Rugăciunea și ascultarea
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Ca să te poată asculta Dumnezeu când te rogi tu,
ca El să poată El lua aminte la cererile tale,
ca să-ți poată răspunde cu bunătate și cu grabă, Dumnezeu, mai ales în ziua necazului și a primejdiei când Îl chemi oricând îngrozit după ajutorul Lui,
ca să te poată asculta El atunci, să știi că acesta este un har mare de la Dumnezeu,
și pentru harul acesta trebuie să lupți pentru a-l merita.
2 - Este o minune și o binefacere deosebită și personală din partea Domnului, ascultarea rugăciunii tale.
Dar aceasta cuprinde în sine și o mare obligație pentru acela căruia i se face acest mare har de la Dumnezeu.
Bunătatea arătată de Dumnezeu față de acest om, îl obligă pe acesta să-L iubească și să-L asculte și el pe Dumnezeu, mai presus de orice.
Așa cum îl ascultă și Dumnezeu pe el.
3 - Dovada recunoștinței adevărate și statornice față de binefacerile Domnului este și întoarcerea cu sufletul spre Hristos totdeauna cu mulțumire și cu ascultare (Luca 17, 15-17).
Aceasta este condiția pe care Hristos o pune fiecăruia dintre noi, și pentru alte binefaceri viitoare (Prov. 1, 24-28; Isaia 1, 15; Ioan 9, 31).
4 - Ca să te asculte Domnul când strigi către El și să-ți împlinească rugăciunea, deși până în clipa aceea tu ai trăit în neascultare de El,
- să știi că este un lucru și mai mare,
și cuprinde în el o răspundere și o datorie și mai mare, de a intra în ascultarea lui Dumnezeu.
5 - Te plângi împotriva răutăților altora, dar nu zici: Doamne, Binefăcătorul meu care-mi trimiți cântări de veselie în mijlocul nopții, cât de mult Te-am uitat... (Psalm 77, 6).
Să tot mai strige un astfel de om, că Dumnezeu nu-i va răspunde.
6 - Pentru ca să te mai asculte Domnul când vei avea iarăși nevoie de El, nu uita, întoarce-te tu îndată la El.
Cu lacrimi de pocăință și mărturisire întoarce-te căit, rugăciune adu-I și dându-I Lui toată inima ta, viața și ascultarea sufletului tău pe totdeauna.
Numai aceasta va fi și mulțumirea ta pentru trecut
și siguranța ta pentru viitor.
7 - Dar multe dintre rugăciunile noastre, deși sunt strigate cu lacrimi și ascultate de Domnul, rămân totuși neîmplinite...
Multe dintre dorințele noastre, Dumnezeu nu le realizează, deși ne rugăm cu mare stăruință adeseori pentru împlinirea lor...
Atunci înseamnă că e mai bine așa.
Fiindcă altfel ar fi spre răul nostru.
8 - Credința înțeleaptă trebuie să ne sfătuiască totdeauna, că este mai de folos pentru noi să nu ni se împlinească dorințele firești oricât de fierbinte le-am fi cerut în rugăciunea noastră.
Să nu socotim neîmplinirea acelor rugăciuni ca o pedeapsă, ci ca o binecuvântare,
căci Dumnezeu nu ne ascultă tocmai pentru că ceea ce Îi cerem, nu ne este spre bine, ci ar fi spre rău pentru noi.
9 - În Dumnezeu este Viitorul, și El îl cunoaște mai bine decât noi. De aceea trebuie chiar și după o astfel de cerere neascultată, să-L iubim și să-I mulțumim din toată inima.
El Singurul știe ce nenorociri ar urma pentru noi și poate pentru mulți alții, dacă ar asculta ceea ce noi Îi cerem de multe ori.
10 - Pe Numele Cel Puternic al Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos ne-am bizuit noi când am luat hotărârea de a intra în Oastea Lui.
Deși știam bine câte primejdii și câți dușmani se vor ridica împotriva noastră: îndată am pus legământul Lui - și până la moarte!
11 - Pe Numele Isus Cel Biruitor al lui Isus ne-am bizuit în ceasul greu al luptelor mântuirii noastre și în vremea când eram lăsați pentru încercarea credinței noastre în mâinile puternice și mânioase ale vrăjmașului nostru,
din aceste mâini, omenește vorbind, scăparea părea cu neputință.
Iar Numele Lui ne-a izbăvit.
12 - Pe Numele Lui Cel Milostiv ne-am bizuit în vremile de slăbiciune, de suferință, de încercări sau de cădere,
căci nici o altă temelie și nici un alt reazem nu mai aveam asemenea Lui.
13 - Pe Numele lui Isus Cel Mântuitor ne-am bizuit și ne bizuim în toate primejdiile și în toate ispitele, în toate necazurile și amenințările,
din partea duhurilor răutății,
văzute și nevăzute,
printre care am umblat
și am mai umbla încă, cine știe câtă vreme.
14 - Și pe Numele lui Isus Cel Credincios ne bizuim astăzi când avem nevoie să credem cu tărie și cu liniște că din fiecare iarnă iese o nouă primăvară pentru noi,
că din fiecare noapte, va ieși un alt răsărit biruitor,
și din fiecare cernere, o nouă alegere fericită a ceva ce este și mai bine și mai frumos pentru noi.
15 - De aceea așteptăm cu nădejde.
și ne pregătim cu bucurie, pentru că ne bizuim
pe Numele Cel Dumnezeiesc și Adevărat,
pe Numele Cel Strălucit și Puternic,
pe Numele Cel Înfricoșat și Sfânt,
pe Numele Cel Frumos și Fericit, al Mântuitorului și Dumnezeului nostru Isus Hristos.
Pe El ne bizuim toată credința noastră,
și toată dragostea noastră.
16 - Din Hristos ne hrănim și ne încălzim,
ne bucurăm și ne luminăm,
ne împărtășim și ne împrospătăm neîncetat,
și pe Numele Lui Cel Slăvit ne întemeiem puternica noastră încredere și tot ce ne-a făgăduit El nouă.
Și noi Lui.
17 - Ce ar mai putea oare să fie în stare să rupă din noi o convingere strânsă, după atâția ani de încercări și de minuni, că Numele Dumnezeiesc al lui Isus Hristos este Neînvins,
că este Slăvit,
că este Veșnic, Iubitor și Biruitor?
18 - O, Numele Cel Binecuvântat al Dulcelui Isus
care inimile noastre,
rugăciunile și speranțele noastre,
El va fi Mâine Singurul Nume umplând Cerul cel nou și pământul cel nou
și în El se va pleca orice genunchi pe veșnicie,
cu dragoste sau cu spaimă,
al tuturor celor de Sus
și al celor de jos
și al celor din adâncuri,
- o, ce cutremurător de frumos va fi aceasta!
19 - O, Numele lui Isus - orice gură trupească ori sufletească Te va rosti cu dulceață sau cu groază...
Și înspre El orice ochi, prieten sau vrăjmaș, va privi cu lacrimi ori cu cutremur!
Slavă Numelui Slăvit al lui Isus Hristos, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor!
în focul tuturor încercărilor, ispitelor și vrăjmașilor,
- numai acela poate ști cu adevărat, cât de puternică este ocrotirea pe care o dă Numele Puternic al lui Isus Hristos.
Și cât de sigură este apărarea adăpostului Său.
Slavă veșnică Acestui Nume Minunat și Sfânt.
Amin.