Pacea - şi fiii păcii
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - În timp ce Cuvântul Domnului le vestea pacea Lui ucenicilor Săi, Duhul Său şi Prezenţa Sa, le-o şi dăruia inimii, deplină şi întreagă.
Din clipa aceea, vremea Păcii şi Împărăţia Păcii lui Isus începea prin vestirea Cuvântului şi prin primirea Duhului Sfânt.
Pacea în ai Lui.
Şi pacea între ei Lui,
- este Lucrarea Cuvântului şi a Duhului Ceresc.
2 - Oriunde un suflet sau o lucrare ascultă Cuvântul şi primeşte Duhul lui Isus,
Cine zice că este credincios, dar nu trăieşte pacea în Dumnezeu şi pacea între ai Săi - acela se înşală singur.
3 - Cine poate trăi în dezbinarea familiei sale,
cine poate face şi întreţine neînţelegere şi tulburări între fraţii săi, în lucrarea şi învăţătura lor,
şi cine are un duh agitat, nervos, încăpăţânat, certăreţ, nesupus, nepăsător,
- acela nu poate fi un fiu al Păcii lui Hristos. Nici nu este fiu al Lui, ci al diavolului.
Acela nu poate fi un fiu al Împărăţiei Păcii
şi nu poate fi un moştenitor al ei,
- ci al vrajbei, al dezbinării, al iadului.
4 - Suflete al meu, şi fiul meu iubit, nu te lăsa nici tu apăsat niciodată de mâhnire.
Nici descurajat de ameninţări,
nici înşelat de amăgitori!
- Hristos va schimba în curând în fericire negrăită - apăsarea inimii tale.
În libertate strălucită închisoarea stării tale.
În unitate desăvârşită dezbinarea frăţietăţii tale,
când dintr-o dată El, trecând prin toate uşile acum încuiate, va veni scoţând răul, şi aducând prin Puterea Învierii Sale,
minunea păcii şi Prezenţa Lui.
În tine. În lume. Şi în Universul tot.
5 - Martorii adevăratei jertfe, sunt ranele ei: aşa le-a arătat Hristos.
Dovezile adevăratei iubiri sunt mâinile şi inima, adică faptele şi simţirea!
Puterea încredinţării adevăratei învieri sunt urmele răbdării,
sunt izbânzile tăcute dar cutremurătoare ale trecerii prin moarte.
Şi dovezile biruinţei ei prin suferinţă.
6 - Dacă Isus ar fi rămas numai la cele zise, - adevărul Său n-ar fi avut o prea mare putere. Au fost mulţi care au zis peste tot aşa de frumos,
dar n-au arătat tot aşa ca Isus prin fapte ceea ce ei le-au zis.
Hristos a profeţit, dar şi alţii au profeţit.
Încă nimeni decât El n-a mai arătat prin Învierea Sa, neclintita temeinicie a profeţiei Sale!
7 - Hristos a iubit, dar şi alţii au iubit.
Însă nimeni n-a mai putut arăta aşa ca El Înviat frumuseţea şi măreţia acelei iubiri, care putând birui prin forţă a ales totuşi să biruiască prin supunere.
Hristos a murit, dar şi alţii au murit.
Însă nimeni după moarte, n-a mai putut încredinţa prin astfel de strălucite dovezi ale Învierii Sale ca El, pe ucenicii Săi, de Atotputernicia Sa, -
- cum i-a încredinţat Isus pe ai Săi.
8 - O, voi, suflete neîncrezătoare, pe care nu v-a putut mişca încă frumoasele cuvinte ale Evangheliei lui Isus, - veniţi şi priviţi!
Priviţi acum Mâinile şi Coasta Lui care au fost străpunse, pentru răscumpărarea păcatelor pe care faptele mâinilor noastre le-au săvârşit.
Şi privindu-le, încredinţaţi-vă pe totdeauna de marile lor adevăruri.
9 - Hristos a pătimit prin capul Său, prin fruntea Sa, pentru a ispăşi păcatele gândurilor noastre.
Păcatele celor care sunt capii, ale celor care sunt fruntea bisericii.
Hristos a pătimit prin Mâinile Sale, pentru ispăşirea păcatelor cu mâinile şi faptele.
A păcatelor lucrătorilor Lui.
10 - Hristos a pătimit prin Coasta Sa, pentru a ispăşi păcatele celor luate din coasta lui Adam.
Păcatele dorinţelor din inimile noastre.
Hristos a pătimit prin picioarele Sale, pentru ispăşirea păcatelor umblărilor noastre.
Pentru ispăşirea celor smeriţi şi de jos.
Astfel Hristos a pătimit şi pentru cei mai de sus.
Şi pentru cei mijlocii.
Şi pentru cei mai de jos.
11 - Hristos a pătimit pentru toate clasele sociale,
pentru toate gradaţiile de păcătoşi,
pentru toate stările de decăzuţi,
începând de la cei dintâi - până la cei din urmă.
De aceea trebuie să privească la ranele Lui răscumpărătoare fiecare fiinţă de om,
din orice clasă socială, din orice loc de pe lume,
din orice stare de cădere
din orice vârstă şi crez.
Numai în Hristos există singura ispăşire a fiecărui om.
Oricât de sus sau de jos ar fi el.
12 - Dacă toate cutremurătoarele cuvinte ale Evangheliei lui Hristos, nu ţi-au putut până acum zgudui şi zdrobi inima ta, dacă toate înştiinţările Lui, nu ţi-au putut până azi opri prăbuşirea ta,
dacă toate binefacerile Lui, nu ţi-au putut schimba până în clipa asta viaţa ta,
- priveşte-I acum Mâinile şi Coasta lui Isus Hristos.
Priveşte ranele sângerânde prin care ţi-a ispăşit păcatele tale,
a plătit datoria ta,
şi ţi-a câştigat mântuirea sufletului tău.
Priveşte şi primeşte această supremă dovadă, şi predă-I Lui mâinile tale şi inima ta,
- cum le-a predat El pe ale Lui ţie, până la moarte.
Atunci vei fi mântuit. Numai atunci!
13 - Altfel, priveşte-le totuşi!
Căci dacă nu le asculţi acum chemarea lor, ele vor fi cea mai înfricoşată acuză pentru tine.
Osânda lor te va urmări cu o necruţare veşnică, precum l-a urmărit pe Cain sau pe Iuda.
Dar, să nu fie aşa!
Ci să te mântuieşti, sărutându-le şi crezând, prăbuşit în lacrimi şi ascultare.
14 - Chiar dacă mijloacele de chemare ale lui Dumnezeu pentru ai Lui, sunt felurite, totuşi scopul chemării lui Dumnezeu, rămâne totdeauna acelaşi,
pentru fiecare - şi pentru toţi! Oricând.
Chiar dacă locurile unde Dumnezeu îi trimite pe ai Lui sunt diferite, -
porunca pe care le-o dă El este oriunde aceeaşi.
15 - Porunca lui Dumnezeu este să devenim cu toţii părtaşi dragostei dintâi.
Şi felul lui Dumnezeu, este strămutarea în lumina şi sfinţenia Prezenţei Sale dintâi, al tuturor acelora ce prin păcat fuseseră aruncaţi în absenţa Sa.
16 - Cei care sunt cu adevărat trimişii lui Hristos, vor avea totdeauna scopul, porunca şi felul lui Hristos, în Lucrarea lui Dumnezeu.
Oricine nu are ca scop unitatea tuturor credincioşilor într-o înaltă părtăşie
a unei iubiri creştine,
şi a unui înalt respect pentru fiecare suflet,
- acela nu este un sol al lui Hristos.
17 - Isus le-a dat aleşilor Săi mai întâi pacea Sa,
apoi i-a trimis să propovăduiască altora, despre această pace.
Pacea aceasta este primul semn al trimişilor lui Hristos.
O, ce minunat se vede acest semn binecuvântat peste trimişii Domnului de la începutul Bisericii Creştine, şi peste lucrarea făcută de ei.
18 - Într-o desăvârşită unitate de gânduri şi de simţiri propovăduirea tuturor ucenicilor Domnului era la fel (1 Cor. 15, 11).
De aceea şi lucrarea lor era unită, fericită şi binecuvântată.
19 - Tot aşa Hristos ne trimite şi pe noi, cu exact acelaşi scop,
în acelaşi fel, şi cu aceeaşi poruncă!
Datoria noastră nu este mai mică.
Răspunderea noastră nu este mai puţină.
Rezultatele noastre n-ar trebui să poată fi altele.
Pentru că Tatăl care este şi cu noi este Acelaşi, care era cu Domnul nostru când era cu noi.
20 - Darul Duhului Sfânt este insuflarea Dumnezeiască,
puterea Dumnezeiască
şi autoritatea Dumnezeiască.
Darul insuflării, al inspiraţiei, al fiorului divin pe care îl are cineva în Cuvântul şi în Lucrarea Sa acest dar îi este dat lui de la Hristos.
Cine nu are acest dar, nu-L are pe Duhul Sfânt.
O, Doamne, Te rugăm fereşte-ne de toate duhurile înşelătoare care se prefac că sunt Duhul Tău, dar n-au nici una din roadele Tale, ci numai falsa vorbire în felurite limbi, - care nu este vorbirea Ta.
Amin.