nu numai atât de rușinos și greu trupește, dar mai ales atât de dureros și de greu sufletește.
Acum noi suntem iertați prin ispășirea Lui.
4 - Când Tatăl Dragostei Sale și Cerul Bucuriei Lui, își întoarseră Fața de la El,
părăsindu-L din pricina dezgustătoarei înfățișări pe care I-o dădea nelegiuirile noastre a tuturor...
Cine ar putea înțelege vreodată ce greu I-a fost Lui acest moment!
Iată, acesta este păcatul și aceasta este urmarea lui!
Cine nu vine la ispășirea lui Hristos, - va trebui să ispășească el.
5 - Tot așa noi trebuie să muncim și să luptăm spre a vesti Numele Său Cel Sfânt și Mântuitor
și Cuvintele Învățăturii Sale mântuitoare tuturor oamenilor,
dar mai ales al celor apropiați nouă,
pentru ca nimeni să nu rămână fără ispășirea Lui,
ca să nu trebuiască a ispăși el însuși.
6 - Dacă noi cunoaștem Numele Domnului Isus
și ne-am împărtășit din mântuirea dăruită de El,
atunci vestirea Numelui Său care este iubire,
și a Cuvântului Său care este dreptate,
trebuie să fie nu numai miezul predicilor noastre, dar mai ales lumina faptelor noastre.
7 - A predica Cuvântul Cel Adevărat al Domnului Isus Hristos celor mai de departe de noi, nu este prea greu lucru. Cere doar să ai o pregătire oarecare și puțin talent.
Dar a mărturisi Numele Cel Sfânt fraților tăi,
adică celor din apropierea ta,
familiei tale,
vecinilor tăi,
- este nu numai o dovadă a conștiinței cinstite, ci mai ales dovada unei înalte și permanente sforțări de a trăi în lumina și în ascultarea de Hristos.
8 - Slujba celor ce doar predică cu gura și cu buzele învățăturile Domnului, - este totuși ușoară.
Pe când mărturisirea celor ce le trăiesc cu fapta și cu adevărul, este grea fiindcă este nu o ocupație, ci o jertfă.
Nu o dotare, ci o dăruire.
9 - Din pricina aceasta, predicatori se găsesc destui și peste tot,
dar mărturisitori, cu fapta și cu adevărul, se găsesc prea puțini și numai în rare locuri și vremuri.
Totuși încă mai sunt.
Fericite locurile și vremile care îi au!
Și sufletele care îi urmează...
10 - Poate că predici am rostit și eu destule
și la destui
prin graiul și prin scrisul meu,
- iar pentru aceasta mi-am primit mai mult sau mai puțin plata de la semenii mei, o plată bună sau rea,
dar angajamentul cel mai însemnat de mărturisitor cu trăirea în mijlocul celor apropiați mie, nu mi l-am împlinit,
nici cum eram dator
și nici cât puteam să-l fac.
11 - Iar ca mine, vei recunoaște că ai făcut și tu frate credincios și tu soră credincioasă.
Și ca noi au mai făcut și mai fac încă și alții mulți dintre ceilalți...
Cea mai mare parte dintre oameni fac așa.
Ce pierdere dureroasă și ce stare jalnică este aceasta!...
12 - În urma mărturisirii lui Isus Hristos,
iar apoi a aleșilor Săi, care au făcut întocmai ca El,
- au rămas miliarde nesfârșite de ucenici
și veacuri multe de roade strălucite...
Dar oare pe urma noastră ce a rămas frumos și durabil?
13 - Dumnezeu a ridicat după cum profețise mai înainte, cu atât de multe veacuri, a ridicat în chip fericit și sfânt, o sămânță de urmași care va străluci prin însușirile Sale, în Omenire și în Timp (Isaia 53, 10).
Duhul Sfânt cu căldura, cu lumina și cu suflarea Lui Dumnezeiască, veghează neîncetat ca această sămânță cerească a urmașilor lui Hristos să odrăslească mereu, în mlădițe și flori
și să se maturizeze
și să rodească mereu, în fiecare secol.
14 - În țarina lumii și a timpului, Sfânta Biserică a Mântuitorului și Domnului nostru Isus Hristos, este sămânța de oameni pe care puterea lui Dumnezeu o face mereu să aducă noi și noi lăstari și roade,
ea fiind lumina lumii
15 - O, cât de grele condiții de semănat și de răsărit, de creștere și rodire, a avut mereu în lumea asta, această sămânță Dumnezeiască!
Vrăjmașul lui Dumnezeu Satana, semănătorul neghinei, a luptat neîncetat să nimicească sămânța lui Hristos,
să o amestece
și s-o risipească.
16 - Din ură față de Rădăcina Sfântă a acestei semințe, Satana a umblat și va umbla mereu până la sfârșit cu o tot mai mare mânie și răutate să zdrobească orice mlădiță,
orice firicel care răsare din Crucea și Jertfa Domnului Isus,
și în Biserica Sa cea vie...
căutând și urmărind să nimicească de tot sămânța de oameni, care caută să-I slujească lui Dumnezeu...
Dar mai puternic și mai aproape de ea, veghează Acela care a semănat-o.
17 - Cel rău nu se luptă împotriva unei semințe neroditoare.
Nici împotriva unora care nu-L slujesc pe Dumnezeu.
Dar va avea neîncetat cea mai mare ură împotriva seminței care rodește,
și împotriva oamenilor care se silesc să-L slujească ascultători pe Hristos.
18 - Împotriva seminției lui Hristos, ura celui rău
și a semințelor sale rele,
nu va înceta decât în clipa cea mare și ultimă a Sfârșitului,
- în clipa când toată neghina va fi strânsă și aruncată împreună cu semănătorul ei, în focul cel veșnic care a fost pregătit pentru ei și pentru el din veci (Matei 13, 24-30; 25, 41).
19 - Au fost de multe ori locuri și vremuri în care se părea că ura nimicitoare a celui rău izbutește să nimicească orice sămânță a lui Hristos
și să zădărnicească orice încolțire a ei roditoare și binecuvântată.
Dar această izbutire era numai o părere și nu un adevăr.
20 - După ce valul furiei celui rău trece,
după ce vremea îngăduită pentru el se sfârșește,
după ce vântul nimicitor s-a potolit,
- lăstarii cei binecuvântați s-au arătat din nou
și încă mai frumoși.
Căci diavolul a fost blestemat să vadă răsărind de fiecare dată și mai puternic, ceea ce el cu uriașe sforțări s-a chinuit să nimicească,
- tocmai când credea că a reușit.
Slavă veșnică Ție Dumnezeul nostru, care faci aceasta.
Amin.
Nu vă îngrijorați cu tristețe și îndoială niciodată, voi sfinte semințe a lui Hristos!...
Vrăjmașul nu va reuși niciodată să zdrobească Biserica și Rădăcina voastră.
Lucrarea Domnului va propăși mereu.