Pacea - și fiii păcii
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - În timp ce Cuvântul Domnului le vestea pacea Lui ucenicilor Săi, Duhul Său și Prezența Sa, le-o și dăruia inimii, deplină și întreagă.
Din clipa aceea, vremea Păcii și Împărăția Păcii lui Isus începea prin vestirea Cuvântului și prin primirea Duhului Sfânt.
Pacea în ai Lui.
Și pacea între ei Lui,
- este Lucrarea Cuvântului și a Duhului Ceresc.
2 - Oriunde un suflet sau o lucrare ascultă Cuvântul și primește Duhul lui Isus,
Cine zice că este credincios, dar nu trăiește pacea în Dumnezeu și pacea între ai Săi - acela se înșală singur.
3 - Cine poate trăi în dezbinarea familiei sale,
cine poate face și întreține neînțelegere și tulburări între frații săi, în lucrarea și învățătura lor,
și cine are un duh agitat, nervos, încăpățânat, certăreț, nesupus, nepăsător,
- acela nu poate fi un fiu al Păcii lui Hristos. Nici nu este fiu al Lui, ci al diavolului.
Acela nu poate fi un fiu al Împărăției Păcii
și nu poate fi un moștenitor al ei,
- ci al vrajbei, al dezbinării, al iadului.
4 - Suflete al meu, și fiul meu iubit, nu te lăsa nici tu apăsat niciodată de mâhnire.
Nici descurajat de amenințări,
nici înșelat de amăgitori!
- Hristos va schimba în curând în fericire negrăită - apăsarea inimii tale.
În libertate strălucită închisoarea stării tale.
În unitate desăvârșită dezbinarea frățietății tale,
când dintr-o dată El, trecând prin toate ușile acum încuiate, va veni scoțând răul, și aducând prin Puterea Învierii Sale,
minunea păcii și Prezența Lui.
În tine. În lume. Și în Universul tot.
5 - Martorii adevăratei jertfe, sunt ranele ei: așa le-a arătat Hristos.
Dovezile adevăratei iubiri sunt mâinile și inima, adică faptele și simțirea!
Puterea încredințării adevăratei învieri sunt urmele răbdării,
sunt izbânzile tăcute dar cutremurătoare ale trecerii prin moarte.
Și dovezile biruinței ei prin suferință.
6 - Dacă Isus ar fi rămas numai la cele zise, - adevărul Său n-ar fi avut o prea mare putere. Au fost mulți care au zis peste tot așa de frumos,
dar n-au arătat tot așa ca Isus prin fapte ceea ce ei le-au zis.
Hristos a profețit, dar și alții au profețit.
Încă nimeni decât El n-a mai arătat prin Învierea Sa, neclintita temeinicie a profeției Sale!
7 - Hristos a iubit, dar și alții au iubit.
Însă nimeni n-a mai putut arăta așa ca El Înviat frumusețea și măreția acelei iubiri, care putând birui prin forță a ales totuși să biruiască prin supunere.
Hristos a murit, dar și alții au murit.
Însă nimeni după moarte, n-a mai putut încredința prin astfel de strălucite dovezi ale Învierii Sale ca El, pe ucenicii Săi, de Atotputernicia Sa, -
- cum i-a încredințat Isus pe ai Săi.
8 - O, voi, suflete neîncrezătoare, pe care nu v-a putut mișca încă frumoasele cuvinte ale Evangheliei lui Isus, - veniți și priviți!
Priviți acum Mâinile și Coasta Lui care au fost străpunse, pentru răscumpărarea păcatelor pe care faptele mâinilor noastre le-au săvârșit.
Și privindu-le, încredințați-vă pe totdeauna de marile lor adevăruri.
9 - Hristos a pătimit prin capul Său, prin fruntea Sa, pentru a ispăși păcatele gândurilor noastre.
Păcatele celor care sunt capii, ale celor care sunt fruntea bisericii.
Hristos a pătimit prin Mâinile Sale, pentru ispășirea păcatelor cu mâinile și faptele.
A păcatelor lucrătorilor Lui.
10 - Hristos a pătimit prin Coasta Sa, pentru a ispăși păcatele celor luate din coasta lui Adam.
Păcatele dorințelor din inimile noastre.
Hristos a pătimit prin picioarele Sale, pentru ispășirea păcatelor umblărilor noastre.
Pentru ispășirea celor smeriți și de jos.
Astfel Hristos a pătimit și pentru cei mai de sus.
Și pentru cei mijlocii.
Și pentru cei mai de jos.
11 - Hristos a pătimit pentru toate clasele sociale,
pentru toate gradațiile de păcătoși,
pentru toate stările de decăzuți,
începând de la cei dintâi - până la cei din urmă.
De aceea trebuie să privească la ranele Lui răscumpărătoare fiecare ființă de om,
din orice clasă socială, din orice loc de pe lume,
din orice stare de cădere
din orice vârstă și crez.
Numai în Hristos există singura ispășire a fiecărui om.
Oricât de sus sau de jos ar fi el.
12 - Dacă toate cutremurătoarele cuvinte ale Evangheliei lui Hristos, nu ți-au putut până acum zgudui și zdrobi inima ta, dacă toate înștiințările Lui, nu ți-au putut până azi opri prăbușirea ta,
dacă toate binefacerile Lui, nu ți-au putut schimba până în clipa asta viața ta,
- privește-I acum Mâinile și Coasta lui Isus Hristos.
Privește ranele sângerânde prin care ți-a ispășit păcatele tale,
a plătit datoria ta,
și ți-a câștigat mântuirea sufletului tău.
Privește și primește această supremă dovadă, și predă-I Lui mâinile tale și inima ta,
- cum le-a predat El pe ale Lui ție, până la moarte.
Atunci vei fi mântuit. Numai atunci!
13 - Altfel, privește-le totuși!
Căci dacă nu le asculți acum chemarea lor, ele vor fi cea mai înfricoșată acuză pentru tine.
Osânda lor te va urmări cu o necruțare veșnică, precum l-a urmărit pe Cain sau pe Iuda.
Dar, să nu fie așa!
Ci să te mântuiești, sărutându-le și crezând, prăbușit în lacrimi și ascultare.
14 - Chiar dacă mijloacele de chemare ale lui Dumnezeu pentru ai Lui, sunt felurite, totuși scopul chemării lui Dumnezeu, rămâne totdeauna același,
pentru fiecare - și pentru toți! Oricând.
Chiar dacă locurile unde Dumnezeu îi trimite pe ai Lui sunt diferite, -
porunca pe care le-o dă El este oriunde aceeași.
15 - Porunca lui Dumnezeu este să devenim cu toții părtași dragostei dintâi.
Și felul lui Dumnezeu, este strămutarea în lumina și sfințenia Prezenței Sale dintâi, al tuturor acelora ce prin păcat fuseseră aruncați în absența Sa.
16 - Cei care sunt cu adevărat trimișii lui Hristos, vor avea totdeauna scopul, porunca și felul lui Hristos, în Lucrarea lui Dumnezeu.
Oricine nu are ca scop unitatea tuturor credincioșilor într-o înaltă părtășie
a unei iubiri creștine,
și a unui înalt respect pentru fiecare suflet,
- acela nu este un sol al lui Hristos.
17 - Isus le-a dat aleșilor Săi mai întâi pacea Sa,
apoi i-a trimis să propovăduiască altora, despre această pace.
Pacea aceasta este primul semn al trimișilor lui Hristos.
O, ce minunat se vede acest semn binecuvântat peste trimișii Domnului de la începutul Bisericii Creștine, și peste lucrarea făcută de ei.
18 - Într-o desăvârșită unitate de gânduri și de simțiri propovăduirea tuturor ucenicilor Domnului era la fel (1 Cor. 15, 11).
De aceea și lucrarea lor era unită, fericită și binecuvântată.
19 - Tot așa Hristos ne trimite și pe noi, cu exact același scop,
în același fel, și cu aceeași poruncă!
Datoria noastră nu este mai mică.
Răspunderea noastră nu este mai puțină.
Rezultatele noastre n-ar trebui să poată fi altele.
Pentru că Tatăl care este și cu noi este Același, care era cu Domnul nostru când era cu noi.
20 - Darul Duhului Sfânt este insuflarea Dumnezeiască,
puterea Dumnezeiască
și autoritatea Dumnezeiască.
Darul insuflării, al inspirației, al fiorului divin pe care îl are cineva în Cuvântul și în Lucrarea Sa acest dar îi este dat lui de la Hristos.
Cine nu are acest dar, nu-L are pe Duhul Sfânt.
O, Doamne, Te rugăm ferește-ne de toate duhurile înșelătoare care se prefac că sunt Duhul Tău, dar n-au nici una din roadele Tale, ci numai falsa vorbire în felurite limbi, - care nu este vorbirea Ta.
Amin.