Ocrotirea lui Dumnezeu
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - N-am fi aflat niciodată ce puternică este ocrotirea pe care o dă Domnul Isus Hristos, dacă n-am fi trecut prin necazuri, strâmtorări, prigoniri, foamete, lipsuri și primejdii de moarte (Rom. 8, 35-37).
N-ar fi aflat niciodată sfinții apostoli,
sfinții Părinți,
martirii și mucenicii,
sau ceilalți adevărați credincioși ai Domnului,
- cât de mare este puterea ocrotitoare a Lui,
dacă n-ar fi fost trecuți prin nebănuite încercări,
- fiindcă acest adevăr se află numai în cuptor.
2 - O, biet suflet omenesc, bătut de primejdii și plin totdeauna de temeri,
o singură ocrotire puternică există și pentru tine,
numai una singură: Hristos Domnul.
Vino la El!
3 - Pe cât de adevărate sunt primejdiile care te amenință,
pe cât de vii și de reali sunt vrăjmașii care te urmăresc și te pândesc,
pe cât de aproape și de mari îți sunt ispitele păcatelor, foamea, boala, accidentele, pagubele și toate diferitele nenorociri care te amenință și care în fiecare clipă te pot pândi și ajunge din partea celor răi,
- pe atâta să fii încredințat și tu că este de adevărată,
de puternică,
de apropiată
și de mare,
4 - Dar pe cât de adevărată este această puternică ocrotire pe care o dă Dumnezeu celor ce aleargă la El și care o cer de la El,
tot așa este de adevărat că o altă ocrotire decât a Lui, nu mai poate exista,
la nimeni altul
și în nimic altceva,
nici pentru trupul nici pentru sufletul nostru, ambele înconjurate de nenumărate primejdii.
5 - Dacă nu păzește Domnul o cetate, pot să vegheze oricâți paznici, - pierzarea ei poate veni în orice clipă (Psalm 127, 1).
Dacă nu-l păzește pe om puterea lui Dumnezeu, poate să se înconjoare cât vrea cu tot felul de măsuri de protecție,
cu legi de apărare,
cu tot ce i se pare lui că l-ar putea ocroti, - zadarnic.
Pieirea lui poate veni de la cel mai neînsemnat lucru,
și în cea mai sigură clipă.
6 - O, câte pilde cutremurătoare
și câte înștiințări înțelepte,
ne-au rămas prin istorie și prin amintiri, despre adevărul că numai ocrotirea lui Dumnezeu este sigură!
Caută și tu suflete dragă, cu deplină încredere și smerenie această puternică și sigură ocrotire a lui Dumnezeu!
7 - Caută ocrotirea Domnului mai întâi pentru sufletul tău, printr-o adevărată întoarcere cu hotărâre și legământ statornic de credință și ascultare față de Hristos,
- iar apoi caut-o și pentru trupul tău, prin înfrânare atentă,
prin umblare chibzuită,
prin purtare înțeleaptă după Cuvântul Domnului.
În toate zilele tale,
- căci numai astfel te vei bucura de ea și aici și în veșnicie.
8 - Nu există nici o stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu,
orice stăpânire care există undeva,
într-un loc sau într-un timp,
orice funcțiune de conducere
- este și poate fi, numai prin voia sau îngăduința lui Dumnezeu.
De aceea noi supunându-ne stăpânirii rânduite sau îngăduite de Dumnezeu,
- ne supunem voii Lui.
Fără El nu se poate ținea nimic.
Prin înțelepciunea Lui există, și se mențin, stăpânirile neamurilor.
Prin ea pot lucra judecătorii popoarelor...
Prin voia Lui sfântă sunt înălțați sau prăbușiți toți dregătorii și toți mai marii noroadelor pământului (Prov. 8, 15-16).
Căci El, numai El face tot ce vrea în ceruri și pe pământ.
10 - El Domnul schimbă vremurile și împrejurările,
El răstoarnă pe marii împărați și El pune pe alții în locul lor.
El le dă înțelepciune și pricepere,
El descopere ceea ce este în adânc și în ascuns...
El știe ce este în întuneric
O, ce fericit este acest adevăr!
11 - Cel Binecuvântat stăpânește peste împărățiile neamurilor și El le dă cui vrea (Daniel 5, 25-32).
Nici un stăpânitor și judecător de pe pământ n-ar avea nici o putere fără voia Lui.
Nici o strălucire și nici o măreție, n-ar fi dacă nu i-ar fi fost îngăduite de Dumnezeu (Ioan 19, 11).
O, ce liniștitor este acest adevăr!
12 - În lumina acestor gânduri înțelegem cum se prăbușesc împărați străluciți, dintr-o dată
și se nalță pe neașteptate la scaun de domnie, oameni necunoscuți căpătând dintr-o dată strălucire și măreție (1 Samuel 15, 28).
Pentru că nici o întâmplare nu este întâmplătoare,
ci toate sunt rânduite și menținute numai prin voia, puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.
O, ce sigur este acest adevăr!
13 - Prin mijlocirea întâmplărilor Își împlinește Domnul planurile Sale, cu oamenii și cu popoarele.
Prin puterea Lui apără El pe cei slabi,
ajută pe cei neputincioși,
face dreptate celor asupriți,
răsplătește pe cei harnici,
sau încearcă pe cei credincioși,
- păstrând astfel pe pământ, condițiile în care se dezvoltă și se continuă viața, fără de care n-ar exista ea.
O, ce mângâietor este acest adevăr!
14 - Câtă vreme un stăpânitor împlinește scopul pentru care l-a ridicat Dumnezeu, îi este păstrată și strălucirea lui.
Îndată însă ce acesta se abate de la voia lui Dumnezeu, depășindu-și și chemarea și măsura,
Dumnezeu îl leapădă,
îl înlătură și îl înlocuiește cu altul,
ca pe Saul, la timpul său
- și pe atâția alții.
15 - De aceea trebuie să se teamă de Dumnezeu toți împărații pământului.
Și să I se supună Lui.
Să facă legi drepte și să stăpânească cu dreptate peste supușii lor,
purtându-se cu blândețe și înțelepciune față de toți pentru a nu-L mânia pe Dumnezeu prin nedreptățile lor față de cei neajutorați,
prin asuprirea celor slabi,
prin jefuirea celor neștiutori,
ori prigonirea celor credincioși,
acestea sunt necinstirea Numelui lui Dumnezeu Cel Sfânt,
nesocotirea Cuvântului Său,
și batjocorirea toiagului de cârmuire.
16 - Mânia lui Dumnezeu se poate stârni pe neașteptate împotriva tuturor celor nelegiuiți.
Iar când se retrage ocrotirea Lui de peste cineva, prăbușirea acestuia se apropie cumplită, necruțătoare și grabnică.
17 - Fiecare dintre noi dacă vrem să ducem o viață pașnică și cinstită, trebuie să ne supunem stăpânirii rânduite de Dumnezeu.
Împlinindu-ne cu respect și cu ascultare toate datoriile pe care le avem față de ea (Rom. 13, 1-4; Tit 3, 1; 1 Petru 2, 13-17).
Tot așa trebuie să ne supunem stăpânirii duhovnicești și rânduielilor sub care trebuie să viețuim (1 Cor. 9, 10-14; Gal. 6, 6; 1 Tes. 5: 12, 13; Evrei 13, 17).
18 - Pentru ce M-ai părăsit?...
- acest sfâșietor strigăt profetic a fost unul din cele șapte cuvinte rostite de Mântuitorul nostru Isus Hristos pe Cruce,
când disprețuit și părăsit de oameni,
om al durerii,
când purta suferințele noastre...
când era străpuns pentru fărădelegile noastre
și zdrobit pentru păcatele noastre
și când pedeapsa care ne aduce nouă pacea căzuse peste El...
Căci Dumnezeu făcuse să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor...
O, ce ispășire deplină și grea a fost aceasta!
19 - Ce povară dezgustător de rușinoasă și de apăsătoare a fost povara păcatelor noastre ale tuturor, pe care El le-a luat asupra Sa în acest ceas amar!
- totuși Se cutremura până în adâncul Ființei Sale pe măsură ce se apropia de clipa și de locul în care trebuia să-Și ia asupra Lui povara și ispășirea noastră a tuturor,
ca și cum ar fi fost a Lui...
Să sufere pentru făptuirea tuturor păcatelor noastre, ca și cum El le-ar fi săvârșit!
O, ce cutremurător adevăr este acesta!
20 - Luând Trup omenesc, Marele nostru Dumnezeu Isus Hristos, S-a făcut Marele nostru Mântuitor.
Îmbrăcându-Se cu datoriile și slăbiciunile firii noastre omenești, peste Slava Firii Sale Dumnezeiești,
- El a fost Singurul care a realizat pe pământ o viață desăvârșită în ascultarea de Dumnezeu.
Slavă veșnică Numelui Său Mântuitor!
Amin.